39. Pentru totdeauna incepe...acum

   Cei doi ingeri se plimbau pe malul nisipos care aproape ca se cristaliza sub talpile lor albe, de marmura rece. Degetele palmelor se intrepatrundeau cu o simetrie exacta si mintea le era conectata la un nivel spiritual suprem, definind o compatibilitate de androgin, ce apare o data la un secol. Trecusera cateva luni de cand ochii lui Edward isi pierdusera culoarea rosiatica, iar acum, auriul specific vampirilor il facea sa semene cu plaja granulata. Pielea sidefata stralucea intens, libera sa ii  lumineze ziua Bellei ca un al doilea soare. Oceanul se lovea cu pasiune de stancile indepartate. Pescarusii parca dansau in forma de inima pe cerul de un azuriu intens. Norii pareau ca se dau din calea pasilor celor doi indragostiti, care sfidasera legile naturii pentru a fi impreuna in dragoste!
   Trecusera doar zece ore de la nunta lor. Coborasera nerabdatori din avion si venisera aici cu un iaht privat inchiriat, dornici de a petrece aceasta luna de miere in intimitatea insulei Esme. Ceremonia fusese simpla, intre prieteni, cu familia Cullen, Charlie, Rene si Phil, la Londra, noua resedinta a cuplului din moment ce Edward a depasit stadiul de nou-nascut si putea avea autocontrol. Parintii umani stiau ca cei doi au primit o bursa la facultatea Cambridge si planuiau o viata in capitala Angliei. Clima le era favorabila si cand nu, luau avionul privat al familiei si calatoreau in locuri exotice si necalcate de om ca acesta.
  Erau printre putinele persoane care nu doar cunosteau dragostea, dar se si puteau bucura de ea. Cunosteau fericirea absoluta, pe care restul lumii o credea iluzorie si probabil asa si este, doar ca ei reusisera sa depaseasca suferinta de o asa mare intensitate, incat aceasta neobisnuita viata de cuplu le parea rupta din fantezie.Cuvintele spuse in fata altarului si in fata starii civile, nu se comparau cu nenumaratele soapte de amor declarate in acesti trei ani de "egalitate in forta".
- Esti fericita? o intreaba Edward si inima ei tacuta tresari cu aceesi nestare la auzul surpinzator al timbrului sau.
- 24 de ore din 24, afirma privind spre el.
  Ochii ei ii luminau pe ai lui si invers. Imaginea lui ranita, recent scoasa din masina accidentata i-a coborat colturile buzelor. Fusese intr-un soc de nedescris si nici acum nu reusea sa isi dea seama cum de reactinoase atat de rapid sa il salveze. Crezuse pentru acele secunde ca din cauza ei, totul era iremediabil pierdut. Se blestemase pentru faptul ca se lasase prada sarutului minunat care i-a amortit trupul desii auzise tirul apropiindu-se. Dar nu avusese cum sa stie ca soferul era beat si ca in cateva secunde avea sa confunde banda si ... Bella se miscase repede, tragand, distrugand si aruncand resturile Volvo'ului ca sa il scoata pe Edward de acolo si in momentul in care ii lasase capul pe iarba umeda, sunetul inimii lui nu ii paruse niciodata mai adevarat. Cand pleoapele grele de durere lasasera cele doua smaralde sa o salute pentru ultima data, vazuse in ei increderea si acceptul, asa ca nu a mai stat sa pierda timpul. Sangele lui Edward aproape rece ii navalea pe gat, intr-un flux turbat, dar geamatul lui a facut-o sa se opreasca la timp. Alice si Emmett i-au ajuns imediat si l-au dus acasa pentru a putea suferi procesul transformarii intr-un mediu adecvat. De ce oare se gandise ca macar aceast procedeu avea sa fie normal in toata relatia lor? Cum de avusese speranta sa isi imagineze ca il va transforma in patul lui, in camera lui si ca se va culca apoi pe pieptul lui moale, ascultand bataile inimii in metamorfozare? Parea ca viata le pune mereu obstacole, dar de data aceasta, trecusera victoriosi de ultima batalie, savurand acum triumful unei casatorii firesti. Buzele Bellei s-au ridicat intr-un zambet cand si-a amintit de primul lor sarut si noaptea deosebita petrecuta cand el a deschis ochii la o viata noua. Fiind om, niciodata nu exagerase cu pasiunea in momentele lor intime, chiar daca era constient ca Bella nu simtea durere. Mereu o tratase tandru si delicat, cu grija rasunand in fiecare atingere si la fel a fost si cand erau sot si sotie, desii nu se mai saturau unul de altul. Bella incerca apoi sa ignore faptul ca dupa ce Edward i-a vazut pe toti si a gustat din primele minute ca vampir, a intrebat de vesnicul Volvo, care saracul zacea in bucati in garaj. In cateva zile, insa, Emmett si Rosalie l-au modificat, l-au reparat si l-au transformat pe de-a-ntregul, in asa fel incat noul stapan avea o noua masina.  
   Ea inca ii ascundea faptul ca focul transformarii fusese suportabil datorita scutului ei care nu il parasise deloc in aceste zile. Vroia sa ii lase aceasta impresie spre binele egolui masculin. Buzele au raspuns din nou amintirilor si s-au deschis intr-un zambet larg, pentru momentul in care familia realizase ca Edward citeste gandurile. Emmett avusese idei nastrusnice de genul : "Oare in noaptea asta isi vor face de cap? Daca i-as spiona s-ar supara?" "Nicio sansa, frate!"a fost raspunsul lui. "Edward vorbeste singur?Nu ma mir ca a inebunit." gandise Rose. Atunci am realizat ca el raspundea gandurilor si nu frazelor raspicate. Bineinteles ca cea mai dezamagita persoana a fost tot Emmett, pentru ca a pierdut un adversar de lupta chiar inainte sa il aiba. Acum zicea ca triseaza pentru ca ii anticipeaza miscarile. Alice, insa, se intelegea pe zi ce trece tot mai bine cu Edward. Devenisera experti la conversatii tacite si cei mai buni prieteni din lume. Era mandra de el ca nu avusese probleme majore cu autocontrolul, fiind la un pas sa atace un om decat de cinci ori in acei trei ani. Au asteptat pana ce starea lui de spirit i-a permis calm si rabdare, pentru a se putea casatori si muta departe de familie fara frica.
- Ce iti lipseste, Bella, spune-mi, continua sa o intrebe pentru a fi sigur ca ii da tot ce are el mai bun.
- Pai, nu m-ai mai sarutat de...a facut o pauza privind soarele, de la ora 19.
- Si acum cat este ceasul? a pitigaiat tonul uimit.
- 20, s-a incruntat la el.
  Edward Cullen, i-a prins barbia delicat, ridicand-o la un nivel cu fata lui aplecata. Fata lui se mula ca un burete sub presiunea sarutului ei. Ochii ii erau ca doua boabe de aur topite in valuri de ceara, pielea ii mirosea ca sarea marii incalzita de apusul unei zile toride si fiecare terminatie nervoasa din corpul Bellei era un fir electric in cautarea intensitatii lui.
- Mama! i-a deranjat baietelul poalele rochiei albe ce ii mangaiau gleznele.
- Damian! s-a aplecat Bella sa-l mangaie pe crestet si manutele lui mici s-au si lungit spre parul ei - gest copiat de la Edward.
  Baietelul crescuse ca Fat-Frumos: "in luni cat altii in ani". Avea patru ani de viata, desii parea de aproape doisprezece. Parul negru avea in soare reflexe albastre, ochii de asemenea te faceau sa te ineci in profunzimea lor, iar sarmul propriu de a te cuceri intr-un minut dupa ce il cunosti era unic. Era deosebit de destept cu toate ca invata totul acasa cu familia ca profesor. Alice ii preda normal, Arte, Rosalie Literatura, Jazz Matematica, Carlisle Stiintele mediului, Esme ii recomanda carti, iar Emm, normal, Educatie fizica. Charlie si Rene stiau ca este un orfan lasat in grija familiei Cullen, de care Edward si Bella, desii niste adolescenti, se atasasera atat de mult incat hotarasera sa il adopte.

    Erau mandrii de el, simtindu-l fara dar si poate copilul lor de suflet. Se bucurau de faptul ca cercetarile lui Carlisle dusesera la concluzii satisfacatoare: Damian avea sa mai creasca cel putin 5 ani, ajungand sa stagneze la aparenta varsta de optsprezece si sa ramana asa pentru totdeauna.
   Edward l-a batut pe umar dupa ce au dat bastos si i-a facut cu ochiul, iar Damian a inteles imediat ca trebuia sa isi lase parintii singuri.
   Vampirul frumos, a cuprins talia sotiei cu inflacarare, simtindu-se mandru de a avea drept asupra ei atat legal cat si in fata Universului. Acum era a lui si el era al ei, asa cum fusese scris in Luna de veacuri, doar ca dintr-o greseala impardonabila, fusesera despartiti de timp, care mai apoi, ii si adusese impreuna. Barbatul ii privea fata mica in forma de inima, coplesind-o cu afectiune si protectie, stiind acum ca oricine ar face acel zambet minunat sa dispara, avea sa plateasca cu viata lui, mila neincapand in discutie. Si-a trecut degetele printre buclele parfumate de o sute de ori mai intens si i-a sorbit buzele de fiecare data noi, de fiecare data tremurande din cauza apropierii lui, de fiecare data doritoare, mereu pentru el.
- Te voi iubi pana cand moartea ne va desparti, a spus el incercand sa sune banal, dar zambetul strengaresc s-a facut vazut si ea a inteles, dandu-si ochii peste cap. Moartea niciodata nu ii va desparti.
- Am o surpriza pentru tine, a adaugat incruntandu-se.
  Edward planuia sa ii cante la pian Bellei o melodie pe care o compusese intr-una din datile in care ea si Alice plecasera din Forks. Pe atunci inca era un nou-nascut si avea dificultati in atenuarea emotiilor, asa ca pianul il ajuta sa se relaxeze. Ii reusise o balada ciudata. In tot timpul in care clapele fusesera lovite de degetele lui, si-o amintise pe Bella. De parca era vre-o sansa sa o uite! Isi amintise la fel ca in zilele transformarii, toata poveste lor, fericirea, suferinta, dragostea traite toate la intensitatea vampiriceasca de acum. Melodia incepea ritmat, aratand caracterul lui superficial si curiozitatea infantila pe care i-o provocase ea. Apoi continua violent, cand isi amintea cat de tare se framanta pentru "ciudata Cullen", urmand suspansul si indoiala cand a aflat cine este, continuand suav o data cu recapitularea primei lor intalniri si tot asa pana la despartire, unde atingea note acute si disperate, ajungand, insa, sa se incheie incet, pierdut, denotand continuarea perpetua.
- Ce s-a intamplat? a intrebat Bella vazandu-l atat de concentrat.
- Nimic, doar ca inca nu reusesc sa inteleg de ce tocmai tie nu iti pot auzi gandurile?
" Esti un increzut, Edward Cullen." i-a auzit el chicotitul mental o data cu prezenta scutului, dupa care Bella a continuat:
- Pentru ca fiecare femeie are secretele ei, a facut cu ochiul desprinzandu-si palma de a lui si luand-o la fuga spre apa care intalnea orizontul.
  In cateva clipe el a fost langa ea, trupurile umede presandu-se cu nerusinare unul de altul, ochii inchizandu-se pentru a intensifica senzatia, buzele cautandu-se disperate, mainile pipaind forme pline si soaptele...in urechi, dulci soapte pe care auzul omenesc nu le poate percepe, dar stiute numai de ei doi.
- Surpriza mea? a intrebat Bella cu rasuflarea grea.
- Mai tarziu, a raspuns la fel de rapus de pasiune si s-a lasat sa cada pe spate, cu ea de-asupra lui. Se impreunau in miscari ondulatorii, in gemete suave, in mangaieri pofticioase, pana cand cerul s-a intunecat si stelele s-au reflectat in apa.
- Te iubesc, a spus Edward sarutandu-i fruntea.
- Stiu, a raspuns Bella zambind.



Nota de autor: Sper sa va placa ultimul capitol si sa nu fiti dezamagiti :-s... Am in gand un Epilog, insa nu stiu pentru cand sa ii estimez postarea, asa ca nu vreau sa va tin in stres, desii sunt nerusinata si va rog sa vizitati blogul cat de des puteti, pt ca dupa ce voi fi adunat cva commuri cu parerile voastre despre Reverse, va voi cere alta parere, cu privire la un viitor proiect asemanator, dar diferit de aceasta saga:D... Nu va dau mai multe detalii pana nu aflu impresiile voastre despre "Pentru totdeauna incepe...acum".Megapupaceli si miii de scuze pt intarziere!!!