1.Ochi in ochi

( Bella )

Masa din cafeneaua liceului era plina de nume scrijelite: "Mike+Jess, Sandy+Julien, Angels+ Ben"etc. Din cauza plictiselii, le citeam in fiecare zi de o suta de ori, asa ca le invatasem intr-un timp scurt. Stiam cu ochii inchisi unde este fiecare pereche de nume, fiecare inimioara, fiecare steluta. Sa locuiesti mereu cu trei cupluri perfecte, putea deveni frustrant, mai ales atunci cand nu pricepi semntimentul pe care ei il traiesc, iar pe doua le mai luam cu mine si la scoala. Imi era jena sa ii privesc atunci cand isi sopteau vorbe dragute la ureche, desi auzeam inevitabil, asa ca lasam capul in jos, spre masa, foarte interesata de mazgalelile de aici.De cand ne mutasem in Forks, erau aceleasi. Sigur inainte mancasera multi aici, dar de cand venise familia Cullen, toti o ocoleau si devenise doar masa noastra. Niciunul dintre ei nu parea sa observe ca ne asezam mereu in aceleasi locuri. Cum vampirii nu sunt obisnuiti cu schimbarile, monotonia nu le da prea mare bataie de cap.Rosalie se asezase cu grija, departe de fereastra intredeschisa caci astfel, cuafura ei nu avea de suferit. Emmet ii facea complimente despre cat radiaza in dimineata asta, iar Alice si Jasper se priveau tacuti, dar profund. Relatia lor era diferita: pareau conectati la un nivel superior decat cel fizic. Acum, Alice era atenta la el, in mod particular, pentru a-i intrezarii deciziile. O fata se apropiase cam mult de masa noastra, in drumul ei spre iesire, trezind arsura din gaturile noastre. Cum Jazz era cel mai sensibil, ii era teama sa nu fie mai mult decat tentat sa atace. Sora mea preferata privea in gol, captivata intr-una din viziunile ei, asa ca am profitat. Mi-am eliberat rapid scutul spre el, ca sa ii permit sa imi citeasca gandurile:

- Jazz, gandeste-te la Alice, nu merita asta!Jasper s-a incruntat la mine pentru ca ii intrerupsesem fanteziile, dar a inghitit veninul care ii inundase gura. Apoi a plecat capul cu un zambet, in semn de multumire.Nu a trecut mult si si-a trecut bratul in jurul mijlocului subtire al lui Alice, cu o privire care spunea ceva de genul: "Nu exista nimeni si nimic mai important pentru mine, decat esti tu."M-am urat pentru invidia pe care au trezit-o in mine manifestarile lor afective. Cu toate astea, ei erau intelesul meu de "pace". Alaturi de ei aveam zi de zi, an de an, secol de secol, o familie.De cand Carlisle ma gasise si ma transformase in fiica lui, simtisem ca am un rost. Corpul acesta puternic era o recompensa pentru chinurile indurate de cel bolnav. Carlisle spune ca puterea pe care o posed este simpla dorinta de autoconservare. Sunt capabila sa creez un scut de aparare in jurul meu, incat nimeni si nimic nu ma poate atinge.
Murisem in jurul anului 1900, in Chicago, din cauza unei boli incurabile la plamani- tuberculoza, dar pe atunci nu se stia. Parintii mei ma iubisera enorm si fiind ca isi permiteau, facusera tot posibilul sa ma salveze. Isi cheltuisera aproape toata averea pe tratamente scumpe care nu imi imbunatateau cu nimic starea. Pe patul de moarte, doctorul care fusese alaturi de mine prin toate chinurile bolii, mi-a oferit un schimb. Renuntarea la viata asa cum o cunosteam, in schimbul vescniciei. Ce muribund ar fi ramas la o existenta durereoasa care avea sa se sfarseasca in curand? Eu una, nu. Am crezut ca vrea sa imi spuna ceva la ureche, cand...Am intors privirea spre oameni. Normali: inconstienti, plictisiti, amuzati, enervanti, indragostiti. Erau desigur, impartiti dupa categorii: popularii si tocilarii. Intotdeauna atat de previzibili! Stiam totul despre ei de parca as fi putut sa le citesc gandurile. Le studiam fetele si citeam caracterul lor dupa un singur gest. Majoritatea erau atat de simplisti prin superficialitatea lor: vorbeau de meciuri de football, de noi cuceriri si filme de actiune, iar fetele, cu cat le ascultam mai mult, cu atat ma convingeam ca eu nu incap in lumea lor.

- Isabella Cullen!Am intors instinctiv capul in directia de unde auzul dezvoltat imi captase numele. Un val de nervi mi-a pulsat in tample cand l-am auzit. In prima zi de scoala, ma prezentasem, insa si oamenii sunt la randul lor impartiti in specii, iar cei din Liceul Forks sunt cu adevarat niste tampiti. Ii corectasem de nenumarate ori: "BELLA". Se pare ca Mikey nu intelesese nici pana acum, desii ma sorbea din priviri in fiecare zi, la pranz, de parca tot astepta ca eu sa fiu desertul.Iritarea mi s-a topit cand m-am lovit de doi ochi verzi. Acea privire nu era noua doar pentru ca nu mai vazusem niciodata persoana din fata mea, dar si pentru ca nimeni nu ma mai privise asa pana acum. Nu era adulatie pentru aspectul fizic pe care il primisem bonus odata ce mi-am achizitionat nemurirea. Citeam in ei curiozitate si tandrete. Baiatul posesor ai acelor ochi clari, statea la masa lui Mike. Probabil il intrebase ceva de mine, daca popularul scolii mi-a spus numele. Eram flatata intr-o oarecare masura ca elevul nou se interesa de mine, dar cand mi-am adus aminte de hormonii tulburati ai adolescentilor, mi-am intors privirea de la ei.

- Este atat de frumoasa!Si vocea era noua. Nu ma concentrasem pe ea in dimineata asta, dar acum, vorbea despre mine. O profunzime delicata, care suna melodios pana si pentru urechile unui vampir. M-am ascuns copilareste in spatele parului ca sa par absenta, de parca ei ar fi banuit ca i-as auzi tocmai din celalalt colt al camerei, chiar si fiind atenta la ei.- Nu iti face iluzii, amice! Au mai incercat si altii inaintea ta, fara niciun rezultat.

- Te-a refuzat?Am bufnit infundat la observatia lui. Ghicise. Bietul Mike fusese destul de insistent. Staruise pe langa mine aproape un sementru. Uneori ii raspundeam politicos, dar scurt, alteori il ignoram ca sa nu i se urce la cap. Nu ma interesa nici ca amic, mai ales ca ocupant al rolului de iubit, asa cum se vedea el. Ma saturasem sa ii aud povestile inventate despre cum ma condusese acasa, cum petrecusem ore intregi in masina lui, sau felul in care ma atingea. Isi mintea cu nerusinare prietenii, doar ca sa isi pastreze imaginea de macho pe care o afisa in fata fetelor descreierate. Sperantele lui cu privire la mine trebuiau infranate intr-un fel sau altul, nu doar pentru ca nu aveau sa devina niciodata realitate, dar si pentru ca ma calca pe nervi! De atunci a fost inexistent pentru mine si dupa un timp, asta a parut ca l-a potolit. Chiar si asa, nu ma mirau deloc frustrarile lui.A ras noului venit si a continuat cu o indiferenta prefacuta de minune.

- Cat o vezi de frumoasa, atat este de rece.In ignoranta lui, nici nu stia cata dreptate are. Am cam exagerat cu zambetul si dintii taiosi mi-au iesit printre buze. Alice a facut ochii mari, intrebandu-ma fara cuvinte ce este in neregula cu mine? Mi-am dat ochii peste cap, in semn ca este doar o banalitate, lucru care a facut-o sa se reintoarca in privirea lui Jass care nu o parasise nicio clipa. Am tras aer adanc in piept, desi nu era necesar, dar obiceiurile umane erau greu de uitat si ma bucuram in fiecare zi ca puteam sa fac asta fara sa simt dureri in spate. M-am intors nonsalanta spre masa lui.Alunceca cu degetul pe gura sticlei de Cola si continua sa fie atent la mine. Nuanta parului dezordonat, era asemanatoare bronzului, iar sprancenele ii conturau masculin arcada, dandu-i fruntii netede o lumina care demonstra cat este de relaxat: fara supozitii si fantezii cu privire la necunoscuta din fata lui. Daca as fi fost o adolescenta normala, intensitatea aceea ar fi lasat urme rosii pe pometii mei. Nu intelegeam, ceva chiar era in neregula cu mine... E, asta e buna, doar nu o sa ma intimideze un om! Mi-am inghetat fata ca sa nu tradeze nicio expresie si i-am intors privirea, hotarata ca el va ceda primul si va pleca ochii. Bratele groase de pe masa, ii formau cu corpul, un triunghi, in jurul sticlei de suc. Era bine proportionat si deosebit printre cei de seama lui. De ce imi captase atentia? La urma urmei, niciodata nu voi intra in vorba cu el si asta nu numai pentru ca sunt un pericol pentru el, ci si pentru ca ma intimideaza cu adevarat.
Nu se lasa, continua sa ma studieze. Ce lipsa de bun simt, sa te holbezi asa la o fata! Nu imi era rusine nici cu incapatanarea mea, asa ca nu m-am desprins din ochii verzi.
Masca de indiferenta mi-a cazut cand doua palme i-au cuprins obrajii. Jessica Stanley! Cum a indraznit sa ne rupa privirile? L-a intors brutal cu fata spre ea ca sa-i intalneasca ranjetul vulgar. - Ai picat pe ganduri, Edward?Edward! Un nume rar intalnit in epoca aceasta, dar care a trezit in mine sentimentul de "acasa", caci fusese la moda cu cateva decenii in urma. Jessica il spunea numele cu atata placere in glas, ca sa arate restului ca nu era prima data cand vorbea cu el.- Trebuia sa ne grabim la biologie, domnul Banner nu tolereaza intarzierile!- Ai dreptate, nu as vrea ca prima impresie sa fie una proasta.Baiatul s-a ridicat nepasator de pe scaun si nici nu a apucat sa-si arunce ghiozdanul pe un umar, ca Jessica i s-a incolacit in jurul bratului. Dupa barfele fetelor din spate, sigur o facuse ca sa fie sigura ca nu ii ia alta locul. Imi dadeam seama ca baiatul cel nou nu imi captase atentia numai mie.
Familia mea era in picioare si gata sa plece fiecare la cursurile lui. Atunci am realizat ca sala de mese era aproape goala. Oceanele verzi parca ma hipnotizasera, caci nu simtisem trecerea timpului. Asta era o premiera, pentru ca de cele mai multe ori, orele treceau cu o incetineala disperata.

- Ne vedeam la masina, Bells! a strigat Alice cu vocea ei gingasa. Inca nu ma obisnuisem cu spontaneitatea fapturii ei, lafel cum niciodata frumusetea lui Rosalie nu o sa mi se para ceva banal. Mereu imi parea ca sunt stearsa in comparatie cu ele. Poate nu era decat o repercusiune a vietii pe care o dusesem inainte sa il cunosc pe Carlisle, dar lipsa de incredere in mine era imposibil de ignorat.M-am agatat de geanta cu carti si am pornit spre laboratorul de biologie. Nu stiu pe unde bantuiau ceilalti pentru ca desii plecasera inaintea mea din cafenea, tot eu ajunsesem printre primii."Adu-ti aminte ca ei au o viata, Bella!", mi-am spus amar si m-am aruncat plictisita in scaunul de langa fereastra. Nu stateam niciodata pe cel de la margine, chiar daca nu imparteam banca cu nimeni. Era unul dintre obiceiuri si nu vedeam de ce sa imi schimb ceva atat de banal precum pozitia in banca? Uneori tanjam dupa o schimbare. Fie ea cat de mica, ar fi fost importanta in aceasta existenta vesnica pe care o duceam.Am aruncat o privire lunga in clasa. Cu siguranta perechile de indragostiti erau ascunse prin vestiare, snoabele isi retuseau machiajul, iar smecherii hoinareau fara chef de ora. Eu una nu intelegeam cum puteau sa nu fie interesati de curiozitatile lumii micro. Cu toate ca invatasem de "n" ori toate lectiile din toate manualele de biologie, nu ma saturam de ele si le gaseam mereu si mai interesante. Dar cu superficialitatea de care oamenii dau dovada, este de inteles. Se preocupau toata ziua cu alegerea hainelor, cu barfitul la telefon, iar in week-enduri faceau petreceri si se imbatau. Ce se intampla dupa, nici nu vroiam sa imi imaginez. "Bleah", mi-am intors privirea spre fereastra.

Padurea care se intindea dupa terenul se sport imi facea cu ochiul. Nu pentru vanat, caci vanasem acum cateva zile, de dragul mormanelor de oase ambulante cu care trebuia sa ma intalnesc aici in fiecare zi. Cred ca tocmai Bella ma chema dintre copaci, la o intalnire cu mine insami. O plimbare in racoarea umeda a padurii imi limpezea mintea mereu- cel mai bun calmant pentru o minte obosita care nu poate dormi."Arsh", gatul mi-a luat foc. Am intors ochii spre usa si l-am vazut. Edward, baiatul nou se apropia de banca mea. Ce se intampla cu mine? Aroma lui inundase in caldura incaperii, facand ca veninul sa imi umple gura. Dar ce aroma! Nu simtisem niciodata un miros mai imbietor. Nici atunci cand fusesem un nou-nascut, mirosul sangelui nu ma bulversase in halul acesta. Si el se apropia. Venea cu zambetul acela stupid pe fata spre un pradator ? O clipa m-am gandit ca era pentru mine si deconcentrarea m-a lasat sa ma bucur de el. Chiar i-as fi raspuns, daca apropierea nu ar fi facut ca mirosul lui sa ma loveasca in fata ca o rafala de vant. Mai puternic, mai intens, de nesuportat! Control! Au strigat pentru o secunda toate maruntaiele corpului meu si mi-am presat nasul in pumni! M-am agatat de pervazul ferestrei in cautare de aer curat. Am inhalat lacoma, sperand sa ma dezmeticesc de la racoarea ploii de afara. Gresala! M-am umplut si mai mult cu mirosul lui. Aproape ca il simteam plutindu-mi prin creier si imbiindu-ma sa-i incerc gustul. Eu nu eram o criminala! Dintotdeauna ma luptasem cu partea animalica din mine, aceea care tanja dupa sange uman si de fiecare data castigasem. Avusesem, aceasta tarie si la inceput, spre uimirea lui Carlisle si a lui Esme. Nu gustasem niciodata sange uman si tocmai asta facea batalia de acum de zece ori mai grea. Pe langa foamea nestavilita mai era curiozitatea, placerea de a-mi satisface o mica pofta, ca un cubulet de zahar, care este interzis diabeticilor. As fi putut sa imi tin respiratia, dar nu puteam renunta la mirosul lui. Era exact genul meu! Cand s-a asezat langa mine, mi-am bagat mainile in marginile scaunului gata sa trec prin ele. Pozitia lui era indreptata spre mine, pregatit sa intre in vorba. Nu il puteam lasa sa o faca, trebuia sa plece, sa fuga, desi nu stiu daca as fi ramas in loc si nu as fi pornit vanatoarea.
Ce fusese in capul lui sa se aseze tocmai aici? Sigur vroia sa isi incerce cateva replici de agatat pe mine. Saracul, nici daca ar fi spart sapte oglinzi si i-ar fi taiat calea treisprezece pisici negre nu ar fi avut un ghinion mai mare.
Nu a scos nicio vorba. Nu se auzeau decat zumzetele elevilor din celelalte banci. Un singur zgomot le intrecea pe celelalte: inima lui. Palpa moale si suculenta langa mine, pulsand lichidul cu viteza. Simteam mirosul sangelui prin fiecare por al sau. Am inghitit dinnou veninul din gura. Uscaciunea gatului ma ustura si mai tare de la venin. Cum era posibil asa ceva? De ce nu ma avertizase nimeni despre asta? Nu mai era o decizie deliberata, era un lucru cert: trebuia sa termin cu senzatia asta, el trebuia sa moara!
Acum? Aici? Nu! La pranz numai ce i-am aras atentia lui Jasper si gandurile lui nici nu se comparau cu ale mele. Chiar si in frenezia declansata de mirosul nou venitului, nu puteam sa nu ma gandeasc la familia mea si la cat le datoram. "Bella, esti destul de puternica incat sa faci asta cu discretie". Planul a inceput sa mi se construiasca in cap lafel ca o reteta de bucatarie: o sa il urmaresc si o sa-l ademenesc in padure. Nu avea sa fie greu, daca tot ma privise pe parcursul mesei de pranz, insemna ca il interesam, chiar daca il impresionase doar aspectul meu fizic, nu conta. Puteam profita sa il atrag in capcana. Nu as permite sa tipe, caci apropierea mea l-ar face sa creada ca vreau sa il sarut. Si apoi, fata si hainele mi s-ar inrosii, in timp ce lichidul ar curge cald, potolindu-mi arsura din gat.
Nu! Stiam cat ma zbatusem eu sa supravietuiesc si cat gonisem moartea, pana cand venirea ei fusese inevitabila. Omorandu-l, nu aveam sa mai fiu niciodata in pace cu mine insami. Imi luase atat de mult sa ajung sa ma plac, chiar si putin; sa am incredere macar in aparentele care spuneau ca sunt o tipa atragatoare, dupa respingerile si complexele vietii de om. Riscul e prea mare, pentru amandoi.Lauren l-a strigat sa ii tina companie pana vine proful. Era frustrant ca trebuia sa ii fiu recunoscatoare, dar macar asta m-a mai linistit. Baiatul a ezitat putin, dupa care scaunul de langa mine a scartait cand s-a ridicat. Banca ei era in celalalt colt al clasei, asa ca m-am dezintoxicat de mirosul lui, suficient incat sa imi dau seama ce fusesem pe punctul de a face. Am nevoie de aer! Mult aer! Picioarele nu vroiau sa ma asculte, cand le ordonam sa ma ridic. Incordarea fusese atat de intensa, ca aproape ma transformasem in piatra doar ca sa ma tin pe locul meu. Clasa abea acum se umpluse, si proful intarziase cinci minute. O ora intreaga in preajma lui? Credeam ca nu facusem niciun pacat in viata de muritoare ca sa merit sa fiu pedepsita, acum, in halul acesta!Chiar daca nu am folosit viteza de vampir, in mai putin de un minut iesisem din scoala. Nu m-am relaxat decat atunci cand am simtit ploaia pe obrajii mei. M-a revigorat cu prospetimea ei fara sa imi pese ca in scurt timp am fost leoarca. Emm avea sa imi faca scandal ca i-am udat bancheta Jeep-ului, dar asta era ultima mea grija.
Amintirea lipsei de control din laboratorul de biologie m-a facut sa tresar. Mirosul lui inca imi era impregnat in simturi. Un sentiment de groaza m-a invaluit. Fusesem in stare sa rezist, dar pentru cat timp? Am lasat capul sa cada pe spate si am inchis ochii, incercand sa ma concentrez pe melodia lenta de la radio. M-am prins de volan ca sa raman in masina. Nu imi puteam permite sa il intalnesc dinnou, nu eram niciodata sigura pe mine, mai ales acum. Am accelerat si am gonit spre casa, ceilalti se vor descurca cu masina lui Rose.

( Edward )

Imi adusesem aminte cam tarziu, ca Volvo-ul nu merge cu aer. Am pus repede benzina si am calcat acceleratia spre scoala. Geamurile tremurau enervant de la bass-ul melodiei, asa ca le-am lasat in jos. Vantul imi reinnoia senzatia de libertate cu care ma obisnuisem cam mult in ultimele luni.O noua zi, in care trebuia sa fac fata noului. Vineri ajunsesem in Forks, escortat de Charles Masen- adica tata. Avea senzatia ca doar pentru cateva suspendari la scoala si pedepse de la mama si sotul ei, Phil, devenisem un infractor in serie. Este adevarat ca eram un rebel si eram mandru de asta. Daca as fi avut tot, mi-as fi putut permite sa fiu generos, ascultator, chiar silitor. Obisnuiam sa fiu toate astea, dar cand persoana pe care o iubesti ca un nebun te trateaza ca pe o carpa si nu te poti razbuna pe ea, o faci pe restul. La inceput chiar asa m-am simtit, o carpa, lipsit de demnitate, un parazit. Ca sa schimb parerea mea despre mine, a trebuit sa ma schimb si eu; toti zic ca in rau, dar eu consider ca mai bine de atat nici nu se putea. Sunt acum, tot ce o fata asteapta: un tip aratos, bun la vorba si care nu ia lucrurile in serios. Schimbarea ma costase cateva puncte scazute la purtare si pierderea increderii parinitlor, dar asta era ultimul lucru de care imi faceam griji. Nu ma interesa decat sa imi traiesc viata cat mai dezinteresat. Fetele vin -pleaca si niciuna nu va mai reusi sa ma vrajeasca vreodata. Am iesit deja destul de vatamat din capcana Tanyei si abea incepusem sa ma mint ca am trecut peste. Minciuna era un inceput, pentru ca tot repetand-o avea sa devina un adevar.M-am transferat aici, pentru ca mama spunea ca ii iesisem din mana si ca singurul care ma poate potoli mai este Charlie. Nu stiu de ce avea impresia ca arma si insigna de politist ma vor speria. Dimpotriva, am acceptat bucuros. Mutarea, insemna sa las definitiv in urma deceptiile si sa termin de finisat noul Edward Masen. Deci, sa inceapa spectacolul!Cand am ajuns in fata cladirii vechi, ce am presupus ca este liceul, am parcat langa un Jeep rosu de toata frumusetea. Mi-a luat ceva sa ma desprind de el, pentru ca parea decupat din "Car And Driver". Era singurul care ii facea competitie Volvo-ului meu, inafara de BMW.
Am vizitat in trecere secretariatul, dupa care am inceput numaratoarea pasilor prin holul plin de elevi. Nu ma interesa foarte tare compania, asa ca nu ma straduiam sa intru in vorba cu nimeni. La urma urmei, eu eram nou, eu aveam sa fiu vedeta pentru un timp. Si iata si primul meu fan!

- Buna, tu trebuie sa fii Edward, tipul nou?O blonda pitigaiata care aproape mi-a sarit in brate, se pisicea pe langa mine, clipind intr-o tentativa esuata de a fi seducatoare.

- Da, eu sunt si nici nu puteam fi mai bine intampinat!Ma obisnuisem sa le spun fetelor ce vor sa auda, nu de dragul lor, dar de dragul distractiilor viitoare. Nu imi permiteam sa inchid nicio usa.

- Glumesti? Eu sunt prima fata pe care o cunosti aici?

- Chiar asa!

- Jess!Mi-a intins mana grabita. Era transpirata de emotii cand i-am atins-o. Pun pariu ca tot universul ei avea sa se invarta in jurul meu, incepand cu acest moment. "Cum sa il cuceresc pe tipul cel nou?", "aceasta e intrebarea".

- Edward.

- Ok, Ed, ce ai zice sa te conduc eu la prima ora?

- Edward! am subliniat putin delicat, caci a ramas uimita. Fetele ca ea rar se simt jignite cu adevarat, din moment ce nu au stima de sine, asa ca blonda si-a hlizit imediat dintii mici la mine, si m-a luat de cot in drum spre ora de trigonometrie.
Clasele nu erau prea incapatoare, dar primitoare. Intreg liceul parea mai degraba o casa de adolescenti, datorita constructiei minione. Jessica m-a invitat sa iau loc in banca langa ea, dar am preferat sa astept. Daca ma asezam pe scaunul acela acum, as putea da cu piciorul unei alternative mai bune si nu cunoscusem inca toata fetele din Forks. Un baiat saten a deschis cu zgomot usa clasei, razand de o gluma pe care o discutase cu ceilalti doi. Dupa pozitia pe care ei o ocupau in spatele lui, am inteles ca el era liderul. S-a oprit in loc atunci cand m-a vazut, dupa care le-a facut semn prietenilor lui spre mine.

- Salut! Eu sunt Michael Newton. Mike!

- Edward Masen.

- Bine ai venit, Ed!

- Edward!

Doamne, cat puteam detesta prescurtarile! Mai ales pe cele care sunau a alinturi de gradinita. "Eddie", ar fi un exemplu. Asa imi spunea Tanya. O prefacuta! Mi-am scuturat capul si am prins mana care astepta sa dau salut. Am primit o strangere exagerata, tipica pentru cei care vroiau sa impresioneze. Celelalte doua, prea moi, au fost ale lui Eric si Ben. Mai erau doua minute pana sa inceapa ora, asa ca Mike m-a invitat sa stau cu el in banca. Am aruncat o privire spre prima optiune. Jessica era inconjurata de doua fete, care susoteau, uitandu-se la mine. M-am prefacut ca nu le vad si am acceptat propunerea lui Mike. Flirtul avea hazul lui pana la un anumit punct, apoi devenea obositor. Blonda a facut o fata acrita cand am informat-o ca o nu o sa ocup locul de langa ea, dar s-a hlizit iarasi, intelegator. Nu avea sa se dea batuta.Urmatoarea ora a fost de spaniola. Jessica avea engleza si nu a putut sa ma insoteasca, deoarece cursurile noastre se tineau in cladiri diferite. Nu stiu daca a fost dezamagita, sau mai mult invidioasa cand Lauren s-a oferit sa imi arate drumul. Aveam harta in buzunar, dar nu as fi putut sa refuz o companie feminina, caci ma plictiseam de moarte! Nici fata asta nu se deosebea cu nimic de colega ei. A turuit ca o moara stricata despre ea, pana cand a trebuit sa mint ca imi suna telefonul si sa ma indepartez putin. Asa a trecut prima parte a zilei. Am facut cunostiinta cu jumatate din scoala, si cred, cu toate fetele.La pranz, am fost invitat de Mike sa ma asez la "masa lui". O impartea cu Jessica, Lauren, o fata Angela, care parea timida, dar cea mai de treaba dintre ele si Eric,Taylor si Ben. Ma plimbam plictisit cu ochii peste fetele persoanelor din incapere, ca sa fac o recapitulare si sa vad catora le retinusem numele.

La una dintre mesele retrase, stateau cinci persoane pe care nu le vazusem pana atunci. Blonda parca era o clona a Pamelei Anderson, fara silicon, desigur, puteam aprecia si de la distanta ceea ce era natural. Tipul de langa ea ii spunea ce vroia sa auda, pentru ca fata radea multumita. Langa ei mai era un cuplu. Cei doi doar isi tineau degetele impletite sub masa, dar mintile lor pareau mai apropiate decat corpurile.Putin mai departe de cei patru, erau niste valuri aramii, care se revarsau in bucle grele, pe masa. Fata privea in jos, foarte atenta la tava neatinsa cu mancare. Cel putin asa am crezut, pana a impins-o putin ca sa cerceteze mai bine suprafata mesei. Trebuia sa fie ceva foarte interesant acolo, caci i-a luat ceva timp sa isi ridice ochii. Bratul subtire se sprijinea intr-un cot rotund, cu o pozitie a spatelui acoperit in intregime de par, extrem de eleganta. Parca urma regulile de protocol sa stea dreapta la masa. Chiar daca nu era slaba si nici prea scunda, era ceva dulce la faptura ei marunta. Eram curios sa ii vad fata.

- Hey, Mike, cine sunt ei?

- A, Cullenii. Sunt copiii adoptivi ai doctorului Cullen. S-au mutat aici din Alaska anul trecut. Sunt destul de retrasi, nu baga in seama pe nimeni.

- Fite! a murmurat Lauren.- Rosalie, blonda, este cu Emmett, tipul brunet, iar fata cea mica, Alice, este iubita lui Jasper.Toti erau foarte nepasatori cu privire la colegii lor, dar eu nu puteam sa evit sa fiu impresionat. Erau diferiti. Ceva la ei, era totul inafara de normal.

- Si ea, fata cea singura? am continuat curios.Lui Mike i s-a oprit mancarea in gat si s-a straduit putin sa inghita, inainte sa imi raspunda.

- Isabella Cullen!Fata a intors capul in directia noastra de parca fusese strigata. Buclele de mahon ii conturau o fata mica si alba, precum a unei papusi de portelan. Ochii de un auriu intens, pareau doua alune, atunci cand s-au oprit pe mine. Isi stransese buzele mici intr-o linie subtire: era suparata. A intors capul prea repede, ascunzandu-se dupa par si asta nu mi-a placut. As fi vrut sa o mai privesc putin. Parca imaginea ei nu apucase sa imi ramana intiparita bine in minte.- Este foarte frumoasa.Initial, am crezut ca am spus cuvintele acestea doar in gand. Mike a luat o gura mare de apa si s-a intors spre mine cu scopul de a ma lamuri odata pentru totdeauna, ca sa nu continui sa intreb de ea. Dupa ce mi-a spus "cat este de rece", m-am gandit ca sigur vorbise invidia din el, pentru ca nu ii daduse atentie candva. Nu i-am facut placerea sa il intreb de ce avea aceasta parere despre ea, pentru ca o parte a mea se hotarase sa o descopare personal. Isi pieptana nervos buclele cu degetele lungi, acoperindu-si fata de mine. Ce curios, era timida?
Peste cateva momente, fata s-a intors dinnou. A alunecat cu ochii prin incapere, facand un ocol cam mare, pana a ajuns la mine. Eram sigur ca privirea ei imi fusese destinata mie de la inceput. Ochii i se marisera si ma privea curioasa. La cat era de frumosa, sigur era obisnuita cu astfel de priviri insistente din partea baietilor, asa ca nu aveam de ce sa o menajez. Imi placea si vroiam sa stie asta. Insa, cu toate ca mi-am propus sa ingustez ochii cuceritor, sau sa ridic un colt al buzei, nu mi-a reusit. Profunzimea ochilor de ciocolata ma hipnotiza. De la concentrare, a crapat buzele incet, fara sa isi dea seama. Erau rosii ca doua petale de trandafiri. Ce era atat de interesant la fata asta, de ma captivase?Mi s-a parut ca in loc sa o flateze, insistenta mea a deranjat-o. Si-a strans buzele iritata si si-a netezit fruntea. Parca se pregatea de o lupta corp la corp. Privirea ei s-a transformat in competitie, cine rezista mai mult? Imi placea cum suna provocarea. Figura ei era atat de dulce, incat supararea arata extraordinar de comica. Mi-am abtinut zambetul ca sa nu se simta jignita. Imi dadeam seama ca o menajam cam mult pe fata asta, dar era singura care pana acum nu imi amintise de Tanya. Totusi, ceva in privirea ei era mai mult decat profunzime, era concentrare. Fata nu clipea. Deloc! Cum reusea sa faca asta?

Doua palme transpirate mi-au atins fata si au deconectat legatura cu cei doi ochi dulci. Jessica ma indemna sa ma grabesc la biologie, rostindu-mi numele de parca avea orgasm. Cand am spus ca prima impresie nu ar trebui sa fie una nepotrivita, mi-am dorit, prosteste, ca fata cu bucle de mahon sa auda. Era un fel de a-mi cere... de a ma disculpa daca o facusem sa se simta incomod. Oricum, era imposibil sa auda cuvintele mele din cealalta parte a incaperii. Am evitat sa o mai privesc, pana mi-am aruncat ghiozdanul pe umar si am iesit din cafenea.La sfarsitul pauzei am intrat in laboratorul de biologie.

Erau destule banci goale, pentru ca elevii nu apucasera sa ajunga, dar una mi-a atras atentia in mod deosebit. Fata frumoasa din cafenea, privea ganditoare pe fereastra si locul de langa ea era neocupat. Cu siguranta asa era permanent, avand in vedere ce spusese Mike, ca prefera singuratatea. Persoana ei ma intrigase intr-un fel sau altul, asa ca am decis sa fiu colegul ei de banca.Mai aveam trei pasi pana sa ajung langa ea, cand s-a intors speriata. Am vrut sa imi cer scuze daca am intrerupt-o din ganduri, dar ochii ei m-au sagetat. Intunericul din ei era salbatic, nu mai era nici urma din dulceata de la pranz. Ii folosea ca pe niste lasere, cu scopul de a trece prin mine. Combinatia de sentimente era naucitoare: intalneam in ei cand repulsie, cand dorinta, cand ura. A inghitit cu zgomot si si-a dus pumnii la nas. S-a agatat de pervazul ferestrei ca o anemica si s-a prins cu forta de marginile scaunului. Ii era rau? M-am asezat langa ea si am vrut sa o intreb cum se simte, dar s-a intors detot cu spatele la mine. O deranja prezenta mea? Chiar atat de jignita se simtise dupa schimbul de priviri din cafenea? Sau poate problema ei nu era cu mine, direct. Poate ca suferise din cauza unui baiat si acum ii dispretuia pe toti. Asa s-ar fi explicat si felul ei retras de a fi. Dar de ma interesa? Adica, totusi, cine ar fi putut sa faca vreun rau intentionat unei fete, atat de finute ca ea?

Lauren m-a strigat din celalalt colt al incaperii. Initial am vrut sa raman langa fata frumoasa, caci ma ingrijora starea ei, dar nu suportam sentimentul ca sunt in plus. Daca o inoportuna atat prezenta mea, aveam sa o scutesc de ea! Imi parea rau ca ii invadasem intimitatea, asa ca m-am ridicat si am lasat-o singura. Nici nu am ajuns in banca lui Lauren, ca am aruncat o privire sa vad daca s-a linistit. Banca era goala!
Cand a venit domnul Banner, a fost cu adevarat mirat ca Isabella Cullen absenta la ora lui. Am lasat-o pe Lauren cu colega ei si mi-am reluat locul in banca, singur. Lectiile de biologie mereu imi atrageau atentia si nu vroiam sa fiu distras de chicoteli si pipaieli tampite.Toata ziua in centrul atentiei ma obosise, asa ca dupa ore, m-am aruncat in pat cu castile bubuindu-mi in urechi. Nu puteam sa mi-o scot din minte pe fata si atitudinea ei cu privire la mine. Acum, cand nu mai eram in preajma ei, prea putin ma interesa starea ei de sanatate, ceea ce ma scotea din sarite era repulsia pe care mi-o aratase. Ma simteam jignit in orgoliu. A doua zi, eram hotarat sa lamuresc asta.