La Revedere, iubita mea!

Un gand dintre nori



(Te rog nu mai plange.)
Dintre nori, el isi vedea iubita suferind in fata unei pietre cu numele lui.
De ce m-ai lasat? Iti daruiesc o floare cand in loc ti-as da inima.
(Cand ploua eu plang pentru ca te-am lasat.)
Nu mai am nimic fara tine.
(Te asteapta o viata de frumuseti, iar dupa, eu.)
Abea astept sa te revad.
(M-am facut prieten cu ingerul tau. Impreuna voi veghea asupra ta.)
Cand voi zambi, sa stii ca tot la tine imi va fi gandul. Stiu ca voi trece peste asta, dar sa stii si tu sa nu te voi uita niciodata.
(Te-am iubit acolo si te iubesc aici.)
De ce nu simt dor cand vin aici?
(Pentru ca eu iti sarut buzele in fiecare noapte. Sunt langa patul tau si iti soptesc printre vise toata dragostea mea.)
Poate pentru ca desii eu nu te vad, tu esti aici, langa mine. Acum esti?
(Mereu voi fi. Cand vei intalni acel ofiter si te vei indragosti din nou, cand vei da viata primului copil si il vei boteza dupa mine, cand vei fi bolnava si cei dragi iti vor fi alaturi voi fi si eu printre ei, mereu...pana cand vei pasi dincolo si ma vei revedea.Aici este totul atat de frumos. Cat as vrea sa iti arat!)
O briza de vant cald i-a mangaiat fetei obrajii in toamna indurerata.
Esti...te simt, iubitule!
(Voi avea grija de tine, am in suflet scrijelit numele tau. La REvedere, iubita mea!)
...

____
 

_Epilog_

 Va rog click si cititi aceste randuri pe fundalul melodiei: Iubire

   Alice le-a zambit de pe balansoar si ochii Bellei s-au marit ca cel al unui copil mic.
- Deci? Ti-a placut povestea?
- Wow! Nu credeam ca ai atat talent la inventat! Dar mi se pare ciudat ca in schimbul tau de roluri Edward era prieten la catarama cu Jake?
-Mereu am zis ca daca l-as fi cunoscut in alte circumstante am fi fost tovarasi buni, a mustacit Edward si inima Bellei a raspuns fidela acelei priviri de miere.
- Ar mai fi cateva detalii care nu ti-au reusit.
- Puncteaza-le te rog! s-au ridicat tepii lui Alice rand pe rand.
- Pai, in primul rand ca viata amoroasa al lui Edward Masen era prea tumultoasa.
- Fratele meu a fost un cuceritor la vremea lui, a ras Al dupa ce a primit de la fratele ei o perna in burta.
- Al doilea ar fi ca acum Tanya imi sta mai tare in gat.
Nici nu a terminat de spus ca bratul lui Edward care statea langa ea intins pe pat i-a cuprins mijlocul.
- Al tre...a ezitat putin din cauza emotiilor provocate de atingerea lui ferma...al treilea ar fi ca Charlie nu ar fi fost atat de calm la notele lui mici.
- Si al patrulea ar fi ca eu nu as fi parasit-o pe Bella niciodata pentru altcineva! a adaugat vampirul cu voce blanda insa tonul categoric dicta adevar.
- Of, ma scoateti din minti! Dupa ce ca am facut-o ca sa incetati cu contrazisul, acum aveti si comentarii! s-a ridicat Alice ca arsa si a sarit pe fereastra.

(Cu 5ore in urma)

- Edward, cum nunta o sa fie maine, as vrea sa stiu unde ne vom petrece luna de miere?
- Ti-am spus ca este un secret! daca ti-as spune, ar fi un secret in doi, dar nu ma intereseaza sa ramana o taina pentru toata familia, ci ma intereseaza sa ramana ascuns de tine!
- Ai pus punctul pe "i", s-a bosumflat Bella privind rugatoare spre Alice ca sa o sprijine. Aceasta venise ca sa o ajute sa probeze rochia de mireasa si dupa ce terminasera tortura cu acele si fundele, venise si Edward ca sa ii tina companie ca in fiecare noapte.
- Edward, sa nu cedezi in fata acelor ochi cazuti, sunt pur teatru a mustacit spiridusul .
- De ce? Nu-mi spune ca sunt atat de naiv si m-ai vazut cedand?!
- Ba...dap.
- Vezi, iubito? La naiba, ma ai la degetul mic!
- Voi cu superputerile voastre! a rabufnit bella rasufland neregulat.
- Hey, de data asta prevad o eruptie masiva, a soptit Alice spre fratele sau destul de tare ca Bella sa auda.
- Daca eu as fi fost vampirul, ti-as fi facut toate voile! a batut Bella cu piciorul in podea.
- Ha! Il si vad pe Ed in spatele tau in timp ce fugiti prin padure, si-a lasat Al capul pe spate in hohote inabusite ca sa nu ii auda Charlie.
- Prin nicio ciudatenie a destinului tu nu ai fi putut sa fii in locul meu.
- De ce nu?
- Pentru ca fatalismul are limitele lui, a bufnit edward.
- Daca esti atat de mandra de darul tau, Al, ia spune-mi cum ar fi fost daca rolurile ar fi fost schimbate, daca in loc ca eu sa fiu omul si el vampirul, ar fi fost reversul?
- Este cumva o provocare careia crezi ca nu i-as face fata?
- Poate?!
- Hm, ar fi interesant de vazut asta...poate pana la urma nu este o idee rea, Edward.
- Sa te auzim!
- Pai...

(Prezent)

- Crezi ca ma va ierta pana maine? si-a muscat Bella buzele cu parere de rau.
- La cat este de entuziasmata cu nunta, pun ramasag ca nici nu isi va aduce aminte!
- Dar vampirii nu uita.
- Nu, dar le place sa se joace de-a oamenii, a zambit el strengareste.
- Edward, crezi ca vom avea si noi parte de un final fericit?
- Eu sunt sigur ca vom sparge zorile cu o poveste de iubire nesfarsita.
- Te iubesc, dar cred ca stii deja asta!
- Lasa-ma sa ma mai bucur de un sarut retinut, te rog, pentru ca dupa maine, nici lipsa aerului nu ma va mai desparti de tine!
Si-a incordat maxilarul ca sa-si retina plamanii inchisi. Pielea lui rece i-a atins obrajii fierbinti de pofta. Bella se gandea cum sangele va putea vreo data sa o inebuneasca mai tare decat o facea Edward? Imposibil! Abea astepta sa il iubeasca si mai mult, sa il iubeasca cu forte inimaginabile si mai ales, sa isi poata infaptui dragostea asa cum se cuvinte. Pana atunci, insa, ea savura la maxim buzele lui moi si de o finete de matase care ii mangaiau gura in cele mai divine feluri, de parca isi desena inima readusa la viata peste rasuflarea ei oprita.
- Respira! a gemut el abandonand sarutul pentru o clipa si revenind cu nesat dupa ce ea a tras aer in piept ametita de parfumul lui.
Mana de marmura i-a slefuit coapsa ridicandu-i tricoul si pieptul tare s-a presat de moliciune pieptului ei, inganand sunete pasionale impreuna cu ea.
- Sigur nu te-ai razgandit sa fii sotia mea? a mustacit el stiind cat de tare o ataca in acest moment de fragilitate.
- Termenul de gandire este pana maine? a incercat ea sa para rationala combatandu-i ironia.
- Termenul este pana acum. Maine insemna pentru totdeauna.
- Atunci, vreau sa fiu sotia ta si azi si maine si pentru totdeauna, i-a tras fata aproape ca sa mai guste dulcele venin al dragostei interzise care printr-o minune a naturii avea sa se infaptuiasca. Bella si-a impletit degetele in parul lui moale si Edward a simtit ispita de a incalca regula. A impins-o spre perna si a acoperit-o atent cu silueta lui, mangaindu-i pulpele si talia de parca ii era frica sa nu topeasca acea frumoasa raza de soare cu iarna lui.
- Edward...
- Bella...Bella mea...a murmurat peste pielea ei sidefata, cand brusc, s-a ridicat si s-a lasat pe spate oftand de frustrare.
- Imi pare rau...a ezitat ea sa il atinga.
- Cand nu este setea blestemata este petrecerea burlacilor.
- Cum...?
- Aud gandurile lui Emm si Jazz.
- O...o...continua ea sa spuna nestiind daca sa se bucure ca pentru prima data nu sangele ei le distrugea o clipa intima sau sa ii injure pe cei doi cumnatei.
- Esti sigura ca vrei sa merg cu ei?
- Este singura petrecere a burlacilor de care vei avea parte, i-a tras gulerul spre ea ridicand dintr-o spranceana, asa ca si eu vreau ca tu sa ai parte de toate experientele.
Dupa inca un sarut lung, Edward a sarit geamul si a plecat, insa si-a lasat in urma parfumul si racoarea indispensabile. Bella a pus capul pe perna si a strans-o in brate adormind cu greu, insa ultimul lucru pe care si l-a adus aminte au fost acei ochi de ceara care in curand nu o vor mai arde in picaturi masurate, pentru ca isi va permite sa se lase prada toropelii pasiunii odata ce va fii sotia lui.

_____________

Nu este un Epilog mare, insa eu mi l-am imaginat cu drag si m-am gandit ca ar fi potrivit ca incheiere. Motivul? Ador povestea Twilight si mi s-a parut potrivit sa ne reamintim cu totii adevarata iubire dintre cei doi, apreciata de fani tocmai pentru vampirul minunat si fragilitatea feminina. Deci, sper ca nu v-am stricat imaginea ficului Reverse :( adaugand acest capitol... Poate nu este ultimul, pentru ca asa cum as citi Twilight la nesfarsit, asa as si scrie despre cei doi la nesfarsit. Nu considerati acest final ca fiind unul definitiv, pentru ca Edward si Bella continua sa existe in Perpendicular de Paraleli pe care l-am readus la viata. Multumesc pentru rabdare si pentru toate comentariile constructive si va doresc sa gasiti si voi acea iubire perfecta care sa va lase o amprenta in suflet pentru o eternitate:X...Muah!:*:*:* Aaaa si PS k era sa uit. M-am gandit sa nu renunt la acest blog odata cu incheierea ficului, asa ca am inceput prin a posta alte nebunii care ma caracterizeaza, aveti aici un exemplu: Un gand dintre nori ...

Nuantele Intunericului

 Hello!!!:*:*:*!!!

Dupa cum am promis, AICI aveti Prefatza noului fic. Inainte sa o cititi puteti verifica Despre:) -ul ca sa stiti in ce va bagatzi. Astept comentarii si parerile voastre sincere ca de fiecare data!

In principiu exista ideea si un capitol din fic, dar as vrea sa stiti ca daca va "suna bine", o sa continui cu placere povestea:P...

Aaa si era sa uit!
Ca sa fac personajul mai interesant, m-am gandit sa impart cu voi infatisarea lui. L-am ales ca model pe actorul Ben Barnes, poate si pentru ca mi-a placut rolul sau din filmul Dorian Gray, in care are acest aer malefic. Eu il consider ft atragator si sper sa joace bine rolul lui Damian Salazar!:D
Megapupiceiii!!!

by Shtrumph!

40. O zi fara sfarsit

(Damian)

  Alchimistul de Paulo Coehlo.
  Multa zarva in jurul acestei carti si totusi, eu nu o gaseam deloc atractiva. Am inchis-o si am aruncat-o pe birou, langa teancul terminat noaptea trecuta si m-am ridicat sa pun un Cd care de obicei ma relaxa. Tatal meu mi-l sugerase, era Debussy si acordurile melodiilor lui ma linisteau, insa in momentul acela, nici nu a apucat secunda cinci ca am inchis sistemul.
  Liniste din nou. Sau poate doar linsite in jur.
  Setea devenise insuportabila de la an la an, mai ales dupa perioada in care cresterea mea a stagnat. Mama si tata erau alaturi de mine mereu si ma sprijineau in exercitarea autocontrolului. Credeau ca ma descurc bine, insa greseau. Pana acum fusesem in preajma oamenilor fara prea mari probleme, insa pentru scurte momente. Mereu se gasea un motiv ca eu sa parasesc sufrageria atunci cand Charlie sau Rene veneau in vizita. Cu ei era putin mai usor, deoarece ma obisnuisem cu mirosul, insa cu persoanele straine, simturile mele violente pareau sa intreaca pe cele ale vampirilor obisnuiti si chiar pareau sa intreaca propria-mi ratiune.
  Stiam adevarul de mic. Adevarul despre cine sunt, sau ceea ce sunt. O cunosteam pe femeia care s-a sacrificat pentru a ma naste din poze, iar James ma vizitase de vre-o doua ori pana atunci. Cand venea in Londra, stateam pe veranda din spate si priveam ploaia, in majoritatea timpului, in tacere. Ma intreba lucruri banale despre viata mea de copil si imi mai povestea din aventurile lui, insa niciodata nu eram comod cu el in preajma. Insasi silueta lui pe veranda micuta a mamei imi parea ca nu isi are locul acolo si imi doream sa plece cat mai repede. La inceput el a propus sa ne intalnim intr-un loc retras, insa nu am fost de acord. Eu incercam sa ma tin cat mai departe de viata necivilizata pentru ca imi era teama sa dau frau liber instinctelor. Intr-o padure, nu m-as fi simtit decat un aminal care dupa ce a fost dresat si tinut in cusca atata timp, este eliberat si in loc ca acest lucru sa ii priasca, il inrautateste. In fata persoanelor obisnuite, cu acel aer de motociclist, James parea un barbat dornic de calatorii si nestatornic, cand defapt, era un salbatic, un nomad dintre cei mai periculosi. Poate acesta era motivul pentru care nu il suportam aproape, pentru ca imi amintea din ce provin- un vanator.
- Damian, am auzit glasul mamei soptindu-mi numele din gradina.
  Am traversat casa cea mare intr-o secunda si am ajuns langa femeia care statea in spatele tufei de trandafiri. Era atat de frumoasa, incat numele Bella i se potrivea pe deplin. Nu doar infatisarea ei ma facea sa o iubesc, ci felul tandru de a se purta cu mine, care putea fara probleme sa topeasca toate starile proaste pe care deseori le aveam si sa-mi creeze o dispozitie de visator. Mi-a intins un buchet de trandafiri rosii ca sangele si cu un parfum imbatator. As fi pariat ca in nicio alta gradina din Anglia aceasta floare nu putea mirosi mai frumos. M-a rugat sa ii pun in vaza din dormitorul lor pentru cand avea sa vina tata din America.
  Am privit ceasul. Daca avionul ateriza intr-o ora, ar fi ajuns cu celebrul sau Volvo aici intr-o ora si cinci minute. Imi era dor de el. Edward imi putea citi gandurile si stia de fiecare data ceea ce ma framanta, reusind cu cuvintele potrivite sa ma faca sa ma simt mai bine, fara circ si teorii plictisitoare. Il apreciam pentru curajul de a alege de buna voie o viata ca aceasta si ii multumeam, pentru ca daca nu ar fi for ei, nu stiu ce s-ar fi ales de unul ca mine.
  Era trecut de miezul zilei si nici nu am apucat sa las petalele trandafirului dintre degete, ca el a intrat pe usa.
- Tata! i-am sarit in spate si el a facut cateva scheme de lupte imaginare cu mine in timp ce isi arunca paltonul pe cuier.
- Ce am pierdut? m-a intrebat scuturandu-mi mintea cu ochii, apoi a continuat, da, ai dreptate, Debussy este cam demodat si mi-a facut cu ochiul.
  Dupa o discutie scurta, a fugit precum un copil in gradina de unde o auzea pe mama rostogolind pamantul cu lopata mica la radacina folrilor. Stiam ca venirea lui nu o putea surprinde, insa micul gest de a-l lasa sa-i cuprinda talia delicat si tresarirea la atingerea lui au fost cat se poate de adevarate.
 M-am intors cu spatele sa le las intimitatea necesara pentru a reveni la cartea mea.

(Edward)

   Dupa ce am dat bastos cu Damian, am ramas o clipa indelungata cu ochii intr-ai lui. Era el: micul monstru pe care il urasem atat, pe care chiar ajunsesem sa-mi doresc sa-l ucid eu insami si pe care apoi, il invaluisem cu toata dragostea paterna care exista in mine. Nu as putea vedea viata fara el si el stia asta.
   Un zgomot din spatele casei.
   Iubita mea...Bella...m-am grabit in intampinarea ei.
  Nu ma mai obisnuiam cu senzatia de nedescris pe care o traiam atunci cand silueta ei se rasucea intre bratele mele dorindu-si sa o strang mai tare. In cele doua zile in care Carlisle ma rugase sa il insotesc la o conferinta importanta de afaceri pentru a citi gandurile partenerului, trei sferturi din mintea mea era dedicata ei si doar una activata pe prezent.
- Mi-a fost atat de dor de tine, i-am spus realizand ca parca departarea duruse, iar cum, acest moment era ca o baie rece dupa o zi de truda, daca mai tineam bine minte senzatia.
- Dor...nu vreau sa mai stiu ce inseamna, a spus pe un ton de copil rasfatat incalcindu-si degetele in parul meu.
  Am privit in jur in timp de miroseam parfumul buclelor de mahon ale fetei mele si am realizat ca acesta este Paradisul meu.
  O gradina minunata, in mijlocul careia susura mica fantanita in forma de floare de lotus, cararile pietruite, pomii inalti in care deseori ne urcam pentru a privi stelele mai de aproape. Si acum imi amintesc prima noapte in care Bella mi-a aratat cerul, pentru ca ea mi l-a aratat. Inainte de a deveni vampir, parea ca nu il vazusem cu adevarat, dar in acea noapte alaturi de ea, ii percepusem o profunzime greu de estimat in ani lumina sau mistere, asa ca ii facusem o intrebare prosteasca: "Oare vampirii pot supravietui pe Luna?". Rasul ei de clopotel inundase padurea, insa dupa ce s-a linistit mi-a raspuns serioasa: "Vampirii sunt fiinte nemuritoare, pentru ca sunt mai puternice decat oamenii, deci in concluzie, ei sunt deosebiti aici, pe Pamant, pentru ca sfideaza regulile de existenta ale acestei planete. Dar in orice alt loc al Spatiului, putem fi chiar mai neinsemnati decat o furnica." Dandu-mi seama de stupiditatea intrebarii mele, am ras si eu, insa nu inainte sa ii lamuresc ca daca ea ar fi o furnica, as fi la fel de bucuros sa fiu si eu o furnica, numai pentru a ramane alaturi de ea.
- Bella, am soptit dulce pe pavilionul ei gustos.
- Um? a reusit sa intrebe fara sa se desprinda din imbratisare.
- Cred ca am reusit sa am acea viata fireasca pe care tot mi-o cantai tu. Esti aici si asta este tot ce conteaza! i-am sarutat buzele nesatioase un timp, dupa care am luat-o de mijloc si am trecut inca o data pragul in brate.

(Bella)

   Eram hotarata sa nu ma mai gandesc la momentul in care corpul meu avea sa se obisnuiasca cu prezenta lui Edward, pentru ca stiam ca acest moment nu va veni niciodata. L-am condus spre pian si am ridicat mana intr-un gest care insemna ca doream sa-mi ascult balada, iar el si-a luat locul numai de cat.
  In timp ce clapele pareau valurile marii sub spuma degetelor lui fine, eu nu ma mai saturam contemplandu-l de pe canapea. Parul de bronz luase un parfum diferit de cel uman, la fel ca si pielea care se mai depigmentase putin, iar ochii se colorasera in auriul specific vampirilor vegetarieni. Era o statuie minunata, careia eu ii dadusem aceasta a doua viata si nu din egosim, ci pentru a-l salva. Stiam ca aveam sa il transform chiar si fara interventia neasteptata provocata de accident, dar ma simteam mult mai bine stiind ca nu o facusem chiar pentru a-mi fauri un sot pentru eternitate, ci in primul rand, pentru el...
  Am privit scarile pentru a ma concentra pe auz. Damian era la etaj, citind, cu i-pod-ul in urechi. Eram mandra de el si il iubeam pe zi ce trecea tot mai mult. Nici nu se punea problema sa il consider fiul lui Leah, dimpotriva, ma deranja si cand James venea sa il vada. Aveam senzatia ca nu are nici macar acest drept, pentru ca el este baiatul meu. Edward ma calma de fiecare data si stiam ca are dreptate.
  Pianul rasuna atat de frumos atunci cand era atins de el, incat nu imi dadeam seama cum reusea sa dea tata viata acelei melodii, doar prin atingere.
  Edward Cullen era sotul meu, tatal copilului nostru, barbatul care avea sa imi fie alaturi de acum inainte si in primul rand, a fost, este si va fi...iubitul meu!
- Bravo, am batut subtil din palme cuprinzandu-i fata si mi-am lasat magnetul buzelor sa-si caute jumatatea de la numai cativa milimetri distanta. Am inhalat aerul care ii iesise pe deschiderea subtire a gurii pentru a ma delecta cu aroma lui si m-am lasat dusa de val...un val, al carui tarm se gaseste dincolo de linia Orizontului...










*...THE END...*



                           

  

39. Pentru totdeauna incepe...acum

   Cei doi ingeri se plimbau pe malul nisipos care aproape ca se cristaliza sub talpile lor albe, de marmura rece. Degetele palmelor se intrepatrundeau cu o simetrie exacta si mintea le era conectata la un nivel spiritual suprem, definind o compatibilitate de androgin, ce apare o data la un secol. Trecusera cateva luni de cand ochii lui Edward isi pierdusera culoarea rosiatica, iar acum, auriul specific vampirilor il facea sa semene cu plaja granulata. Pielea sidefata stralucea intens, libera sa ii  lumineze ziua Bellei ca un al doilea soare. Oceanul se lovea cu pasiune de stancile indepartate. Pescarusii parca dansau in forma de inima pe cerul de un azuriu intens. Norii pareau ca se dau din calea pasilor celor doi indragostiti, care sfidasera legile naturii pentru a fi impreuna in dragoste!
   Trecusera doar zece ore de la nunta lor. Coborasera nerabdatori din avion si venisera aici cu un iaht privat inchiriat, dornici de a petrece aceasta luna de miere in intimitatea insulei Esme. Ceremonia fusese simpla, intre prieteni, cu familia Cullen, Charlie, Rene si Phil, la Londra, noua resedinta a cuplului din moment ce Edward a depasit stadiul de nou-nascut si putea avea autocontrol. Parintii umani stiau ca cei doi au primit o bursa la facultatea Cambridge si planuiau o viata in capitala Angliei. Clima le era favorabila si cand nu, luau avionul privat al familiei si calatoreau in locuri exotice si necalcate de om ca acesta.
  Erau printre putinele persoane care nu doar cunosteau dragostea, dar se si puteau bucura de ea. Cunosteau fericirea absoluta, pe care restul lumii o credea iluzorie si probabil asa si este, doar ca ei reusisera sa depaseasca suferinta de o asa mare intensitate, incat aceasta neobisnuita viata de cuplu le parea rupta din fantezie.Cuvintele spuse in fata altarului si in fata starii civile, nu se comparau cu nenumaratele soapte de amor declarate in acesti trei ani de "egalitate in forta".
- Esti fericita? o intreaba Edward si inima ei tacuta tresari cu aceesi nestare la auzul surpinzator al timbrului sau.
- 24 de ore din 24, afirma privind spre el.
  Ochii ei ii luminau pe ai lui si invers. Imaginea lui ranita, recent scoasa din masina accidentata i-a coborat colturile buzelor. Fusese intr-un soc de nedescris si nici acum nu reusea sa isi dea seama cum de reactinoase atat de rapid sa il salveze. Crezuse pentru acele secunde ca din cauza ei, totul era iremediabil pierdut. Se blestemase pentru faptul ca se lasase prada sarutului minunat care i-a amortit trupul desii auzise tirul apropiindu-se. Dar nu avusese cum sa stie ca soferul era beat si ca in cateva secunde avea sa confunde banda si ... Bella se miscase repede, tragand, distrugand si aruncand resturile Volvo'ului ca sa il scoata pe Edward de acolo si in momentul in care ii lasase capul pe iarba umeda, sunetul inimii lui nu ii paruse niciodata mai adevarat. Cand pleoapele grele de durere lasasera cele doua smaralde sa o salute pentru ultima data, vazuse in ei increderea si acceptul, asa ca nu a mai stat sa pierda timpul. Sangele lui Edward aproape rece ii navalea pe gat, intr-un flux turbat, dar geamatul lui a facut-o sa se opreasca la timp. Alice si Emmett i-au ajuns imediat si l-au dus acasa pentru a putea suferi procesul transformarii intr-un mediu adecvat. De ce oare se gandise ca macar aceast procedeu avea sa fie normal in toata relatia lor? Cum de avusese speranta sa isi imagineze ca il va transforma in patul lui, in camera lui si ca se va culca apoi pe pieptul lui moale, ascultand bataile inimii in metamorfozare? Parea ca viata le pune mereu obstacole, dar de data aceasta, trecusera victoriosi de ultima batalie, savurand acum triumful unei casatorii firesti. Buzele Bellei s-au ridicat intr-un zambet cand si-a amintit de primul lor sarut si noaptea deosebita petrecuta cand el a deschis ochii la o viata noua. Fiind om, niciodata nu exagerase cu pasiunea in momentele lor intime, chiar daca era constient ca Bella nu simtea durere. Mereu o tratase tandru si delicat, cu grija rasunand in fiecare atingere si la fel a fost si cand erau sot si sotie, desii nu se mai saturau unul de altul. Bella incerca apoi sa ignore faptul ca dupa ce Edward i-a vazut pe toti si a gustat din primele minute ca vampir, a intrebat de vesnicul Volvo, care saracul zacea in bucati in garaj. In cateva zile, insa, Emmett si Rosalie l-au modificat, l-au reparat si l-au transformat pe de-a-ntregul, in asa fel incat noul stapan avea o noua masina.  
   Ea inca ii ascundea faptul ca focul transformarii fusese suportabil datorita scutului ei care nu il parasise deloc in aceste zile. Vroia sa ii lase aceasta impresie spre binele egolui masculin. Buzele au raspuns din nou amintirilor si s-au deschis intr-un zambet larg, pentru momentul in care familia realizase ca Edward citeste gandurile. Emmett avusese idei nastrusnice de genul : "Oare in noaptea asta isi vor face de cap? Daca i-as spiona s-ar supara?" "Nicio sansa, frate!"a fost raspunsul lui. "Edward vorbeste singur?Nu ma mir ca a inebunit." gandise Rose. Atunci am realizat ca el raspundea gandurilor si nu frazelor raspicate. Bineinteles ca cea mai dezamagita persoana a fost tot Emmett, pentru ca a pierdut un adversar de lupta chiar inainte sa il aiba. Acum zicea ca triseaza pentru ca ii anticipeaza miscarile. Alice, insa, se intelegea pe zi ce trece tot mai bine cu Edward. Devenisera experti la conversatii tacite si cei mai buni prieteni din lume. Era mandra de el ca nu avusese probleme majore cu autocontrolul, fiind la un pas sa atace un om decat de cinci ori in acei trei ani. Au asteptat pana ce starea lui de spirit i-a permis calm si rabdare, pentru a se putea casatori si muta departe de familie fara frica.
- Ce iti lipseste, Bella, spune-mi, continua sa o intrebe pentru a fi sigur ca ii da tot ce are el mai bun.
- Pai, nu m-ai mai sarutat de...a facut o pauza privind soarele, de la ora 19.
- Si acum cat este ceasul? a pitigaiat tonul uimit.
- 20, s-a incruntat la el.
  Edward Cullen, i-a prins barbia delicat, ridicand-o la un nivel cu fata lui aplecata. Fata lui se mula ca un burete sub presiunea sarutului ei. Ochii ii erau ca doua boabe de aur topite in valuri de ceara, pielea ii mirosea ca sarea marii incalzita de apusul unei zile toride si fiecare terminatie nervoasa din corpul Bellei era un fir electric in cautarea intensitatii lui.
- Mama! i-a deranjat baietelul poalele rochiei albe ce ii mangaiau gleznele.
- Damian! s-a aplecat Bella sa-l mangaie pe crestet si manutele lui mici s-au si lungit spre parul ei - gest copiat de la Edward.
  Baietelul crescuse ca Fat-Frumos: "in luni cat altii in ani". Avea patru ani de viata, desii parea de aproape doisprezece. Parul negru avea in soare reflexe albastre, ochii de asemenea te faceau sa te ineci in profunzimea lor, iar sarmul propriu de a te cuceri intr-un minut dupa ce il cunosti era unic. Era deosebit de destept cu toate ca invata totul acasa cu familia ca profesor. Alice ii preda normal, Arte, Rosalie Literatura, Jazz Matematica, Carlisle Stiintele mediului, Esme ii recomanda carti, iar Emm, normal, Educatie fizica. Charlie si Rene stiau ca este un orfan lasat in grija familiei Cullen, de care Edward si Bella, desii niste adolescenti, se atasasera atat de mult incat hotarasera sa il adopte.

    Erau mandrii de el, simtindu-l fara dar si poate copilul lor de suflet. Se bucurau de faptul ca cercetarile lui Carlisle dusesera la concluzii satisfacatoare: Damian avea sa mai creasca cel putin 5 ani, ajungand sa stagneze la aparenta varsta de optsprezece si sa ramana asa pentru totdeauna.
   Edward l-a batut pe umar dupa ce au dat bastos si i-a facut cu ochiul, iar Damian a inteles imediat ca trebuia sa isi lase parintii singuri.
   Vampirul frumos, a cuprins talia sotiei cu inflacarare, simtindu-se mandru de a avea drept asupra ei atat legal cat si in fata Universului. Acum era a lui si el era al ei, asa cum fusese scris in Luna de veacuri, doar ca dintr-o greseala impardonabila, fusesera despartiti de timp, care mai apoi, ii si adusese impreuna. Barbatul ii privea fata mica in forma de inima, coplesind-o cu afectiune si protectie, stiind acum ca oricine ar face acel zambet minunat sa dispara, avea sa plateasca cu viata lui, mila neincapand in discutie. Si-a trecut degetele printre buclele parfumate de o sute de ori mai intens si i-a sorbit buzele de fiecare data noi, de fiecare data tremurande din cauza apropierii lui, de fiecare data doritoare, mereu pentru el.
- Te voi iubi pana cand moartea ne va desparti, a spus el incercand sa sune banal, dar zambetul strengaresc s-a facut vazut si ea a inteles, dandu-si ochii peste cap. Moartea niciodata nu ii va desparti.
- Am o surpriza pentru tine, a adaugat incruntandu-se.
  Edward planuia sa ii cante la pian Bellei o melodie pe care o compusese intr-una din datile in care ea si Alice plecasera din Forks. Pe atunci inca era un nou-nascut si avea dificultati in atenuarea emotiilor, asa ca pianul il ajuta sa se relaxeze. Ii reusise o balada ciudata. In tot timpul in care clapele fusesera lovite de degetele lui, si-o amintise pe Bella. De parca era vre-o sansa sa o uite! Isi amintise la fel ca in zilele transformarii, toata poveste lor, fericirea, suferinta, dragostea traite toate la intensitatea vampiriceasca de acum. Melodia incepea ritmat, aratand caracterul lui superficial si curiozitatea infantila pe care i-o provocase ea. Apoi continua violent, cand isi amintea cat de tare se framanta pentru "ciudata Cullen", urmand suspansul si indoiala cand a aflat cine este, continuand suav o data cu recapitularea primei lor intalniri si tot asa pana la despartire, unde atingea note acute si disperate, ajungand, insa, sa se incheie incet, pierdut, denotand continuarea perpetua.
- Ce s-a intamplat? a intrebat Bella vazandu-l atat de concentrat.
- Nimic, doar ca inca nu reusesc sa inteleg de ce tocmai tie nu iti pot auzi gandurile?
" Esti un increzut, Edward Cullen." i-a auzit el chicotitul mental o data cu prezenta scutului, dupa care Bella a continuat:
- Pentru ca fiecare femeie are secretele ei, a facut cu ochiul desprinzandu-si palma de a lui si luand-o la fuga spre apa care intalnea orizontul.
  In cateva clipe el a fost langa ea, trupurile umede presandu-se cu nerusinare unul de altul, ochii inchizandu-se pentru a intensifica senzatia, buzele cautandu-se disperate, mainile pipaind forme pline si soaptele...in urechi, dulci soapte pe care auzul omenesc nu le poate percepe, dar stiute numai de ei doi.
- Surpriza mea? a intrebat Bella cu rasuflarea grea.
- Mai tarziu, a raspuns la fel de rapus de pasiune si s-a lasat sa cada pe spate, cu ea de-asupra lui. Se impreunau in miscari ondulatorii, in gemete suave, in mangaieri pofticioase, pana cand cerul s-a intunecat si stelele s-au reflectat in apa.
- Te iubesc, a spus Edward sarutandu-i fruntea.
- Stiu, a raspuns Bella zambind.



Nota de autor: Sper sa va placa ultimul capitol si sa nu fiti dezamagiti :-s... Am in gand un Epilog, insa nu stiu pentru cand sa ii estimez postarea, asa ca nu vreau sa va tin in stres, desii sunt nerusinata si va rog sa vizitati blogul cat de des puteti, pt ca dupa ce voi fi adunat cva commuri cu parerile voastre despre Reverse, va voi cere alta parere, cu privire la un viitor proiect asemanator, dar diferit de aceasta saga:D... Nu va dau mai multe detalii pana nu aflu impresiile voastre despre "Pentru totdeauna incepe...acum".Megapupaceli si miii de scuze pt intarziere!!!

38. Sertarul cu amintiri

(Edward)




   Bella acceptase sa imi fie sotie! Parea pueril, poate, dar avusesem parte de tipicele emotii si intrebari chinuitoare ale burlacului care se teme sa fie respins. Cand ochii aurii s-au marit de fericire, mi-am vazut fata incadrata in pupilele invaluite de mister si am stiut inca o data ca vreau sa ma inec in ele pentru totdeauna. Bratul ma chinuia enervant la fiecare incercare de a o strange la piept, dar vazand ca ea nu obeserva ca sa imi faca observatie sa fiu cuminte, nici eu nu i-am dat importanta si am imbratisat-o cat pentru toate datile in care mainile mele statusera pe langa corp, goale.

- Mergem intr-un loc mai putin public? am zambit asa cum ii placea ei imitandu-i propunerea din Pheonix.

- Depinde. Trebuie sa am grija de mine pana la casatorie, si-a dat ea ochii peste cap.

Am urcat in Volvo si am pornit radio-ul. Rostile scoteau un sunet ciudat imprastiind apa de pe drum pentru ca ploaia numai ce se oprise, iar crainicul prezenta urmatoarea melodie dedicata indragostitilor: "Bryan Adams - Have You Ever Really Loved A Woman?"

- Ar fi prea romantic daca ti-as canta melodia asta? am intrebat fara sa-mi iau privirea din parbriz. "Edward Masen, uite ce a facut dragostea din tine!"

- "When you love a woman, tell her that she's the one..." a inceput ea pierzandu-se in note de soprana.

- "You are the one", am murmurat.

- "When you love a woman tell her that you'll always be togheter..." a continuat privind tot in parbriz.

- "And when you find yourself lying helpless in her arms..." i-am privit insinuant sanii ca un pervers ce eram si daca nu as fi stiut ca este un vampir, as fi pariat ca remarcasem doua pete rosii pe obrajii ei. Mi-am luat mana de pe schimbator si mi-am pus-o peste a ei, gandinu-ma cat de norocos aveam sa fiu tinand-o asa "for ever and ever and ever after".

- Vino mai aproape, i-am soptit si imediat, fata in forma de inima s-a apropiat de mine, cu o oarecare crispare am observat. Sunt atent la drum, am lamurit-o stiind ca il puteam parcurge si cu ochii inchisi si m-am intins spre buzele ei. Sarutul a fost lung, dar nu indeajuns.

   Farurile tirului m-au orbit. Am auzit caroseria distrugandu-se sub presiunea impactului si ultimul lucru vazut a fost volanul...prea de aproape. Intunericul m-a invaluit cu o mantie de inconstienta si eu nu m-am putut lupta cu el. "Edward?" "Edward, tine-te de mine..." auzeam fara sa pot raspunde...apoi, dupa un timp, am presupus, am reusit sa deschid ochii si i-am vazut fata Bellei pictata in panica. "Sunt in paradis...am gandit..."

- Edward, iubitul meu, Edward, raspunde-mi ma vezi?

 Simteam. Simteam umiditatea ierbii sub mine, durerea infernala de cap, dificultatea cu care respiram, rana deschisa de la brat, ochii intepandu-ma si singurul lucru bun, atingerea ei calmanta. Dar stiam ca toate aceste senzatii erau pe cale de a ma amorti. Simteam acel frig al sfarsitului si aproape auzeam cum biletul meu era rupt si mi se ofera locul din spate in autobuzul spre "dincolo". Muream?

  Am vrut sa rad. Pana la urma iesisera lucurile tot cum vrusese ea. Nu ma sacrifica din egoism, ci ma salva. Cu ultimele forte i-am intins incheietura si zambetul ei dulce s-a deschis larg, pana i-am vazut dintii.

- Am...incredere in tine...am soptit, sau cel putin am incerat sa o fac.

- Stiu, si eu am! a spus cuprinzandu-mi mana cu o expresie totusi timorata.

  Ultima atingere pe care am simtit-o ca om au fost buzele ei catifeate, pulsand veninul ca pe o potiune magica in venele mele, apoi...FOC!

  Eram paralizat de lava care izbugnea din inima mea. Parca organul central al corpului meu era un vulcan in plina eruptie, imprastiind cenusa fierbinte prin fiecare artera, vena, capilara existenta in mine. Fara zvarcoliri sau tipete! Bella nu trebuia sa-mi vada suferinta. Cand aveam sa deschid ochii treabuia sa o vad zambind, nu improscata cu remuscari. Rezistam decent pana acum si ma gandeam ca pentru asta existau doua variante: ori ma pregatisem atat de bine mental pentru a deveni un nou-nascut, ori in alta viata fusesem o vrajitoare condamnata sa arda pe rug!

  Infern! Degeaba bateam campii, mintea mea era prea activa si constientiza la capacitate maxima transformarea. Trebuia sa gasesc ceva mai putin plictisitor de gandit in aceste trei zile pe care aveam sa le petrec doar in creierul meu. Asa ca am cautat in cel mai luminat sertar al mintii si deschizandu-l, am simtit racoarea, calmantul, pe Bella mea.

   Prima zi de scoala la liceul din Forks. Marele afemeiat Edward Masen a uitat sa isi puna benzina in Volvo si a intarziat la scoala. In amintiri, coridoarele miroseau a ea. Cu toate ca eu atunci nu fusesem in stare sa percep parfumul si prezenta ei era in fiecare coltisor, desii ea si familia ei erau elevi retrasi, dar ochii mei fusesera prea superficiali ca sa le perceapa. La pranz, eram pregatit de vanatoare de puicute care sa ma scoata din plictiseala, insa ochii mei s-au oprit pe acea fata rupta din romanele clasice si nu au mai putut pleca. Cum ma privea curioasa si totusi suparata, cum ma intriga mintea ei si incercam sa-i deslusesc caracterul, cum incercam sa ii zambesc cuceritor dar ramaneam holbandu-ma ca un ma citez "tocilar la prima intalnire". Functiona. Racoarea amintirii ei revigorante alunga putin din focul veninului. Mai departe.

  Laboratorul de biologie. Crisparea ei atunci cand am ocupat locul liber din banca, privirea fioroasa, mentinerea distantei, lovitura enervanta pe care o daduse orgoliului meu si ciuda de moment pe care am prins-o pe ea. Incercam sa mi-o imaginez o ciudata, o bolnava, o fata cu probleme de acomodare si comportament, orice, doar pentru a nu accepta imaginea perfectinii pe care o infaptuia treptat in conceptia mea total gresita despre fete. Apoi, curiozitatea cu privire la persoana ei a devenit nepermis de mare. Cand a oprit masina lui Mike sa ma loveasca in parcare, i-am auzit vocea clar si am stiut de atunci ca era diferita, simtind energia degajata de scutul ei protector cum ma facea sa spun "da" mortii fara regret. Cand aceasta presupunere s-a dovedit a fi buna, m-am simtit mandru ca ma alesese partas la acest secret. Ma simteam legat de ea atat de mult, fara sa imi dau seama ca nu doar faptul ca ii cunoasteam adevarata natura facea aceasta legatura atat de puternica, ci insasi dragostea.

  Cu trecerea saptamanilor, ochii ei clari ca apa unui rau de munte mi-au devenit indispensabili. Acea noapte sub stele, prima in care am avut privilegiul sa aflu chinul ei pentru a ma tine la distanta desii fiecare nerv din corpul ei ma cere, dorinta dubla pe care incerca sa si-o stapaneasca si mai ales...i-am cunoscut buzele. Catifeaua acelor bucati de carne dulce in a caror proeminenta citisem pasiunea, pielea de un parfum unic, eleganta miscarilor, degetele ei prinse in parul meu care ii striga ca acolo este locul lor. Prima seara in care o invitasem oficial in camera mea...Focul era acum la egal cu racoarea. Bella ma ajuta chiar si fara sa stie.

  Frica. Temerile. Frustrarea. Nesiguranta prin care trecusem in fata esentei ei perfecte. Conflictele cu varcolacii, cearta cu Jacob, ziua cand am intristat-o cu rabufnirea mea nepermisa, zilele in care ma mintise ca este la vanatoare si ii dusesem dorul, perioada petrecuta cu Leah si rivalitatile dintre clanuri. Lupta data in Alaska si sentimentul de incapabilitate pe care il simteam pentru a nu o puteam ajuta. Dar dupa toate, venea noaptea. Acele cateva ore pe care le petreceam doar contemplandu-i frumusetea invidiata cu siguranta pana si de Afrodita. Magaierile, saruturile, discutiile, somnul in bratele ei.

  Am sarit din amintiri ultimele luni, pentru ca nu le petrecusem in compania ei si doar cand m-am gandtit la o minuscula parte din suferinta, focul a invins racoarea si asta nu ma ajuta deloc, asa ca am continuat cu Bella. Cu revederea noastra, cu sarutul care a degajat atatea sentimente ca m-am simtit coplesit si obosit dupa ce m-am desprins de ea si bineinteles, cu micutul acum al nostru. Acel ghemotoc indestructibil, dar in acelasi timp un bebelus doritor de afectiue. Noi nu eram dispusi sa ii dam doar afectiue. Deja il adoram! In curand voi putea fi un tata demn de a-l ocroti si un sot pe masura femeii care ma iubea. Speram doar sa nu se framante prea tare pentru mine in momentele acestea. As fi vrut sa o pot anunta ca mie imi este bine si ca o am aici, langa mine, in mine si sa nu isi faca griji, dar sa se pregateasca pentru noaptea nuntii!...

  Focul mocnea acum. Era doar sageti fierbinti in apropierea claviculei, de parca toata ardoarea se concentra in gat, inghetand inima. Dar parca mintea urma sa fie cea neatinsa, cea care va ramane la stadiul de acum? Ma bucuram ca recapitulasem toate clipele in care ma bucurasem de Bella, ca sa fiu sigur ca nu aveam sa uit nimic din ceea ce ea a insemnat pentru mine si toate impresiile pe care mi le-a creeat.

  Jar stins. Intensitatea flacarilor era inchisa in gat, facandu-ma sa inghit in sec din cauza setei. Aceasta era senzatia pe care Bella o invinsese pentru a nu-mi face rau? Trebuia sa ma iubeasca nebuneste, nu gluma! Am chicotit si culmea, am facut-o cum trebuie nu mental.

"A zambit?" s-a bucurat Esme.

"Ah, finala incepe peste zece minute, oare se va trezi pana atunci?" l-am auzit pe Emmett lamentandu-se.

  Imi reveneam? Trecuse totul? M-am concentrat mai mult pe mine, inchizand sertarul cu amintiri si am remarcat o serie de chestii diferite. Auzul meu capta o inima batand cu viteza luminii. Trebuia sa fie copilul nostru. Inca nu ii dadusem un nume? Ganguritul sau era nemaipomenit de dulce si dupa fosnetul miscarii sigur dormea langa mine. La o departare pe care o apreciam cam de 3 km captam radio-ul unei masini. BMW. Motor Diesel, evident. Genti antiaderente. Statea, insa, prost cu franele. Una din supapele de la motor nu este bine reglata si face un zgomot enervant. Cum de nu il aude, doar este in ea?!

  In camera erau alte respiratii regulate, dar afara de pomparea aerului in plamani nu le batea inima. Sa fie sase persoane? Da, toata familia imi asteptea trezirea. Daca as face un "bau" cand nu se asteapta nimeni? Oare m-ar ataca? Cred ca Emm si Jazz sunt pregatiti sa le apere pe fete de mine. Totusi, sunt un nou-nascut. Dar de ce sunt atat de rational?

"Nu s-a miscat de trei zile, ma intreb daca a functionat morfina", se intreba Carlisle, dar niciunul nu i-a raspuns.

  Camera mirosea a flori, dar nu doar ca mirosea, acum puteam inhala particulele de polen din aer si chiar ghicii in functie de aroma, culoarea plantelor din vaza de pe noptiera. O mana calda m-a atins delicat. Adusesera un om aici? Ce era in capul lor? Dar totusi, simtisem niste fiori electrici unici. Bella? Era incredibil cum o recunoscusem, desii acum aveam aceeasi temperatura!

"Te iubesc, Edward! Imi va lipsi bataia inimii tale!" a soptit suav si nimeni nu a comentat nimic la dulcegaria ei. Au facut-o spre binele lor! totusi, vocea nu parea sa vina de langa mine, ci de undeva din spate, sau chiar aproape de ureche, sau chiar din capul meu? Credeam ca inchisesem sertarul!

"Oare Alice vede deja cand se va trezi?" isi facea Rosalie griji despre mine? Pamantul se intorsese cu susul in jos?!!!

- Se va trezi in zece...noua... i-am auzit glasul duios micutului spiridus si am chicotit din nou.

Inainte sa ajunga la "0", mi-am strans pleoapele si am deschis ochii brusc ca sa o enervez pentru ca nu daduse dovada de precizie macar o data!

- Edward! a sarit Bella la gatul meu. Eram fericit, dar pacea si sentimentul de adineauri ca am totul sub control disparusera. Gatul dogorea de sete, pofta, curiozitate, nebunie! Dar si buclele ei dogoreau incalcite pe pieptul meu acum mut si asta chiar nu puteam trece cu vederea. M-am ridicat si i-am luat fata in palme pentru a o vedea clar.

  Asa cum sperasem. Imi zambea. Dar era schimbata, nu, nu acesta era cuvantul potrivit, doar ca pana acum, eu nu o vazusem deloc clar! Toata infatisarea pe care o consideram angelica si imposibil de intrecut, fusese intrecuta acum de propria imagine privita prin acesti ochi noi.

- Bella, am rostit ignorand suavitatea din tonul vocii mele, am gresit, iarta-ma! Tu nu esti doar perfecta! Esti...perfecta pentru mine!


Nota de autor. Veste buna: Urmeaza un ultim capitol sau epilog, insa as vrea sa va cer o parere: Sa il fac din persp Bellei si sa pov cum s-a simtit ea in momentul in care l-a muscat pentru a-l transforma, sau sa pov la pers a III-a, si astfel sa cuprind toate trairile celor din jur? Oricum, vestea mai putin buna este faptul ca acest ultim episod din Reverse va ajunge la voi in week-end, sau chiar mai trz, depinde cum voi putea scrie si posta in noul ambient in care o sa-mi petrec vacanta. Plec in Italia la tatal meu ca in fiecare vara si numai drumul cu masina pana acolo este de 2zile:((...Sunt putin trista din cauza plecarii si sper sa scriu fr fericirea personajelor, macar asa mai scap in fantezie pentru ultima scena Edward-Bella. Va rog mult comentatzi si nu fiti deprimatzi k se trm ficul, deoarece am o surpriza!Megapupicei:*!!!

37. Inapoi in Forks

(Edward)



   Inainte sa plecam spre Forks, trecusem cu Bella pe la Rene si Phil. Tineam foarte tare sa o cunoasca si profitasem de ocazie sa imi iau un tacit ramas bun de la ei, pentru ca nu stiam cat timp aveam sa fiu incapabil de sentimente si autocontrol dupa ce voi fi transformat. Impacarea cu Bella si revenirea in oraselul mic de sub cupola de nori a statului Washington insemnau pentru mine mai mult decat puteam cere de la viata. Pe langa aceasta fericire, mai simteam si implinirea venita prin micutul copil al Leah-ei, acum al nostru. Nu reuseam sa imi dau seama cum reusise sa ma cucereasca in cateva secunde si sa imi schimbe parerea despre el: din monstru care ii sugea fara mila viata prietenei mele, in copilasul adorabil si doritor de iubire de care nici eu nici Bella nu ne mai dezlipeam. Conceptul de familia devenea tot mai puternic in capul meu si ii intelegeam acum temerile iubitei mele. Ar fi fost ingrozitor sa fim privati de acest setiment tot restul eternitatii, pentru ca inainte sa il cunosti, crezi ca cei din jur exagereaza, insa o data ce o fiinta micuta si lipsita de aparare iti fura inima, devii dependent de ea si intelegi ce inseamna sa fii parinte.

  Am ajuns in Forks de dimineata si am stat la o discutie lunga cu Charlie. I-am spus ca am de gand sa incep o viata noua cu Bella departe de aici si ca nu ascult decat incurajari si nu incercari de a ma face sa ma razgandesc. Tata m-a batut pe spate si m-a strans puternic in brate, inganand ceva de genul: "Am presimtit asta." M-am gandit ca avea de a face cu sentimentul mentionat mai sus si rolul de parinte, asa ca nu l-am intrebat ce a vrut sa spuna exact, ci doar i-am multumit pentru intelegere.

  Camera mea era neschimbata si mirosul Bellei se imbibase in fiecare particica de covor, perna, draperie, mobila, haina de a mea. Pe semne petrecuse mult timp aici, ducandu-mi dorul. Mi-am aruncat geanta cu putinele lucruri de schimb aduse din Pheonix si am privit fereastra amuzat. Mi-am prins mainile de pervaz si am masurat din ochi distanta pana jos. "Abea astept sa-mi pot escalada decent propria fereastra." am inganat mustacind, dar cand sa inchid geamul pentru ca se anunta furtuna, am vazut o silueta aparand dintre pomi cu capul plecat.

- Jake? am strigat.

- Ai 1 minut?

- Sigur, intra!

- Prefer sa te astept aici, mi-a facut un semn cu mana rusinat si s-a asezat pe iarba in asteptarea mea.

Cand am deschis usa de la intrare, Jacob facuse deja cativa pasi in padure privind in urma ca sa il urmez. Dupa ce am mers aproape jumatate de km si eram siguri ca nimeni nu ne-ar putea auzi conversatia, am luat aer profund in piept si m-am pregatit sa-i dau vestea despre Lyly.

- Edward, spune-mi ca este teafara! i-am auzit vocea chinuita de frica.

- Jacob...

- Stiu ca a plecat cu tine in urma cu cateva luni. Mereu te urma, fara sa ii pese de ordinele date de Alpha. In noaptea aceea cand mi-ai cerut ajutorul iar eu am coborat ochii, l-am infruntat pe Sam dupa plecarea ta si eu am trimis-o pe Leah la tine. Dar stiu ca la intoarcere nu a mai fost aceeasi si abea asteptam transformarea in haita pentru a-i citi trairile si a vedea ce o negajeste atat. Numai ca ea a fugit si vorbind cu Charlie am aflat ca si tu parasisei Forks. Ati fost impreuna in tot acest timp, nu ma minti pentru ca stiu asta! O cunosc prea bine si daca as fi putut parasi rezervatia v-as fi gasit pentru ca stiu cum gandeste si ce decizii ar lua, dar..., a oftat adanc si si-a scarpinat ochii pentru a ma privi fix. Dar nu te-ai intors cu ea...De ce? tonul adoptat de Jacob Black era acum unul categoric, demn de liderul de drept al varcolacilor.

- Jake...mi-am adunat cuvintele cu greutate, Leah, intr-adevar a fost cu mine, dar esti sigur ca daca ceea ce iti voi povesti acum va ajunge la urechile lui Sam, nimeni nu va pati nimic si nu veti lua nicio decizie care nu va priveste?

- Nimeni? Cine ar putea pati ceva?

- Daca imi juri ca veti lasa lucrurile asa cum sunt, iti voi povesti evenimentele exact asa cum au fost!

- Ai cuvantul meu de Alpha! si-a pus mana pe inima si m-a privit cu durere, presimtind ceea ce urma sa ii zic.

  Discutia noastra a durat cateva ore bune. Eram doi barbati, trecuti prin destule, insa amandoi plangeam si intampinam dificultati in a vorbi printre suspine. I-am povestit despre temerile ei, despre ajutorul cerut, despre sarcina si viata noastra in Pheonix, despre ea ca persoana, ca femeie si ca mama, despre suferinta ultimelor ei clipe, pana cand am ajuns la moartea prietenei noastre. I-am descris copilul, i-am spus cat l-a iubit ea si cat de tare si-a dorit sa ramana in grija mea si faptul ca acum era la casa familiei Cullen.

- Nu stiu din ce motiv a avut atata incredere in mine, sau de ce m-a iubit cum m-a iubit, Jake, dar iti jur ca nu am de gand sa o dezamagesc.

- Edward, imi vine greu sa cred ca tot ce mi-ai povestit nu este o foaie rupta dintr-o carte de povesti.

- Te inteleg, Jake, l-am strans in brate si am stat asa ca doi pusti de doisprezece ani care isi plang catelul peste care a dat masina.

- Ultima dorinta a lui Leah se va indeplini intocmai, iar daca cineva protesteaza, voi avea eu grija de el! Cer doar ca existenta lui sa ramana un secret, pentru propria siguranta si sa nu stie nimeni in afara de haita ca a fost candva in Forks. Cand...?a continuat dupa o scurta pauza.

- Dupa balul de absolvire de vineri.

- Vom mai fi prieteni dupa aceea?

- Inca nu ai inteles ca natura nu sta impotriva sentimentelor, Jake? am zambit cald.

- Ai dreptate, vei fi mereu Edward Masen, prietenul meu de suflet! Adio, Ed!

- La revedere, Jake!

(Bella)



***

   Vineri seara. Micutul mereu vesel era intr-un patut langa mine, jucandu-se cu inelele mele si gangurind in limba lui. Era uimitor cum inima ii se sincroniza cu respiratia mea. Ma atasasem de el la un asa grad, incat il simteam al meu, nascut din mine si daca cineva i-ar face vreo-data rau, l-as omori fara sa stau pe ganduri. Toata ziua il tineam in brate si ii povesteam despre mama lui si despre mituri cu varcolaci, care sa il ajute sa isi inteleaga povestea mai tarziu. Mirosul lui nu aducea cu cel uman decat intr-o mica masura, aproape de nedetectat, asa ca niciunul din cei din casa care erau deja inebuniti dupa el, nu intampinam dificultati sa-l avem aproape. Emmett ii explica meciurile de Wrestling, Jazz si Carlisle ii aratau reviste stiintifice si se chinuiau sa ii arate numerele pe degete, Alice si Rose il schimbau de zece ori pe zi, iar Alice...

  Alice avea acum de lucru ca buclele mele sa fie mai ondulate ca niciodata. Stiam ca lui Edward ii placeau si nu aveam de gand sa mai renunt niciodata la ele. Dupa acest timp despartiti imi era un dor nebun de el si daca stateam 1 ora departe unul de altul. Familia mea se intorsese in Forks pentru celebrul bal de sfarsit de an si acum ne pregateam cu totii sa petrecem asa cum trebuie aceasta seara deosebita. Insemna sfarsitul liceului pentru noi toti, iar pentru Edward mai era si inceputul unei vieti ce avea sa dureze perpetuu. Cat il puteam iubi! Numai eu si el stiam, dar desii ne contraziceam in fiecare zi pe tema cine iubeste mai mult, stiam ca amandoi nu vedeam existenta fara celalalt. Acum toata nesiguranta si teama erau nisip in zborul vantului si aveam adevarul dragostei lui ca unic reper in fiecare zi si noapte. Edward Masen...Edward Cullen se potrivea mai bine. Imi suna asa de frumos, de parca asa ar fi trebuit sa il cheme dintotdeauna, iar eu nu aveam sa mai fiu domnisoara Cullen, ci doamna hyperextrasupermegaplusultrafericita Cullen. Colturile buzelor mele brusc s-au lasat in jos.

- Stai fara grija, o sa te ceara, si-a fluturat Alice mana.

- Citesti si ganduri? m-am intors spre ea euforica.

- Nu este greu sa iti dai seama. Te-a evitat ieri toata ziua, azi la scoala este mereu ganditor si framantat...si daca asta nu iti da de gandit, atunci mai este viziunea pe care...

- Al! As prefera totusi sa fiu surprinsa?!

- A da, stiu cum e. Saracul Jazz se chinuie sa se ascunda de mine cu asta de cateva luni bune.

- Serios? Doar nu o sa ii strici momentul si toate eforturile depuse!

- In iulie, la ora opt seara cand va apune soarele, pe plaja de pe insula lui Esme imi va intinde cutiuta. Nu este emotionant.?! Doamne ce o sa ma mai bucur! aplauda razand.

- Esti incredibila! mi-am pus mainile in san, visand la felul in care Edward avea de gand sa puna intrebarea. Acum ca Alice ma asigurase ca o va face, ma mancau buzele sa o intreb date exacte, dar m-am abtinut.

- Sunt gata fetele? a intrat Rosalie debordand siguranta si glamour.

- Aproape, a mormait Alice in gura cu agrafa pe care urma sa o infiga in scalpul meu.

- Baietii asteapta de aproape o ora. Edward este cel mai nerabdator, a adaugat zambind.

- A venit deja?

- L-am mirosit de la o posta, cum de nu ti-ai dat sema?

M-am uitat urat la Rose abtinandu-mi un marait.

- Ma refeream la colonia divina pe care a folosit-o, mi-a mangaiat ea capul aranjandu-mi ultimele fire rebele in bucle.

  M-am ridicat de pe scaunul de tortura al lui Alice, simtindu-ma de parca numai ce am iesit din mainile doctorului Mengele. Dar mi-a placut de fata pe care am vazut-o in oglinda. Rochia albastra cadea lejer in valuri metalizate peste coapsele si pulpele mele, decolteul se prelungea lasandu-mi o parte din spate gol, iar croiul imi contura elegant mijlocul. Acum ma simteam frumoasa in alt fel. Ma simteam frumoasa lui. Bella lui...  
  Am coborat scarile incet si cu gratie, simtindu-ma la una din receptiile date de parintii mei cu un secol in urma, iar la capatul lor, m-a asteptat nimeni altul decat cavalerul meu. Stiu ca am spus-o de nenumarate ori, insa daca inima mea ar fi avut viata, in momentul acela ar fi incetat sa mai bata la vederea lui.

  Fracul modern de culoare neagra ii evidentia paloarea placuta a tenului si verdele electric al ochilor ce ma priveau cu dorinta arzand pe gene. Cat de dor imi va fi de ei! Parul de bronz era atent dezordonat in adevaratul sens al pleonasmului si parfumul pe care il emana pielea lui spre mine era bulversant si terbil de atragator. Cotul lui era sprijinit la capatul balustradei si zambetul strengar care imi dadea aripi era acolo, ajutandu-ma sa ma impiedic de emotii. La o gluma de a lui Emmett pe care nu am putut-o auzi din cauza starii de nervozitate, buzele lui carboase s-au intins intr-un ras divin, cu sunet angelic, care a avut un efect inexplicabil asupra mea.

  Esme a venit cu bebelusul in brate si acesta a indepartat biberonul plin cu lichid rosu atunci cand ne-a vazut. A scos limba roz afara si s-a strambat de gustul sangelui. Inca nu stiam de ce avea nevoie sa il bea daca ii displacea atat de tare. Nu avea probleme sa manance orice alt aliment uman, insa sangele ii era vital si totusi... Parul de un brunet albastrui ii crescuse in carlionti moi ce ii acopereau gatul si ochii se inchideau la culoare cu fiecare zi. Este ciudat cum negrul de azi este mai intunecat decat cel de ieri, insa la el privirea avea un farmec aparte, aproape hipnotic. Edward si cu mine l-am sarutat inainte sa plecam. Crestea foarte repede si eram pregatiti in orice clipa sa inceapa sa vorbeasca.

- Ce ti-a zis Emm? l-am intrebat luandu-l de cot si indreptandu-ne spre usa.

- Sa am grija de tine ca el a practicat box.

- Si cum are de gand...

- Zice ca lupta va avea loc cand amandoi vom fi in egalitate de forta.

Am bufnit intr-un chicotit care a tinut tot drumul cu masina, iar cand am ajuns langa sala de festivitati, inainte sa intram, Edward mi-a cuprins mijlocul si si-a lipit gura calda de gatul meu.

- Esti cea mai frumoasa fiinta de sex feminin din Univers.

Intelesesem unde batea. Nu puteam fi doar o simpla femeie frumoasa, pentru ca eram o vampa. Dintre toate adik putinele vampe pe care le vazusem el, eu eram frumoasa, insa era o comparatie infirma in opinia lui, asa ca m-a facut cea mai frumoasa dintre femeile Universului de orice natura.

- Si daca ceea ce sunteti voi femeile pe Pamant, se cheama altfel in alt loc al spatiului, tot tu esti cea mai frumoasa, a adaugat zambind la aberatia lui.

- Iar tu esti cel mai iubit sot din Univers. Si daca in alt loc al spatiului se zice altfel la o fiinta dispusa sa se transforme intr-o ciudatenie pentru iubita lui, tot vei fi mai iubit decat acela.

  Am avut parte de un dans sau doua, lipita de pieptul sau cald si inhalandu-i aroma perturbanta care imi invada fiecare por, insa nu ca inainte. Setea era aproape inexistenta, chiar daca mereu prezenta, insa nu ii mai dadeam atentie. Prezenta lui in viata mea nu se mai invartea in jurul pericolului si al riscului, ci in jurul inimii lui care isi va da ultima bataie din iubire nemarginita pentru mine. La ora douasprezece fix, m-a tras dupa el in foisorul de afara, impodobit cu flori si lumini care il faceau sa para magic.

- Deci, pana la urma, esti romantic, am spus incercand sa ignor nebunia de emotii care se certau in pieptul meu.

- Pana la urma, da, mi-a luat barbia cu doua degete si mi-a sorbit buzele cu o pofta nerusinata care ma incanta la nebunie.

- Bella, stiu ca ceea ce urmeaza sa iti zic iti va parea...demodat, dar...

- Dar nu este.

- Alice?! si-a dat el ochii peste cap strigandu-i numele mai tare ca sa fie sigur ca este auzit de urechile ei ascutite ce oricum, in momentul acesta puteam paria ca erau ciulite in directia noastra.

Mi-a oprit rasul cu un alt sarut infocat ce m-a facut sa ma ridic pe varfuri si si-a continuat fraza abea peste cinci minute de mangaieri ale buzelor.

- Vrei sa fii sotia mea? a spus simplu si traditional, insa eu m-am simtit alunecand pe un curcubeu in care culorile erau mai multe nuante de fericire.

- DA! am raspuns raspicat.
 Mi-a ridicat palma dupa ce a scos o cutiuta mica din buzunarul din dos al hainei si cand a lasat-o in jos, inelarul meu purta o piatra de un verde minunat si teribil de cunoscut. Smaraldul acela trebuise sa coste o avere, dar nu l-am intrebat nimic.

- Ca sa nu iti fie dor de ochii mei, a adaugat sarutandu-mi bratul in imitarea lui Gomez din familia Adam si bratele lui calde mi-au incins talia ca o curea de fier luat recent de pe foc, menit sa ma lege de el pentru totdeauna.

- Ca dar de nunta pot sa iti cer ceva?

- Orice!

- As vrea ca in noaptea nuntii sa fim, asa cum spune Emmett in egalitate de forta, a zambit strengareste si mi-a sarutat cu pasiune clavicula.

- Pot sa refuz?

- Ia vezi, poti?! a soptit apasat pe pielea mea incitand sarutul si i-am auzit inima alertandu-se.

- Daca imi indeplinesti si tu una, am incercat sa par stapana pe situatie.

- Orice! mi-a copiat tonul.

- Ca ma vei iubi intodeauna.

S-a desprins de mine incruntat.

- Doar atat?

- Pana in anul 3000 si apoi, vedem daca mai lungim contractul! mi-am pus tampla pe umarul lui si mi-am presat nasul de gatul cald, sufland vise peste pielea lui alba, in curand straluctitoare.


Nota de autor: Maine seara va veni urmatorul cap asa cum am promis, adica RAPID! Va rog comentatzi!!!Mega pupiceiii:*:*:*>:D<:X:X:X!!!