Am parcat Volvo-ul si am fugit pentru ca intarziasem la psihologie. Nu avusesem un somn prea linistit noaptea trecuta. Imi roiau in cap cuvintele grave ale lui Jacob, in compania ochilor nisipii ai fetei. Intre cei doi nu exista nicio legatura, dar amandoi s-au aliat sa imi fure somnul. Legendele le consideram stupide, dar felul in care le-a povestit, de parca le dadea o importanta vitala, ma facea sa imi para rau sa l-am intrerupt.
Din cauza insomniei, am hoinarit prin paginile cartilor vechi pe care le pusese Charlie pe raftul din camera mea, cu speranta ca poate un clasic o sa-mi reinnoiasca intelesul cuvintelor: "iubire","sensibilitate","eleganta".Dar ce nu stia el, este ca aceea era a zecea oara cand le citeam. Chiar daca renuntasem la practicarea romantismului lor demodat, idealul de femeie, infatisat in ele contiua sa ma atraga. Aveam doua teorii pentru personajele feminine ale acelor carti: ori femeile din vremea aceea stiau sa se prefaca atat de bine si isi ascundeau defectele de dragul protocolului, ori existau doar in imaginatia autorului, nascuta din frustrare, care incerca sa scrie un SF.
Inainte sa plec de acasa, mancasem doar o felie de pizza reincalzita, care ramansese de ieri si stomacul meu striga dupa indurare, asa ca stateam prost din toate punctele de vedere.
- Hei, Ed...ward!
Am raspuns fara sa intorc capul. Nu se merita.
- Nu cumva coincidenta face sa ai si tu psihologie? o aud pe Jessica pisicindu-se in spatele meu. Nu m-ar mira sa-mi fi controlat orarul la secretariat.
- Ca sa vezi, am raspus somnoros.
- Super!
"Iupy".
M-am asezat in ultima banca cu capul pe brate si am ignorat restul lumii pana cand am auzit clopotelul de sfarsit de ora. Urmatorul curs era de literatura si am plecat cu Mike in cladirea cea mare. In timp ce treceam prin parcare, am remarcat revenirea Jeep-ului. Lipsise atat cat lipsise si fata cea frumoasa. Mi-am indreptat spatele si l-am depasit pe Newton cu pasi grabiti, ignorand speranta ca poate am sa o vad azi.
Doamna Spencern ne-a cerut eseurile despre "La rascruce de vanturi". M-am gandit de doua ori, inainte sa i-l intind pe catedra, daca sa scriu in coltul paginii:"Asta este parerea mea despre femei, fara exceptii",dar as fi riscat sa ma suspendeze si nu puteam concepe o plictiseala mai mare decat cea de acum, dar sa mai am si resctrictii. Newton a facut ochii mari la vederea numarului de pagini pe care le avea comentariul meu, dar nu i-am dat nicio explicatie. Pentru ca umblam cu el, nu insemna ca sunt lafel de batut in cap. Si profa s-a uitat lung peste ramele ochelarilor la numele de pe eseu. Probabil recomandarile cu care venise dosarul meu nu coincideau cu "silitor". Cat pot fi unii de superficiali!
Dimineata trecuse greu si stomacul meu rezistase ca un erou in asteptarea pranzului. Am intrat in cantina cu ochii tinta spre masa mea. Daca scaunul gol de la masa din capatul celalalt al incaperii fusese ocupat, nu aveam de gand sa ii dau fetei satisfactia ca o caut. M-am asezat langa Lauren, avand-o pe Jessica in dreapta, care s-a oferit sa imi aduca tava cu mancare. Baietii mustaceau, mimand ca niste efeminati cuvantul "Don Juan".
- Si, Edward? te-ai gandit ce facem in week-endul acesta? intreaba Taylor nerabdator.
- Ce faceti voi de obicei?
- Hm, depinde: bowling, karaoke, club, cinema?
- Am un prieten care m-a invitat in seara asta pe plaja. Gratar, foc de tabara...povesti de groza, va bagati?
- Ce plaja?
- La Push!
- Super, valurile de acolo sunt exact pe forma tablei de surf. Trebuie sa incerci cu noi cand se mai incalzeste! Eu vin!
- Si eu, s-au auzit vocile lui Mike si Eric. Ben doar a soptit, pentru ca ii vorbea ceva la ureche Angelei. Cei doi se placeau cu adevarat si ma mira ca nu erau impreuna.
- Edward!
Mana Jessicai flutura in aer ca sa o vad dintre persoanele de la coada. Ma intreba daca vreau vreun fruct.
- Un mar, te rog!
Se uita pierduta in spatiu la formele si culorile merelor din fata ei.
- Rosu, am spus ca un semnal GPS care a scos-o de pe o fundatura.
- Jess te place.
- Stiu, Eric, am raspuns simplu si sec.
- Sa inteleg ca nu te intereseaza? speranta i se citea pe fata si in glas.
- Momentan, am alte preocupari.
Ce naibii, nu era sa i-o pun lui Eric pe tava! O avusese langa el atata timp si statuse ca pampalaul in umbra lui Newton, acum sa astepte pana vedeam eu ce ii putea fetei capul. Pana acum, nu parea sa fie prea mult.
- Ca veni vorba de fete, intervenii Mike cu ranjetul pe buze, ati observat ca astazi este ziua revenirilor?
- Da, unde o fi fost saptamana asta?
- Sigur sa-si faca o alta operatie estetica, a spus Lauren maimutarindu-se.
- Nu fi invidioasa, tu arati... pe jumatate lafel de bine ca ea si fara operatii. Taylor a bufnit in ras si fata lui Laurent s-a colorat de la rosu la verde, dupa care a infulecat bucata de pizza cu scarba.
Am intors capul spre masa din capatul incaperii, ca sa arunc prima si mult asteptata privire fetei, care era tocata marunt la masa mea. Nu imi venea sa cred ca ceilalti nu se minunau de aspectul ei nemaintalnit. Nici cea mai frumoasa zeita a Olimpului nu se putea compara cu ea. Am evitat contactul cu ochii, pentru ca profunzimea lor nu m-ar fi lasat sa fiu atent la alte detalii care imi erau necunoscute si pe care vroiam sa le aflu. Stralucirea parului aramiu si lung, ii impodobea spatelui ingust in funde de bucle si incadra ca o cascada de matase, fata ei mica de sidef. Faptura era angelica, de o finete si o eleganta imposibil de descris cu termenii uzuali. Imi era peste puteri sa nu o compar cu una din acele femei inchipuite de marii clasici. Statea nemiscata si semana cu o opera de arta pietrificata. Dupa colturile coborate ale buzelor subtiri, era suparata. Dinnou. Oare eu eram cel care o indispunea de fiecare data?
M-am intors spre Jessica care venise cu tava si am mestecat grabit ca sa imi distrag atentia de la ea. Ma facea sa ma simt un nenorocit pentru faptul ca reuseam sa o intristez doar privind-o si nici macar nu avusesem prilejul sa ma cufund in ochii ei.
Este doar diferita, nimic extravagant, asa ca incearca sa nu iti mai bati capul cu chestii copilaresti!
O ora mai tarziu aveam biologie si ma gandisem deja cum sa fac sa evit astfel de situatii inconfortabile: voi ocupa alt loc in laborator. Am lasat sa treaca ceva timp, pana sa intru la ora, ca sa fiu sigur ca s-au ocupat toate locurile in banci si asa imi fie mai usor sa aleg altul dintre cele libere.
Clasa era aproape in intuneric, de la jaluzelele trase. Profesorul Banner venise mai devreme cu videoproiectorul si se chinuia sa isi faca ordine prin Cd-uri.
- Ia loc Masen, norocul tau ca nu ti-am pus absenta.
- Ceasul meu este trecut de fix doar cu doua minute.
- Ar trebui sa ti-l reglezi din cand in cand.
- Poate ma ajutati dumneavoastra, din moment ce ati patit lafel ora trecuta.
Nu uitasem ca ma facuse sa ma grabesc pentru a nu face impresie proasta si el venise pe la si un sfert. La remarca mea, s-a prefacut cufundat in documentariile cu Planaria si eu mi-am inceput inspectia printre randurile de banci. Ocupate toate?! Era posibil ca singurul loc liber sa fie langa fata aceea? Evitasem sa ma uit spre ea pana acum, dar trebuia sa o fac, din moment ce aveam sa impartim banca pentru viitorul an scolar. Avea fata sprijinita in palma si bazgalea coperta unui caiet.
Sa suporte! Oricum, nu o sa o mai bag in seama, daca are genul acesta de reactii indescifrabile. Mi-am aruncat ghiozdanul sub scaun si am inceput sa imi pregatesc i-pod-ul. Cunosteam numele tuturor documentariilor si le vazusem deja, asa ca un rock lejer era tot ce aveam nevoie ca sa ma destresez.
- Buna! o voce subtire si calma, care venea din stanga mea- nu am avut ocazia sa ma prezint saptamana trecuta, sunt...
- Bella Cullen, stiu!
Nu stiu de ce i-am spus asa: poate pentru ca il auzisem pe domnul Banner chemand-o, sau poate doar pentru ca asa imi placea mie mai mult: "Bella". Fata imi zambea timid cu pleoapele cazute. Acum ca era la nici o palma distanta de mine, ma delectam cu prezenta ei. Bluza albastra se mula perfect peste umerii rotunzi si incadra decent fermitatea pieptului. Palmele mici trasesera mansetele pana in varful degetelor, semn ca ii era destul de greu sa mi se adreseze. Mirosul ei floral imi navalise in piept si nu ma saturam de el. Era cea mai intensa aroma, cu un efect tulburator asupra mea.
- Eu sunt...
- Edward, stiu! un zambet i-a luminat fata, dar s-a strans prea repede.
Nu trebuie sa te simti bine ca iti stie numele, esti fiul sefului de politie si singurul elev nou aici, nu e greu de retinut.
- Ai lipsit...?
- Da, am fost in afara orasului, din cauza unor probleme personale.
Nu ajunsesem inca la ochi pentru ca imi era frica sa ii infrunt si sa risc sa ma pierd in ei ca un tocilar la prima intalnire.
- Si, cum ti se pare in Forks? a continuat cu voce senzuala.
Nu puteam sa nu imi imaginez cum ar vibra soaptele ei pe pavilionul meu.
- Daca vrei sa intri in cartea recordurilor pentru cel mai plictisit om din lume, este locul perfect pentru practica.
I-am intalnit ochii. Erau de un negru intens, fara nicio urma din auriul cald.
- Ti-ai pus lentile de contact?
- Atunci, care a fost motivul pentru care te-ai mutat intr-un oras asa de plicticos? mi-a ignorat intrebarea.
- Este...complicat.
- Sunt sigura ca pot tine pasul.
In comparatie cu felul ei retras de a fi, punea intrebari destul de precise si nu era nicio urma de curiozitate bagacioasa in ele, doar nevoia de a sti. Cu toate ca venisem aici ca sa ma ascund, nu aveam nicio problema sa ii povestesc. Acum, nimic nu parea de o importanta capitala.
- M-am gandit ca asa voi uita mai usor.
- O schimbare, hm? a ridicat un colt al gurii, in semn ca intelege ce vreau sa spun si a intors capul spre fereastra. Pierdusem contactul cu profunzimea ochilor ei! Nu putea sa cada pe ganduri si sa incheie discutia noastra aici! M-am linistit cand i-am auzit dinnou suavitatea glasului:
- Ce ai lasat in urma?
- Deceptii.
S-a intors brusc, de parca o injunghiasem pe la spate, cu ochii intunecati de neintelegere, iar apoi i-a coborat pe masa.
- Ah...inteleg, a soptit.
- Ma indoiesc ca ti s-au pus vreodata coarne, dar crede-ma, sunt al naibii de grele!
A aprobat din cap, fara sa isi ridice privirea de pe mainile acoperite de tot de maneci. Se rusina pentru ca discutam despre relatii? De pe ce planeta coborase fata asta? Cu siguranta nu era lafel ca celelalte.
- Clasa, gata, asezati-va comod, pentru ca in curand incepe filmul!
Fata si-a tras scaunul langa fereastra si a inceput sa se joace cu mainile in poala, iar eu mi-am bagat castile in urechi si m-am lasat pe spate. A fost ultima imagine cu ea, inainte de intuneric.
Schimbam melodie dupa melodie, fara sa fiu atent la niciuna, pana cand s-a auzit clopotelul si jaluzelele au fost date la o parte. Soarele era ascuns in nori, dar si putina lumina tot facea diferenta. Fata nu si-a schimbat pozitia o singura data si cum s-a ridicat, a si plecat, fara sa salute. Era mai de neinteles decat orice alta fata pe care o cunoscusem pana acum, sau poate, era singura pe care ma chinuiam cu adevarat sa o inteleg?
La opt trebuia sa fiu in La Push si ceasul arata trei. Drumul si timpul la cumparaturi, plus siesta care sa imi recupereze somnul pierdut de noaptea trecuta si baia fierbinte dupa care tanjeam sa ma relaxeze, aveau sa ma faca sa intarzii daca nu ma grabeam. Am trecut parcarea aproape in fuga, ca era sa dobor o fata din anul intai.
Cand am ajuns langa masina, mi-am pipait buzunarele. Unde mi-am bagat cheile? Ma cautam de ele prin buzunarele gecii, cand am auzit un clinchet in spatele meu. Fata cu buclele razletite de la vant, imi intindea zambind brelocul.
- Multumesc!
Starile ei bruste de dispozitie incepeau sa imi dea dureri de cap.
- Te schimbi ca vremea!
- Aici nu schimba prea des, a murmurat abtinandu-si un zambet. Ce facea? Incerca sa se joace cu mine? Gresise persoana!
- Ai nevoie de o tura pana acasa si nu stii cum sa ceri?
Si-a strans buzele uimita si a plecat resemnata ochii. Doar fusese draguta si imi inapoiase cheile gasite. Numai cei ca Newton vedeau mereu intr-un gest amabil o tentativa de bagat in seama si eu nu eram ca el, chiar daca paream.
Jignisem auriul bland si linistitor si ma simteam mizerabil.Pentru ca ochii ei erau dinnou aurii ca frunzele toamna. Delicatetea ei nemaintalnita o facea atat de usor de ranit daca iti propuneai! Vroiam sa imi cer scuze.
Suna de necrezut, dar eram gata sa ma disculp pentru cuvintele aruncate fara noima, atunci cand am auzit niste scartaieturi enervante. Veneau de la franele puse disperat de Mike, pentru ca masina lui o luase razna pe stratul subtire de gheata. Se indrepta cu viteza spre noi si dupa miscarile bruste, era clar ca nu era controlata. Impactul era iminent. Oare aveam sa simt durere? Dar ea? Inca nu ma navalise valul de adrenalina, dar am gasit forta sa ii caut ochii. Erau mari si infipti in rotile care luau directia noastra.
I-am infascat umerii sa o imping, dar parca era de piatra. Si-a pus bratele in jurul meu si eu i-am raspuns imediat, aplecandu-ma sa-i acopar silueta marunta. Instinctul protector era mai puternic decat grija pentru mine insumi.
Fata ei parea mai mult concentrata decat panicata: o cuta groasaa i s-a desenat pe frunte, unindu-i sprancenele, iar buza inferioara era chinuita intre dintii mici. Se resemnase si astepta lovitura?
Am simtit o electricitate placuta, care mi-a gadilat tot corpul si m-a invadat un sentiment de siguranta, de parca imbratisarea ne transformase in beton.
"Nu el!". Auzindu-i glasul, i-am cautat fata, bagata in gatul meu, dar buza subtire ii era cusuta de dinti. Ma miram ca nu ii daduse sangele, de la forta cu care o strangea. Nu putuse sa vorbeasca ea, dar atunci cine ? Glasul disperat si rugator in acelasi timp, se auzise in...mintea mea?!
Masina s-a oprit violent la cativa metrii de noi, lovind un zid invizibil, care nu o lasa sa inainteze. Rotile s-au miscat pentru cateva secunde, in gol, de parca s-ar fi deplasat pe strada, dupa care automobilul s-a repozitionat cu botul spre un loc gol de parcare, ca o jucarie ce primise un bobarnac.
Totul se intamplase in cateva secunde. Fata s-a desprins agitata din bratele mele si mi-a prin fata in palme:
- Esti bine?
- Tu esti bine?
Mainile ei parca au fost gheata peste pielea mea si am tresarit. A deschis gura sa imi raspunda, dar a intors imediat capul spre partea cealalta a parcarii, cautand pe cineva cu privirea furioasa. Mike era putin mai incolo de noi si el ar trebui sa fie obiectivul nervilor ei, dar nu parea sa ii pese de el. Mi-a dat drumul si am prins-o inapoi! Vroiam sa o intreb ceva. Eram bulversat de ce se intamplase. Fusese un vis, sau se datorea unei imaginatii prea bogate?
Toti s-au strans in jurul meu, batandu-ma pe umar si intrebandu-ma daca sunt bine. Mike abea a deschis portiera si a alunecat pe gheata grabindu-se sa vina spre mine. In agitatie, fata s-a desprins din mana mea si am strigat-o cand era gata sa se urce in Jeep.
- Unde pleci?
- Acasa.
Acum doua secunde aproape fusese zdrobita de o masina si ea parea mai relaxata ca dupa o comedie romantica. Nici mie nu imi era frica, pentru ca nici nu avusesem timp sa reactionez, dar senzatia de calm ma parasise atunci cand imi daduse drumul din brate si simteam ca ceva lipseste din puzzle.
I-am convins sa nu sune ambulanta pentru ca nici macar nu fusesem atinsi, dar Lauren apucase sa anunte politia. Observam clar cum toti avusesera certitudinea ca aveam sa fim imprastiati pe jos si lafel crezusem si eu, doar ca Mike reusise cumva sa opreasca alunecarea.
L-am asteptat pe tata si am mers cu el acasa. Charlie era destul de agitat, ceea ce ma facea sa ii multumesc ca nu apucase sa o sune si pe mama.Eram deja destul de debusolat ca sa mi se ceara explicatii pe care nu aveam habar sa le dau.
- Esti sigur ca nu vrei sa trecem pe la doctorul Cullen?
- Tata, vezi tu sange?
- Ai dreptate, ai dreptate!
Cum am ajuns in camera, m-am aruncat pe pat. Aveam nevoie sa fiu singur ca sa ma gandesc bine la cele intamplate!
(Bella)
Mi-am reluat obisnuitul loc de la pranz. Totul era lafel: aceleasi nume zgariate, aceleasi fete neinteresante. Doar ca ceva se schimbase in mine. O emotie noua imi gadila pieptul - asteptarea.
Usa cantinei s-a deschis si a intrat Mike. Dupa el, au urmat Jessica si Lauren. Ceilalti din gasca asteptau deja la masa. Angela si Ben isi vorbeau retras:
- Ti-a placut filmul de aseara?
- L-am adorat, curgeau cuvintele emotionate dintre buzele ei.
- Sa recunoastem, a fost putin cam siropos!
- A fost un film de dragoste, Ben. Tie nu ti-a placut?
- Ba da, normal ca mi-a placut! a sarit ca ars sa o linisteasca pe fata care se intristase. Doar ca ma gandeam, sti...ca sa fim chit, sa mergem si la o comedie sambata asta?
Fata Angelei s-a transformat toata in zambet.
- Sigur, mi-ar placea.
Amandoi radiau cu privirea in privirea celuilalt. Iubirea lor era evidenta si nu intelegeam de ce nu spuneau odata lucrurilor pe nume. Era o placere pentru oameni sa isi complice si vietile acestea simple pe care le au!
Usa cantinei mai avea putin si se inchidea, cand cineva a impins-o pentru a-si face loc sa intre. Baiatul cu par de bronz a luminat toata incaperea. Am asteptat sa priveasca spre masa mea, asa cum spunea Alice ca face in fiecare zi, dar nimic. S-a asezat la locul lui, flancat de cele doua fete, cu ranjetele pana la urechi.
Atat de obisnuit! Habar nu avea ca fusese la un pas de moarte! Ma intreb cum ar reactiona daca ar stii ca povestile de groaza sunt adevarate?
Isi planifica timpul liber cu prietenii, ca orice adolescent. Nici de prietene nu ducea lipsa si din cate auzeam, Jessica Stanley nu ii era indiferenta. Cred ca era cea mai putin inteligenta si superficiala fata pe care o cunoscusem in o suta de ani, iar lui nu ii displacea. Nici nu intelegeam de ce ma simteam dezamagita.
Cand si-a pus ochii pe mine, am ramas nemiscata. Imi privea parul, bratele, buzele, dar imi evita ochii. Probabil doar cazuse pe ganduri si nici nu ma privea intentionat. O cuta mica i-a sters armonia fruntii si s-a intors spre chelnerita lui personala.
Am evitat sa il mai privesc restul pranzului si am plecat, de cum mi-a spus Alice ca elevul de servici era cu degetul pregatit sa sune de intrarea la ora. M-am aruncat in banca si mi-am deschis caietul de biologie. Stiam ca el avea sa vina, asa ca am luat o atitudine cat mai fireasca, incepand sa desenez pe coperta. I-am auzit pasii cand s-a oprit langa catedra ca sa vorbeasca cu domnul Banner. Avusese dreptate Al: avea ceva caracter!
Apoi, pasii ii auzeam tot mai incet, pe masura ce auzul meu capta doar bataile inimii. Cand s-a asezat in banca, simteam pana si fluxul cu care ii circula sangele in vene. Mi-am tinut respiratia.Trebuia sa ma concentrez pe altceva, asa ca am intrat in vorba cu el. I-am remarcat surprinderea de pe fata, atunci cand l-am salutat, chiar daca a incercat sa o ascunda,
- Eu sunt...
- Bella, spusese grabit si un zambet stupid mi s-a desenat pe fata. Bine ca imi daduseam seama la timp sa il sterg, inainte sa imi dezveleasca dintii. Mi-am tras manecile ca sa am motiv sa plec din ochii lui verzi care ma studiau. Pupilele i se marisera de parca ar fi vrut sa imi imbratiseze toata fata. Din cand in cand narile i se largeau si inspira pana isi umplea pieptul. I-am ignorat intrebarea cu privire la culoarea ochilor mei, pentru ca negrul cu siguranta se datora arsurii care nu ma slabea deloc.
Dupa tentativa lui de a purta o discutie, linistea devenise deranjanta si ne-am fi putut opri la un simplu salut, dar eu nu vroiam asta, asa ca mi-am facut-o cu mana mea.
Ma inselasem, nu puteam tine pasul, pentru ca am simtit cum genunchii ma parasesc de vlaga atunci cand am inteles ca venise aici ca sa uite o deceptie in dragoste. Il crezusem incapabil de sentimente profunde, dar iata ca tot eu eram singura care nu stia despre ce este vorba si nu aveam sa traiesc niciodata ceva atat de intens.
Cand filmul a inceput, m-am departat de el ca sa nu fie ispita mai mare decat era deja si m-am concentrat pe melodia care ii canta incet in ureche. Paramore era si printre preferatii mei.
Nu imi puteam lua gandul de la el. Eram curioasa sa stiu cine il facuse sa sufere si de ce. La urma urmei eram ultima persoana in masura sa ma preocup pentru el, dar tristetea cu care imi spusese acel singur cuvant:"deceptii" ii intunecase privirea. "Nu, nu este problema mea! Este o gresala sa ma gandesc atat de mult la el."
Emmett m-a asteptat pe coridor pentru ca avusese curs chiar la clasa de langa.
- Bells, ce s-a intamplat, nu ti-au sunat clopoteii?
- Hm?
- Ce este cu fata asta?
- Este aceeasi de aproape un secol! la tonul meu iritat, s-a indepartat cu mainile ridicate de parca s-ar fi pregatit sa-l execut si mi-a facut loc sa merg inainte, fara sa mai scoata un sunet.
Ne-am intalnit cu Jazz si sora-minune la iesirea din liceu.
- Unde este Rose? intreaba Emm pe Alice?
- O ajuta pe doamna Spencern sa corecteze lucrarile la literatura. Sti ca le are cu drama, macar sa isi fructifice talentul!
- Sper ca nu ma faca sa pierd meciul de wrestling!
- De parca nu il vezi oricum in reluare la noapte!
- Atunci este altul live!
Am oftat si m-am lasat pe perete ca sa nu le mai aud palavragelile. Ma indispusesem, aproape puteam spune ca ma intristasem, dar starea a fost inlocuita de o tresarire de bucurie, atunci cand l-am vazut.
Edward a trecut pe langa mine, fara sa ma observe. A coborat grabit scarile si in incercarea de a ocoli o balta formata de la ploaie, era sa loveasca o fata care se oprise sa il admire si poate sa ii scoata un salut. Nici nu a remarcat ca ii picasera cheile din buzunar, pana a ajuns la Volvo si nu a avut cu ce sa il deschida. Le-am luat de jos si i le-am pus in palma, cu grija sa nu imi atinga pielea rece.
- Ai nevoie de o tura pana acasa si nu stii cum sa ceri?
M-a deranjat concluzia pe care o trasese. Chiar aratam ca Jessica: o descreierata topita dupa el? Intr-o secunda m-as fi rasucit pe calcaie, i-as fi intors spatele si nu i-as mai fi vorbit niciodata, daca nu as fi auzit vocea soptita a lui Alice:
- Bella, salveaza-l!
Apoi toata atentia mi-a fost acaparata de injuraturile lui Mike si zgomotul masinii venind spre noi . Nu am avut impulsul sa ma dau la o parte cu toate ca as fi facut-o atat de repede, incat nimeni nu ar fi vazut ca am fost macar in fata automobilului. Frica m-a impietrit, gandindu-ma ca impactul nu putea fi evitat si ca Edward era langa mine, tinta sigura. As fi putut sa-l iau in brate si sa fug cu el, sau sa opresc cu mana masina in viteza, dar toate privirile erau pe noi. Nu puteam permite sa fie ranit!
M-a prins de umeri si a incercat sa ma impinga din calea ei. Sigur a crezut ca socul ma inmarmurise. Instinctele lui, cu toate ca erau doar umane, au reactionat concomitent cu ale mele. Cand mi-am pus mainile in jurul lui, m-a luat imediat in brate ca sa ma protejeze. Lovitura era ceva sigur si singurul lucru care i-ar fi facut venirea mai usoara, era imbratisarea noastra. Nu intelesesem niciodata de ce cand este un pericol, oamenii au intentia de a se uni. Nu intelesesem niciodata curajul pe care ti-l da sentimentul de ocrotire cu pretul vietii, pentru eu nu aveam nimic de pierdut. Dar imbratisarea aceasta nu reprezenta asteptarea iminentului, ci salvarea. Gestul lui a fost coplesitor, dar nu era nevoie de niciun sacrificiu.
Am inchis ochii si am lasat campul electric sa ne inconjoare, marindu-l pana cand s-a intalnit cu pericolul si l-a indepartat.
Venirea acestui baiat in viata mea, fusese de o importanta capitala, pe care o intelegeam abea acum, cand fusesem fata in fata cu ideea de a-l pierde. "Nu el!", a fost singura rugaciune care se lovea de peretii mintii mele.
Am deshis ochii cand masina nu mai reprezenta nicio amenintare pentru noi. Disperarea m-a facut sa ii cuprind fata in palme. Pielea lui isi pierduse putin din culoarea, iar pupilele i se dilatasera la maxim, dar cu toate astea, inima ii batea regulat. Era teafar! Nelinistea lui a fost aproape lafel de mare ca a mea, cand m-a intrebat cum ma simt.
- Cine ti-a dat drept sa faci asta? a rasunat o voce iritata care clocotea de ciuda din partea cealalta a parcarii: Rosalie!
Nu stiu cum am fost in stare sa imi abtin un marait. M-am grabit sa plec, pentru ca in jurul nostru deja se stransesera elevi, dar Edward m-a prins de mana. Ceva in privirea lui cerea explicatii. Avea de pus intrebari inca neformulate, pentru ca era in stare de soc, dar ceva il intriga. Am profitat de momentul lui de neatentie si m-am strecurat printre multime, pana la Jeep.
Fetele familiei mele variau mai mult decat speciile de insecte: Alice avea ochii mari, revenindu-si dupa viziunea de mai devreme, Jazz era stupefiat, iar Emmett ma studia meticulos sa vada daca sunt in regula. El nu se stresa pentru aparente lafel ca iubita lui.
Nimeni si nimic nu avea sa ma convinga ca am gresit salvandu-l pe Edward!
esti super geniala..:X:X si wow bella si-a folosit talentul pt a opri masina
RăspundețiȘtergere- Sper ca nu ma faca sa pierd meciul de wrestling! Ce tare Emmet :))
RăspundețiȘtergereCe ma enerveaza Rosalie x(
edward ia citit gandurile
RăspundețiȘtergere