37. Inapoi in Forks

(Edward)



   Inainte sa plecam spre Forks, trecusem cu Bella pe la Rene si Phil. Tineam foarte tare sa o cunoasca si profitasem de ocazie sa imi iau un tacit ramas bun de la ei, pentru ca nu stiam cat timp aveam sa fiu incapabil de sentimente si autocontrol dupa ce voi fi transformat. Impacarea cu Bella si revenirea in oraselul mic de sub cupola de nori a statului Washington insemnau pentru mine mai mult decat puteam cere de la viata. Pe langa aceasta fericire, mai simteam si implinirea venita prin micutul copil al Leah-ei, acum al nostru. Nu reuseam sa imi dau seama cum reusise sa ma cucereasca in cateva secunde si sa imi schimbe parerea despre el: din monstru care ii sugea fara mila viata prietenei mele, in copilasul adorabil si doritor de iubire de care nici eu nici Bella nu ne mai dezlipeam. Conceptul de familia devenea tot mai puternic in capul meu si ii intelegeam acum temerile iubitei mele. Ar fi fost ingrozitor sa fim privati de acest setiment tot restul eternitatii, pentru ca inainte sa il cunosti, crezi ca cei din jur exagereaza, insa o data ce o fiinta micuta si lipsita de aparare iti fura inima, devii dependent de ea si intelegi ce inseamna sa fii parinte.

  Am ajuns in Forks de dimineata si am stat la o discutie lunga cu Charlie. I-am spus ca am de gand sa incep o viata noua cu Bella departe de aici si ca nu ascult decat incurajari si nu incercari de a ma face sa ma razgandesc. Tata m-a batut pe spate si m-a strans puternic in brate, inganand ceva de genul: "Am presimtit asta." M-am gandit ca avea de a face cu sentimentul mentionat mai sus si rolul de parinte, asa ca nu l-am intrebat ce a vrut sa spuna exact, ci doar i-am multumit pentru intelegere.

  Camera mea era neschimbata si mirosul Bellei se imbibase in fiecare particica de covor, perna, draperie, mobila, haina de a mea. Pe semne petrecuse mult timp aici, ducandu-mi dorul. Mi-am aruncat geanta cu putinele lucruri de schimb aduse din Pheonix si am privit fereastra amuzat. Mi-am prins mainile de pervaz si am masurat din ochi distanta pana jos. "Abea astept sa-mi pot escalada decent propria fereastra." am inganat mustacind, dar cand sa inchid geamul pentru ca se anunta furtuna, am vazut o silueta aparand dintre pomi cu capul plecat.

- Jake? am strigat.

- Ai 1 minut?

- Sigur, intra!

- Prefer sa te astept aici, mi-a facut un semn cu mana rusinat si s-a asezat pe iarba in asteptarea mea.

Cand am deschis usa de la intrare, Jacob facuse deja cativa pasi in padure privind in urma ca sa il urmez. Dupa ce am mers aproape jumatate de km si eram siguri ca nimeni nu ne-ar putea auzi conversatia, am luat aer profund in piept si m-am pregatit sa-i dau vestea despre Lyly.

- Edward, spune-mi ca este teafara! i-am auzit vocea chinuita de frica.

- Jacob...

- Stiu ca a plecat cu tine in urma cu cateva luni. Mereu te urma, fara sa ii pese de ordinele date de Alpha. In noaptea aceea cand mi-ai cerut ajutorul iar eu am coborat ochii, l-am infruntat pe Sam dupa plecarea ta si eu am trimis-o pe Leah la tine. Dar stiu ca la intoarcere nu a mai fost aceeasi si abea asteptam transformarea in haita pentru a-i citi trairile si a vedea ce o negajeste atat. Numai ca ea a fugit si vorbind cu Charlie am aflat ca si tu parasisei Forks. Ati fost impreuna in tot acest timp, nu ma minti pentru ca stiu asta! O cunosc prea bine si daca as fi putut parasi rezervatia v-as fi gasit pentru ca stiu cum gandeste si ce decizii ar lua, dar..., a oftat adanc si si-a scarpinat ochii pentru a ma privi fix. Dar nu te-ai intors cu ea...De ce? tonul adoptat de Jacob Black era acum unul categoric, demn de liderul de drept al varcolacilor.

- Jake...mi-am adunat cuvintele cu greutate, Leah, intr-adevar a fost cu mine, dar esti sigur ca daca ceea ce iti voi povesti acum va ajunge la urechile lui Sam, nimeni nu va pati nimic si nu veti lua nicio decizie care nu va priveste?

- Nimeni? Cine ar putea pati ceva?

- Daca imi juri ca veti lasa lucrurile asa cum sunt, iti voi povesti evenimentele exact asa cum au fost!

- Ai cuvantul meu de Alpha! si-a pus mana pe inima si m-a privit cu durere, presimtind ceea ce urma sa ii zic.

  Discutia noastra a durat cateva ore bune. Eram doi barbati, trecuti prin destule, insa amandoi plangeam si intampinam dificultati in a vorbi printre suspine. I-am povestit despre temerile ei, despre ajutorul cerut, despre sarcina si viata noastra in Pheonix, despre ea ca persoana, ca femeie si ca mama, despre suferinta ultimelor ei clipe, pana cand am ajuns la moartea prietenei noastre. I-am descris copilul, i-am spus cat l-a iubit ea si cat de tare si-a dorit sa ramana in grija mea si faptul ca acum era la casa familiei Cullen.

- Nu stiu din ce motiv a avut atata incredere in mine, sau de ce m-a iubit cum m-a iubit, Jake, dar iti jur ca nu am de gand sa o dezamagesc.

- Edward, imi vine greu sa cred ca tot ce mi-ai povestit nu este o foaie rupta dintr-o carte de povesti.

- Te inteleg, Jake, l-am strans in brate si am stat asa ca doi pusti de doisprezece ani care isi plang catelul peste care a dat masina.

- Ultima dorinta a lui Leah se va indeplini intocmai, iar daca cineva protesteaza, voi avea eu grija de el! Cer doar ca existenta lui sa ramana un secret, pentru propria siguranta si sa nu stie nimeni in afara de haita ca a fost candva in Forks. Cand...?a continuat dupa o scurta pauza.

- Dupa balul de absolvire de vineri.

- Vom mai fi prieteni dupa aceea?

- Inca nu ai inteles ca natura nu sta impotriva sentimentelor, Jake? am zambit cald.

- Ai dreptate, vei fi mereu Edward Masen, prietenul meu de suflet! Adio, Ed!

- La revedere, Jake!

(Bella)



***

   Vineri seara. Micutul mereu vesel era intr-un patut langa mine, jucandu-se cu inelele mele si gangurind in limba lui. Era uimitor cum inima ii se sincroniza cu respiratia mea. Ma atasasem de el la un asa grad, incat il simteam al meu, nascut din mine si daca cineva i-ar face vreo-data rau, l-as omori fara sa stau pe ganduri. Toata ziua il tineam in brate si ii povesteam despre mama lui si despre mituri cu varcolaci, care sa il ajute sa isi inteleaga povestea mai tarziu. Mirosul lui nu aducea cu cel uman decat intr-o mica masura, aproape de nedetectat, asa ca niciunul din cei din casa care erau deja inebuniti dupa el, nu intampinam dificultati sa-l avem aproape. Emmett ii explica meciurile de Wrestling, Jazz si Carlisle ii aratau reviste stiintifice si se chinuiau sa ii arate numerele pe degete, Alice si Rose il schimbau de zece ori pe zi, iar Alice...

  Alice avea acum de lucru ca buclele mele sa fie mai ondulate ca niciodata. Stiam ca lui Edward ii placeau si nu aveam de gand sa mai renunt niciodata la ele. Dupa acest timp despartiti imi era un dor nebun de el si daca stateam 1 ora departe unul de altul. Familia mea se intorsese in Forks pentru celebrul bal de sfarsit de an si acum ne pregateam cu totii sa petrecem asa cum trebuie aceasta seara deosebita. Insemna sfarsitul liceului pentru noi toti, iar pentru Edward mai era si inceputul unei vieti ce avea sa dureze perpetuu. Cat il puteam iubi! Numai eu si el stiam, dar desii ne contraziceam in fiecare zi pe tema cine iubeste mai mult, stiam ca amandoi nu vedeam existenta fara celalalt. Acum toata nesiguranta si teama erau nisip in zborul vantului si aveam adevarul dragostei lui ca unic reper in fiecare zi si noapte. Edward Masen...Edward Cullen se potrivea mai bine. Imi suna asa de frumos, de parca asa ar fi trebuit sa il cheme dintotdeauna, iar eu nu aveam sa mai fiu domnisoara Cullen, ci doamna hyperextrasupermegaplusultrafericita Cullen. Colturile buzelor mele brusc s-au lasat in jos.

- Stai fara grija, o sa te ceara, si-a fluturat Alice mana.

- Citesti si ganduri? m-am intors spre ea euforica.

- Nu este greu sa iti dai seama. Te-a evitat ieri toata ziua, azi la scoala este mereu ganditor si framantat...si daca asta nu iti da de gandit, atunci mai este viziunea pe care...

- Al! As prefera totusi sa fiu surprinsa?!

- A da, stiu cum e. Saracul Jazz se chinuie sa se ascunda de mine cu asta de cateva luni bune.

- Serios? Doar nu o sa ii strici momentul si toate eforturile depuse!

- In iulie, la ora opt seara cand va apune soarele, pe plaja de pe insula lui Esme imi va intinde cutiuta. Nu este emotionant.?! Doamne ce o sa ma mai bucur! aplauda razand.

- Esti incredibila! mi-am pus mainile in san, visand la felul in care Edward avea de gand sa puna intrebarea. Acum ca Alice ma asigurase ca o va face, ma mancau buzele sa o intreb date exacte, dar m-am abtinut.

- Sunt gata fetele? a intrat Rosalie debordand siguranta si glamour.

- Aproape, a mormait Alice in gura cu agrafa pe care urma sa o infiga in scalpul meu.

- Baietii asteapta de aproape o ora. Edward este cel mai nerabdator, a adaugat zambind.

- A venit deja?

- L-am mirosit de la o posta, cum de nu ti-ai dat sema?

M-am uitat urat la Rose abtinandu-mi un marait.

- Ma refeream la colonia divina pe care a folosit-o, mi-a mangaiat ea capul aranjandu-mi ultimele fire rebele in bucle.

  M-am ridicat de pe scaunul de tortura al lui Alice, simtindu-ma de parca numai ce am iesit din mainile doctorului Mengele. Dar mi-a placut de fata pe care am vazut-o in oglinda. Rochia albastra cadea lejer in valuri metalizate peste coapsele si pulpele mele, decolteul se prelungea lasandu-mi o parte din spate gol, iar croiul imi contura elegant mijlocul. Acum ma simteam frumoasa in alt fel. Ma simteam frumoasa lui. Bella lui...  
  Am coborat scarile incet si cu gratie, simtindu-ma la una din receptiile date de parintii mei cu un secol in urma, iar la capatul lor, m-a asteptat nimeni altul decat cavalerul meu. Stiu ca am spus-o de nenumarate ori, insa daca inima mea ar fi avut viata, in momentul acela ar fi incetat sa mai bata la vederea lui.

  Fracul modern de culoare neagra ii evidentia paloarea placuta a tenului si verdele electric al ochilor ce ma priveau cu dorinta arzand pe gene. Cat de dor imi va fi de ei! Parul de bronz era atent dezordonat in adevaratul sens al pleonasmului si parfumul pe care il emana pielea lui spre mine era bulversant si terbil de atragator. Cotul lui era sprijinit la capatul balustradei si zambetul strengar care imi dadea aripi era acolo, ajutandu-ma sa ma impiedic de emotii. La o gluma de a lui Emmett pe care nu am putut-o auzi din cauza starii de nervozitate, buzele lui carboase s-au intins intr-un ras divin, cu sunet angelic, care a avut un efect inexplicabil asupra mea.

  Esme a venit cu bebelusul in brate si acesta a indepartat biberonul plin cu lichid rosu atunci cand ne-a vazut. A scos limba roz afara si s-a strambat de gustul sangelui. Inca nu stiam de ce avea nevoie sa il bea daca ii displacea atat de tare. Nu avea probleme sa manance orice alt aliment uman, insa sangele ii era vital si totusi... Parul de un brunet albastrui ii crescuse in carlionti moi ce ii acopereau gatul si ochii se inchideau la culoare cu fiecare zi. Este ciudat cum negrul de azi este mai intunecat decat cel de ieri, insa la el privirea avea un farmec aparte, aproape hipnotic. Edward si cu mine l-am sarutat inainte sa plecam. Crestea foarte repede si eram pregatiti in orice clipa sa inceapa sa vorbeasca.

- Ce ti-a zis Emm? l-am intrebat luandu-l de cot si indreptandu-ne spre usa.

- Sa am grija de tine ca el a practicat box.

- Si cum are de gand...

- Zice ca lupta va avea loc cand amandoi vom fi in egalitate de forta.

Am bufnit intr-un chicotit care a tinut tot drumul cu masina, iar cand am ajuns langa sala de festivitati, inainte sa intram, Edward mi-a cuprins mijlocul si si-a lipit gura calda de gatul meu.

- Esti cea mai frumoasa fiinta de sex feminin din Univers.

Intelesesem unde batea. Nu puteam fi doar o simpla femeie frumoasa, pentru ca eram o vampa. Dintre toate adik putinele vampe pe care le vazusem el, eu eram frumoasa, insa era o comparatie infirma in opinia lui, asa ca m-a facut cea mai frumoasa dintre femeile Universului de orice natura.

- Si daca ceea ce sunteti voi femeile pe Pamant, se cheama altfel in alt loc al spatiului, tot tu esti cea mai frumoasa, a adaugat zambind la aberatia lui.

- Iar tu esti cel mai iubit sot din Univers. Si daca in alt loc al spatiului se zice altfel la o fiinta dispusa sa se transforme intr-o ciudatenie pentru iubita lui, tot vei fi mai iubit decat acela.

  Am avut parte de un dans sau doua, lipita de pieptul sau cald si inhalandu-i aroma perturbanta care imi invada fiecare por, insa nu ca inainte. Setea era aproape inexistenta, chiar daca mereu prezenta, insa nu ii mai dadeam atentie. Prezenta lui in viata mea nu se mai invartea in jurul pericolului si al riscului, ci in jurul inimii lui care isi va da ultima bataie din iubire nemarginita pentru mine. La ora douasprezece fix, m-a tras dupa el in foisorul de afara, impodobit cu flori si lumini care il faceau sa para magic.

- Deci, pana la urma, esti romantic, am spus incercand sa ignor nebunia de emotii care se certau in pieptul meu.

- Pana la urma, da, mi-a luat barbia cu doua degete si mi-a sorbit buzele cu o pofta nerusinata care ma incanta la nebunie.

- Bella, stiu ca ceea ce urmeaza sa iti zic iti va parea...demodat, dar...

- Dar nu este.

- Alice?! si-a dat el ochii peste cap strigandu-i numele mai tare ca sa fie sigur ca este auzit de urechile ei ascutite ce oricum, in momentul acesta puteam paria ca erau ciulite in directia noastra.

Mi-a oprit rasul cu un alt sarut infocat ce m-a facut sa ma ridic pe varfuri si si-a continuat fraza abea peste cinci minute de mangaieri ale buzelor.

- Vrei sa fii sotia mea? a spus simplu si traditional, insa eu m-am simtit alunecand pe un curcubeu in care culorile erau mai multe nuante de fericire.

- DA! am raspuns raspicat.
 Mi-a ridicat palma dupa ce a scos o cutiuta mica din buzunarul din dos al hainei si cand a lasat-o in jos, inelarul meu purta o piatra de un verde minunat si teribil de cunoscut. Smaraldul acela trebuise sa coste o avere, dar nu l-am intrebat nimic.

- Ca sa nu iti fie dor de ochii mei, a adaugat sarutandu-mi bratul in imitarea lui Gomez din familia Adam si bratele lui calde mi-au incins talia ca o curea de fier luat recent de pe foc, menit sa ma lege de el pentru totdeauna.

- Ca dar de nunta pot sa iti cer ceva?

- Orice!

- As vrea ca in noaptea nuntii sa fim, asa cum spune Emmett in egalitate de forta, a zambit strengareste si mi-a sarutat cu pasiune clavicula.

- Pot sa refuz?

- Ia vezi, poti?! a soptit apasat pe pielea mea incitand sarutul si i-am auzit inima alertandu-se.

- Daca imi indeplinesti si tu una, am incercat sa par stapana pe situatie.

- Orice! mi-a copiat tonul.

- Ca ma vei iubi intodeauna.

S-a desprins de mine incruntat.

- Doar atat?

- Pana in anul 3000 si apoi, vedem daca mai lungim contractul! mi-am pus tampla pe umarul lui si mi-am presat nasul de gatul cald, sufland vise peste pielea lui alba, in curand straluctitoare.


Nota de autor: Maine seara va veni urmatorul cap asa cum am promis, adica RAPID! Va rog comentatzi!!!Mega pupiceiii:*:*:*>:D<:X:X:X!!!