38. Sertarul cu amintiri

(Edward)




   Bella acceptase sa imi fie sotie! Parea pueril, poate, dar avusesem parte de tipicele emotii si intrebari chinuitoare ale burlacului care se teme sa fie respins. Cand ochii aurii s-au marit de fericire, mi-am vazut fata incadrata in pupilele invaluite de mister si am stiut inca o data ca vreau sa ma inec in ele pentru totdeauna. Bratul ma chinuia enervant la fiecare incercare de a o strange la piept, dar vazand ca ea nu obeserva ca sa imi faca observatie sa fiu cuminte, nici eu nu i-am dat importanta si am imbratisat-o cat pentru toate datile in care mainile mele statusera pe langa corp, goale.

- Mergem intr-un loc mai putin public? am zambit asa cum ii placea ei imitandu-i propunerea din Pheonix.

- Depinde. Trebuie sa am grija de mine pana la casatorie, si-a dat ea ochii peste cap.

Am urcat in Volvo si am pornit radio-ul. Rostile scoteau un sunet ciudat imprastiind apa de pe drum pentru ca ploaia numai ce se oprise, iar crainicul prezenta urmatoarea melodie dedicata indragostitilor: "Bryan Adams - Have You Ever Really Loved A Woman?"

- Ar fi prea romantic daca ti-as canta melodia asta? am intrebat fara sa-mi iau privirea din parbriz. "Edward Masen, uite ce a facut dragostea din tine!"

- "When you love a woman, tell her that she's the one..." a inceput ea pierzandu-se in note de soprana.

- "You are the one", am murmurat.

- "When you love a woman tell her that you'll always be togheter..." a continuat privind tot in parbriz.

- "And when you find yourself lying helpless in her arms..." i-am privit insinuant sanii ca un pervers ce eram si daca nu as fi stiut ca este un vampir, as fi pariat ca remarcasem doua pete rosii pe obrajii ei. Mi-am luat mana de pe schimbator si mi-am pus-o peste a ei, gandinu-ma cat de norocos aveam sa fiu tinand-o asa "for ever and ever and ever after".

- Vino mai aproape, i-am soptit si imediat, fata in forma de inima s-a apropiat de mine, cu o oarecare crispare am observat. Sunt atent la drum, am lamurit-o stiind ca il puteam parcurge si cu ochii inchisi si m-am intins spre buzele ei. Sarutul a fost lung, dar nu indeajuns.

   Farurile tirului m-au orbit. Am auzit caroseria distrugandu-se sub presiunea impactului si ultimul lucru vazut a fost volanul...prea de aproape. Intunericul m-a invaluit cu o mantie de inconstienta si eu nu m-am putut lupta cu el. "Edward?" "Edward, tine-te de mine..." auzeam fara sa pot raspunde...apoi, dupa un timp, am presupus, am reusit sa deschid ochii si i-am vazut fata Bellei pictata in panica. "Sunt in paradis...am gandit..."

- Edward, iubitul meu, Edward, raspunde-mi ma vezi?

 Simteam. Simteam umiditatea ierbii sub mine, durerea infernala de cap, dificultatea cu care respiram, rana deschisa de la brat, ochii intepandu-ma si singurul lucru bun, atingerea ei calmanta. Dar stiam ca toate aceste senzatii erau pe cale de a ma amorti. Simteam acel frig al sfarsitului si aproape auzeam cum biletul meu era rupt si mi se ofera locul din spate in autobuzul spre "dincolo". Muream?

  Am vrut sa rad. Pana la urma iesisera lucurile tot cum vrusese ea. Nu ma sacrifica din egoism, ci ma salva. Cu ultimele forte i-am intins incheietura si zambetul ei dulce s-a deschis larg, pana i-am vazut dintii.

- Am...incredere in tine...am soptit, sau cel putin am incerat sa o fac.

- Stiu, si eu am! a spus cuprinzandu-mi mana cu o expresie totusi timorata.

  Ultima atingere pe care am simtit-o ca om au fost buzele ei catifeate, pulsand veninul ca pe o potiune magica in venele mele, apoi...FOC!

  Eram paralizat de lava care izbugnea din inima mea. Parca organul central al corpului meu era un vulcan in plina eruptie, imprastiind cenusa fierbinte prin fiecare artera, vena, capilara existenta in mine. Fara zvarcoliri sau tipete! Bella nu trebuia sa-mi vada suferinta. Cand aveam sa deschid ochii treabuia sa o vad zambind, nu improscata cu remuscari. Rezistam decent pana acum si ma gandeam ca pentru asta existau doua variante: ori ma pregatisem atat de bine mental pentru a deveni un nou-nascut, ori in alta viata fusesem o vrajitoare condamnata sa arda pe rug!

  Infern! Degeaba bateam campii, mintea mea era prea activa si constientiza la capacitate maxima transformarea. Trebuia sa gasesc ceva mai putin plictisitor de gandit in aceste trei zile pe care aveam sa le petrec doar in creierul meu. Asa ca am cautat in cel mai luminat sertar al mintii si deschizandu-l, am simtit racoarea, calmantul, pe Bella mea.

   Prima zi de scoala la liceul din Forks. Marele afemeiat Edward Masen a uitat sa isi puna benzina in Volvo si a intarziat la scoala. In amintiri, coridoarele miroseau a ea. Cu toate ca eu atunci nu fusesem in stare sa percep parfumul si prezenta ei era in fiecare coltisor, desii ea si familia ei erau elevi retrasi, dar ochii mei fusesera prea superficiali ca sa le perceapa. La pranz, eram pregatit de vanatoare de puicute care sa ma scoata din plictiseala, insa ochii mei s-au oprit pe acea fata rupta din romanele clasice si nu au mai putut pleca. Cum ma privea curioasa si totusi suparata, cum ma intriga mintea ei si incercam sa-i deslusesc caracterul, cum incercam sa ii zambesc cuceritor dar ramaneam holbandu-ma ca un ma citez "tocilar la prima intalnire". Functiona. Racoarea amintirii ei revigorante alunga putin din focul veninului. Mai departe.

  Laboratorul de biologie. Crisparea ei atunci cand am ocupat locul liber din banca, privirea fioroasa, mentinerea distantei, lovitura enervanta pe care o daduse orgoliului meu si ciuda de moment pe care am prins-o pe ea. Incercam sa mi-o imaginez o ciudata, o bolnava, o fata cu probleme de acomodare si comportament, orice, doar pentru a nu accepta imaginea perfectinii pe care o infaptuia treptat in conceptia mea total gresita despre fete. Apoi, curiozitatea cu privire la persoana ei a devenit nepermis de mare. Cand a oprit masina lui Mike sa ma loveasca in parcare, i-am auzit vocea clar si am stiut de atunci ca era diferita, simtind energia degajata de scutul ei protector cum ma facea sa spun "da" mortii fara regret. Cand aceasta presupunere s-a dovedit a fi buna, m-am simtit mandru ca ma alesese partas la acest secret. Ma simteam legat de ea atat de mult, fara sa imi dau seama ca nu doar faptul ca ii cunoasteam adevarata natura facea aceasta legatura atat de puternica, ci insasi dragostea.

  Cu trecerea saptamanilor, ochii ei clari ca apa unui rau de munte mi-au devenit indispensabili. Acea noapte sub stele, prima in care am avut privilegiul sa aflu chinul ei pentru a ma tine la distanta desii fiecare nerv din corpul ei ma cere, dorinta dubla pe care incerca sa si-o stapaneasca si mai ales...i-am cunoscut buzele. Catifeaua acelor bucati de carne dulce in a caror proeminenta citisem pasiunea, pielea de un parfum unic, eleganta miscarilor, degetele ei prinse in parul meu care ii striga ca acolo este locul lor. Prima seara in care o invitasem oficial in camera mea...Focul era acum la egal cu racoarea. Bella ma ajuta chiar si fara sa stie.

  Frica. Temerile. Frustrarea. Nesiguranta prin care trecusem in fata esentei ei perfecte. Conflictele cu varcolacii, cearta cu Jacob, ziua cand am intristat-o cu rabufnirea mea nepermisa, zilele in care ma mintise ca este la vanatoare si ii dusesem dorul, perioada petrecuta cu Leah si rivalitatile dintre clanuri. Lupta data in Alaska si sentimentul de incapabilitate pe care il simteam pentru a nu o puteam ajuta. Dar dupa toate, venea noaptea. Acele cateva ore pe care le petreceam doar contemplandu-i frumusetea invidiata cu siguranta pana si de Afrodita. Magaierile, saruturile, discutiile, somnul in bratele ei.

  Am sarit din amintiri ultimele luni, pentru ca nu le petrecusem in compania ei si doar cand m-am gandtit la o minuscula parte din suferinta, focul a invins racoarea si asta nu ma ajuta deloc, asa ca am continuat cu Bella. Cu revederea noastra, cu sarutul care a degajat atatea sentimente ca m-am simtit coplesit si obosit dupa ce m-am desprins de ea si bineinteles, cu micutul acum al nostru. Acel ghemotoc indestructibil, dar in acelasi timp un bebelus doritor de afectiue. Noi nu eram dispusi sa ii dam doar afectiue. Deja il adoram! In curand voi putea fi un tata demn de a-l ocroti si un sot pe masura femeii care ma iubea. Speram doar sa nu se framante prea tare pentru mine in momentele acestea. As fi vrut sa o pot anunta ca mie imi este bine si ca o am aici, langa mine, in mine si sa nu isi faca griji, dar sa se pregateasca pentru noaptea nuntii!...

  Focul mocnea acum. Era doar sageti fierbinti in apropierea claviculei, de parca toata ardoarea se concentra in gat, inghetand inima. Dar parca mintea urma sa fie cea neatinsa, cea care va ramane la stadiul de acum? Ma bucuram ca recapitulasem toate clipele in care ma bucurasem de Bella, ca sa fiu sigur ca nu aveam sa uit nimic din ceea ce ea a insemnat pentru mine si toate impresiile pe care mi le-a creeat.

  Jar stins. Intensitatea flacarilor era inchisa in gat, facandu-ma sa inghit in sec din cauza setei. Aceasta era senzatia pe care Bella o invinsese pentru a nu-mi face rau? Trebuia sa ma iubeasca nebuneste, nu gluma! Am chicotit si culmea, am facut-o cum trebuie nu mental.

"A zambit?" s-a bucurat Esme.

"Ah, finala incepe peste zece minute, oare se va trezi pana atunci?" l-am auzit pe Emmett lamentandu-se.

  Imi reveneam? Trecuse totul? M-am concentrat mai mult pe mine, inchizand sertarul cu amintiri si am remarcat o serie de chestii diferite. Auzul meu capta o inima batand cu viteza luminii. Trebuia sa fie copilul nostru. Inca nu ii dadusem un nume? Ganguritul sau era nemaipomenit de dulce si dupa fosnetul miscarii sigur dormea langa mine. La o departare pe care o apreciam cam de 3 km captam radio-ul unei masini. BMW. Motor Diesel, evident. Genti antiaderente. Statea, insa, prost cu franele. Una din supapele de la motor nu este bine reglata si face un zgomot enervant. Cum de nu il aude, doar este in ea?!

  In camera erau alte respiratii regulate, dar afara de pomparea aerului in plamani nu le batea inima. Sa fie sase persoane? Da, toata familia imi asteptea trezirea. Daca as face un "bau" cand nu se asteapta nimeni? Oare m-ar ataca? Cred ca Emm si Jazz sunt pregatiti sa le apere pe fete de mine. Totusi, sunt un nou-nascut. Dar de ce sunt atat de rational?

"Nu s-a miscat de trei zile, ma intreb daca a functionat morfina", se intreba Carlisle, dar niciunul nu i-a raspuns.

  Camera mirosea a flori, dar nu doar ca mirosea, acum puteam inhala particulele de polen din aer si chiar ghicii in functie de aroma, culoarea plantelor din vaza de pe noptiera. O mana calda m-a atins delicat. Adusesera un om aici? Ce era in capul lor? Dar totusi, simtisem niste fiori electrici unici. Bella? Era incredibil cum o recunoscusem, desii acum aveam aceeasi temperatura!

"Te iubesc, Edward! Imi va lipsi bataia inimii tale!" a soptit suav si nimeni nu a comentat nimic la dulcegaria ei. Au facut-o spre binele lor! totusi, vocea nu parea sa vina de langa mine, ci de undeva din spate, sau chiar aproape de ureche, sau chiar din capul meu? Credeam ca inchisesem sertarul!

"Oare Alice vede deja cand se va trezi?" isi facea Rosalie griji despre mine? Pamantul se intorsese cu susul in jos?!!!

- Se va trezi in zece...noua... i-am auzit glasul duios micutului spiridus si am chicotit din nou.

Inainte sa ajunga la "0", mi-am strans pleoapele si am deschis ochii brusc ca sa o enervez pentru ca nu daduse dovada de precizie macar o data!

- Edward! a sarit Bella la gatul meu. Eram fericit, dar pacea si sentimentul de adineauri ca am totul sub control disparusera. Gatul dogorea de sete, pofta, curiozitate, nebunie! Dar si buclele ei dogoreau incalcite pe pieptul meu acum mut si asta chiar nu puteam trece cu vederea. M-am ridicat si i-am luat fata in palme pentru a o vedea clar.

  Asa cum sperasem. Imi zambea. Dar era schimbata, nu, nu acesta era cuvantul potrivit, doar ca pana acum, eu nu o vazusem deloc clar! Toata infatisarea pe care o consideram angelica si imposibil de intrecut, fusese intrecuta acum de propria imagine privita prin acesti ochi noi.

- Bella, am rostit ignorand suavitatea din tonul vocii mele, am gresit, iarta-ma! Tu nu esti doar perfecta! Esti...perfecta pentru mine!


Nota de autor. Veste buna: Urmeaza un ultim capitol sau epilog, insa as vrea sa va cer o parere: Sa il fac din persp Bellei si sa pov cum s-a simtit ea in momentul in care l-a muscat pentru a-l transforma, sau sa pov la pers a III-a, si astfel sa cuprind toate trairile celor din jur? Oricum, vestea mai putin buna este faptul ca acest ultim episod din Reverse va ajunge la voi in week-end, sau chiar mai trz, depinde cum voi putea scrie si posta in noul ambient in care o sa-mi petrec vacanta. Plec in Italia la tatal meu ca in fiecare vara si numai drumul cu masina pana acolo este de 2zile:((...Sunt putin trista din cauza plecarii si sper sa scriu fr fericirea personajelor, macar asa mai scap in fantezie pentru ultima scena Edward-Bella. Va rog mult comentatzi si nu fiti deprimatzi k se trm ficul, deoarece am o surpriza!Megapupicei:*!!!