6. Risc

(Bella)

"Alice!!!"

  A fost langa mine inainte sa ajung la capatul coridorului. Nu iesise nimeni din sali asa ca a folosit viteza maxima.

- Esti bine?

- Stie!

- I-ai spus ca il iubesti?

- Nu, Alice, stie de noi...

Ochii mici m-au scuturat zdravan.

- Nu de la mine.

- Atunci?

- Tot ce imi vine in minte este ca vinerea trecuta a fost in La Push.

- Ah, caini fara cuvant! Daca tot se lauda cu Tratatul de ce nu ii respecta si clauzele care prevad discretie?

Intre cele cateva fraze pe care le-am schimbat, eram deja in padure, urcate in primul copac inalt pe care il zarisem.

- Cum ti-a spus?

- Mi-a dat de inteles. Ochii lui, Al, daca i-ai fi vazut...erau atat de calmi, de parca imi spunea numele filmului preferat. Ce o sa se intample acum?

- Nu stiu.

Mi-am oprit pe limba frustrarea, ca sa nu o supar din nou cu exasperarea mea si am asteptat sa continuie.

- Inca nu a hotarat nimic. Poate ca te inseli, poate ca nu ai inteles bine.

- M-a invitat sa iesim in week-end.

Nu imi venea sa cred ca eu articulam acele cuvinte banale si atat de umane. Le auzisem de infinite ori de la altii in jurul meu, incat nu simteam ca mi se potrivesc.

- Serios? Haide, Bella, crezi ca un tip intreg la minte te-ar fi chemat la o intalnire stiind ca esti vampir? Ultima data cand am verificat, "intalnire" inseamna iesire in doi, doar daca nu cumva prin asta el intelege sa vedeti un meci de football impreuna.

   Avea dreptate. Daca ar fi stiut cu cine imparte banca la biologie, ar fi fost in stare sa se mute din liceu, din oras sau chiar din S.U.A. Ce m-a putut face sa cred ca stiind adevarul ar vrea sa aiba orice fel de relatie cu mine? Egoismul.

- Si ce-mi spui despre discutia de la pranz? A fost o minune ca restul nu au fost atenti sa o auda. Si-a dat seama ca vocea auzita are legatura cu mine si mai mult decat atat, m-a strigat! Cine ar sopti numele altuia care este la cinci metrii distanta cu speranta ca ii va raspunde, decat cineva care...stie?

- Atunci nu poti face decat un singur lucru sa aflii. Vei merge cu el la intalnire!

- Alice?!

- Ce e? In banca sunteti lafel de aproape ca la cina sau ca la un film. O sa reusesti sa te controlezi.

- Nu, nu!

- Bells, gandeste-te ca poate ne-a descoperit secretul. Este una sa fiti impreuna si sa creada ca esti o fata normala si alta sa iti cunoasca adevarata natura. Nu putem risca sa ii punem pe toti in pericol.

M-am ridicat pe o ramura mai sus, din dorinta de a fi singura. Alice si-a dat seama, dar s-a facut sa nu intelege si m-a urmat.

- Bells!

- Hm?

- Vi la ora?

- Da, sa mergem!

   Urma sa am literatura. Nu eram colega cu Edward, dar poate reuseam sa fac rost de lucrarea lui si sa o citesc. Rosalie nu aruncase cuvintele fara sa aiba fundament si imi stapanisem tot week-endul curiozitatea ca sa nu intru peste doamna Spencern sa ii cotrobai prin lucruri.

     Am sarit jos ca de pe o simpla bordura si mi-am prins mana intr-a lui Alice. Eram doar doua surori care veneau de la o plimbare scurta in pauza.

   Ne-am asezat in banca si am scos caietele- rutina. Ma bucuram atat de mult cand aveam cursuri unde eram colega cu Alice sau Emmett! Puteam sa las de o parte masca rigida si sa fiu eu insami, macar 50%.

- Vreau sa va spun ca inafara de fetele Cullen, nimeni nu a reusit sa atinga esentialul acestui eseu, a rasunat vocea pitigaiata a profei. Ne-a pus lucrarile pe banca, zambind mandra. Nu ar mai fi avut aceeasi reactie daca am fi provocat-o noi la o scurta plimbare prin intreaga literatura universala.

- Aveti cele mai bune lucrari dintre toti elevii care au primit tema asta, a adaugat.

S-a intors langa catedra si a scuturat de geanta in care ar fi intrat fara nicio problema un cuptor cu microunde . Inafara de cateva chitante de plata si reviste nu mai continea nimic interesant. M-am ridicat sa merg sa sterg tabla ca sa pot arunca un ochi pe orarul ei. La naiba, a avut ora cu Edward inainte de biologie! Imi aduceam aminte ca atunci cand i s-au imprastiat cartile, captasem un zgomot fin de hartie si un miros de mina de creion.

     Dupa ultima ora, ne-am urcat in Jeep-ul lui Emm si am plecat acasa. Dintre toti, eu eram aceea care nu avea o masina personala, fapt care nu ma deranjase pana acum. Dar in ultima vreme, aveam mai multa nevoie sa fiu singura decat de obicei si ma enerva gandul ca depind de ceilalti.

Mi-am lasat capul pe spate, concentrandu-ma pe muzica clasica de la cd, prefacandu-ma ca dorm, pana cand am ajuns acasa.

(Edward)

     Mi-am aprins o tigara si am inhalat fumul profund. O imprumutasem azi de la Mike. Am tusit, nu pentru ca ar fi fost prima data cand fumam, dar pentru ca exagerasem cu portia dupa multa vreme in care plamanii mei fusesera vizitati numai de aer. Eram neinteresat de tutun, il gustam doar ocazional, dar aveam senzatia ca ma calmeaza.

     Ma simteam ca-ntr-un joc stupid de play station, in care nu reusesti sa treci acel obstacol care te face sa repeti nivelul la nesfarsit. Dar spre deosebire de un joc enervant, in loc sa scot maneta din priza si sa o sparg de perete, ma ambitionam tot mai mult sa aflu. Teoriile mele se confundau teribil de usor cu realitatea, dar cu fiecare zi ce trecea, imi pareau tot mai adevarate. Acea Bella, ciudat de deosebita, era mai mult decat o fata frumoasa. Si aveam nevoie ca ea sa imi confirme asta!

     Am sarit ca un Tarzan din copacul care imi ascultase framantarile si m-am indreptat sa intru in casa.

Simteam ochi pe mine din toate partile. Ma simteam privit, studiat, analizat, urmarit, spionat...in tot cazul...nu singur. Intimitatea de adineauri disparuse complet. Am ramas pe loc ca sa cercetez padurea.

   

     Forks. Oras mic, traditional, plin de legende, acum urma sa mai adaug pe lista si...bantuit?

     

    Am aruncat chistocul si l-am privit pana cand s-a stins pe pamantul negru si ud. Inca un set de priviri in jur si am plecat, grabit putin si de norii grei.

   Ajuns in baie am aruncat hainele in masina de spalat, ramanand doar in niste pantaloni scurti si am programat-o la patruzeci si cinci de minute, dupa care am imbratisat patul.

Desi toamna, era o caldura sufocanta de la ploaie asa ca am lasat geamul intredeschis. Citisem mai demult pe net despre un exerciutiu de autohipnoza si cum practica ei te poate ajuta sa te relaxezi asa ca l-am incercat. Mi-am relaxat pe rand gambele, bratele, muschii spatelui si ai gatului, fara sa ma gandesc la nimic.

     Nu stiu sigur daca eram adormit sau intr-o profunda stare de confort, cand am auzit o bataie in pervaz urmata de un scartait lung. Brusc, am resimtit acea electricitate traita doar in imbratisarea Bellei. Nu m-as fi ridicat de pe pat pentru nimic in lume, cu toate ca fereastra scotea un sunet precis, fiind imposibil sa rezulte de la adierea vantului. Cateva secunde a fost liniste si m-am bucurat ca nu facusem prostia sa ma misc din pozitia mea pentru nimic. Apoi, podeaua a trosnit si am deschis ochii involuntar. Eram culcat pe burta cu capul spre usa si cu spatele la geam, asa ca nu a avut niciun efect reactia mea. Era posibil sa fi intrat cineva in casa sefului de politie Masen? Sau mai bine zis: indraznise cineva sa intre in camera mea? Un fosnet timid si fermoarul deschizandu-se. Cine dracu' imi cotrabaie prin lucruri?

    Am incordat picioarele si am sarit direct spre birou, unde era aruncat ghiozdanul ca sa prind hotul si am imbratisat...aerul. Perdeaua se balansa lent cand am indepartat-o ca sa vad daca infractorul sarise cumva pe geam.

    Liniste. Uram aparentele linistite si pasnice ale acestui oras plin de mistere. Am trantit geamul si am mers sa intind rufele. Nici nu am apucat sa imi incep treaba ca am fost intrerupt de trei batai violente in usa.

- Hei, Edward! a intrat Jake de cum i-am deschis, precum o furtuna, cercetand camera cu narile larg deschise.

- Hei, Jake, am dat mana cu el si i-am simtit temperatura destul de ridicata. L-am privit ocolind masa din bucatarie ca sa se uite pe fereastra.

- Cauti pe cineva?

- Am trecut doar sa vad ce mai faci. Vinerea trecuta am fost cu...Sam.

- Trageam un pui de somn, am mormait trecandu-mi pumnii moi peste ochii pe jumatate inchisi. Nu il spala tot Pacificul de injuraturi pe cel care imi tulburase siesta.

- Ti-ar prinde bine un somnu iepureste, a spus zambind retinut.

- Da, ai dreptate.

- S-a intamplat ceva, Edward? m-a intrebat agitat. Atunci i-am vazut fata. Era obosita, trista, frustrata.

- Nop.

   M-a cercetat incruntat si neincrezator. De ce nu ii impartaseam senzatia ca avusesem un intrus in camera mea? Hm, ma simteam intre doua tabere, indecis spre cine sa tind, asa ca pentru moment, eram neutru.

- Bine, atunci, eu plec.

- Am doua doze de bere in frigider.

- Altadata!

- Nu imi spune ca ai trecut pe aici numai ca sa imi admiri vederea spre padure?! Si te-ai tuns?

- Da, era nevoie, a replicat incurcat, parca facand referire la altceva si nu la lungimea deranjanta a parului care necesita sa fie "potrivita" putintel. Nu il cunosteam pe acel Sam, dar figura amarata a lui Jake si noul look seminud nu ma faceau sa fiu entuziasmat de persoana lui. Fie cum o fi, Jake era fiul prietenului cel mai bun a lui Charlie si eu il cunosteam de mic. Eram pregatit sa bat jumatate din Forks pentru el, daca de asta avea nevoie. Dar poate tot ce ii trebuia erau cateva cuvinte.

- Daca vrei sa vorbim, orice, te ascult.

- O sa stam la povesti, a plecat capul posomorat, dar acum sunt pe fuga.

   Problema era ca el nu parea sa vrea ajutor.

- Praf? aproape ca am lovit cu pumnul in masa.

- Ce tot spui? Nu sunt omul drogurilor!

- Te-ai uitat azi dimineata intr-o oglinda?

- De ar fi vorba de asta...

- Daca ai nevoie de ajutor, sunt aici! am lasat-o mai moale.

  Stiam cum este cand te preseaza cineva sa vorbesti, atunci cand simti ca cel mai bine iti este sa tii totul inauntru.

- Stiu, stiu ca esti, si-a tras de colturile buzelor in incercarea de a le face sa para ca zambesc si s-a indreptat spre usa.

- Sper sa ne vedem curand.

- A, Edward, te saluta Leah si te intreaba cand mai treci prin La Push.

- Oricand o sa fi gata sa ma primesti.

- I-ai picat cu tronc, a soptit cu mainile palnie in jurul gurii.

- La revedere, Jake.

- Edward! Doar, ai grija de tine, oke?

   Am aprobat cu aceeasi figura sugestiva pe care o afisa el. Parca amandoi am fi stiut ceva, dar nu o spuneam cu voce tare pentru ca peretii puteau avea urechi.

    Dupa nici cinci minute l-am intampinat pe Charlie.

- Cum a fost azi la scoala?

    Si eram inr-o dispozitie la mijlocul dintre buna si proasta. De ce trebuia sa o strice si pe aceasta cu intrebari pentru retardati? Intelegeam ca fiind firi complet diferite, nu prea aveam mare lucru de discutat, dar preferam doar zgomotul furculitelor in cartofii pe jumatate cruzi decat dialoguri stupide.

- Am luat un A la literatura, am raspuns pitigaiat si mimand niste aplauze.

- Incercam doar ca creez o atmosfera relaxanta, a mormait pe sub mustata deasa, fara sa ridice ochii din farfurie.

   M-as mira sa mi se mai adreseze in seara asta, judecand dupa petele rosii de pe obrajii lui.

- Prea multa relaxare te adoarme, tata! am aruncat farfuria in chiuveta si urcasem primele doua trepte cand m-a strigat.

- Si vreau sa vad A-ul acela!

- Poate vrei sa il si semnezi ca sa mi-l puna pe panoul lucrarilor bune, am bufnit infundat si am mers la culcare.

  

     A doua zi, mi-am refacut ghiozdanul si culmea, lucrarea mea de la literatura disparuse. Imi venea greu sa cred ca din curiozitate, Charlie recursese la cotrobaitul prin lucruri. Tineam la intimitatea mea si asta era primul motiv de pe lista cu reprosuri la adresa sederii mele aici. Daca o mazgaleam prea mult, luam primul avion inapoi spre Pheonix.

     Am parcat Volvo-ul tot langa Jeep si am fugit spre ora de spaniola pentru ca se facuse destul de tarziu.

     La pranz, Bella nu era la masa ei. Cele patru locuri erau ocupate, dar al cincelea, era gol. Durea. Am inspirat profund si m-am asezat cu Mike si trupa vesela.

M-am abtionasem toata ziua sa nu o caut si sa o intreb daca s-a gandit la un raspuns cu privire la iesirea din week-end, ca sa nu o presez. Inca aveam sentimentul ca prezenta mea o nelinisteste si o intristeaza, asa ca mai bine asteptam inevitabilui: ora de biologie.

- Edward, ia spune-mi, ce este intre tine si tipa Cullen?

- Care este problema ta, Newton? i-am aruncat o privire urata si am strans cam tare doza de Cola in palma. Tonul folosit imi gadilase un val de nervi.

- Calmeaza-te, omule, era doar o intrebare, se fastacea in scaunul lui, prea aproape de mine.

- Si care i-a fost rostul?

- Se holbeaza la tine de cand am venit, aproape ca a soptit privind intr-o alta directie.

I-am urmat ochii si am gasit-o.

Isi prinsese suvitele din fata, lasandu-si fata libera, dar restul buclelor isi ocupau vesnicul loc de-alungul gatului ingust. Coatele mici, umerii si pieptul ii erau acoperite cu un material rosu si subtire, constituind o bluza ce ii venea ca turnata. Buzele lasau sa se vada cei doi incisivi albi si ochii erau miscorati de la zambet. Mi-a facut un semn cu mana ca sa o insotesc.

- Te cheama langa ea? si-a vomitat Jessica veninul.

- Asa cred, am spus.

- Du-te, omule, ma impingea Ben. Cred ca era singurul de la masa mea caruia nu ii crapau globii oculari de invidie. Mi-am infascat tava cu mancare ca sa fiu sigur ca sederea langa ea este egala cu restul duratei pranzului si m-am asezat in fata ei.

- Buna, a clipit tandru si atat de natural, incat ea cred ca nici macar nu realiza ca flirta cu mine.

- Buna, am adaugat, fara sa-mi iau ochii dintr-ai ei. Mierea clocotea in irisul lor astazi si erau mai blanzi ca niciodata.

- Sper ca nu se supara prietenii tai ca te-am chemat?

  Ma lua drept un babysiter? Cateodata, in scurtele si abstractele noastre discutii, se exprima destul de simplist la adresa mea si desi nu era corect, ma simteam jignit. Stiam ca merit sa fiu tratat ca liderul turmei care nu exista fara subalternii lui, dar nu si de ea.

- Ai un raspuns pentru mine? i-am ignorat fraza anterioara.

- Um, si-a muscat buza atat de apetisant, incat imi venea sa o rog sa puna frisca pe ea, "Da", "Nu", "3,14",,,

- Nu ma refer la valoarea lui Pi.

- Stiai asta?

   Din nou uimire? Nu eram Michel Newton! Fusesera timpuri in care eram modelul stas de tocilar si culmea, acum, in loc sa ascund asta, incercam sa o evidentiez.

- O sa iesi cu mine in week-end, am insistat?

- De ce? a intrebat simplu. Nu era nicio urma de emotie pe figura ei.

- De ce...?

- Da, de ce vrei sa iesi cu mine? m-a scuturat cu privirea serioasa.

- Pentru ca vreau sa stiu.

- Vrei sa sti? a repetat cu ton incomplet, asteptand sa imi termin ideea.

- Aham.

- Ce anume?

- Daca ti-as spune acum, nu ai mai iesi cu mine.

   A oftat mimand un zambet politicos si si-a relaxat muschii spatelui. Se incordase crezand ca o sa ii dau un alt raspuns si se apropiase de mine peste masa. Acum, ca observase unde trebuia sa ii fie pozitia, s-a retras prudent.

- Nu iti este foame? a intrebat cu ochii in tava mea.

- Daca as putea, as lua si la pachet mancarea de la cantina. Orice este delicatese in comparatie cu specialitatile lui Charlie, am muscat din sandwich.

- Trebuie sa fie foarte bucuros ca te-ai mutat la el.

- Cred, am spus indiferent.

- Chiar daca ai venit doar ca sa fugi de..."deceptii".

   Avea o memorie buna, dar ce loc avea Tanya in dialogul nostru? Simpla ei pomenire ma agita si ma enerva ca o mentionase.

-  Asta face parte din trecut! am spus taios.

- Inteleg...a plecat genele trista.

- Bella?!

   Ce vina avea ea, la urma urmei, nu stia nimic cu exactitate. Cand si-a ridicat ochii, m-a intampinat cea mai dulce privire.

- Hm?

- Te-as ruga sa nu te razgandesti in legatura cu intalnirea noastra, aproape ca am implorat-o si, daca o sa te deranjez cu ceva, te rog sa imi spui.

   Intr-un fel, prin aceste cuvinte mascate de umilinta de a fi lasat balta, ii lamuream cat de important era pentru mine sa vina.

- Sa ma deranjezi?

- Vreau sa zic, daca fac ceva gresit, am subliniat cuvantul, da-mi de inteles!

   Cu ea nu stiam practic cum sa ma port si cum ma stiam genul "domnul gafa", era bine sa fie avertizata.

- Cum ar suna daca te-as ruga acelasi lucru? a articulat cuvintele, privind fix in ochii mei, de parca m-ar fi avertizat ca cineva imi tine pistolul la cap chiar in momentul in care noi vorbim.

- Ar suna bine, pentru ca inseamna ca esti hotarata sa vii.

- Vineri seara, a aprobat ca si cum ar fi zis " o sa o fac si pe asta".

- La sapte este bine?

- Da, este bine.

- Pari bine dispusa astazi, am spus dupa un scurt moment de liniste. Ochii i-au fost umbriti pentru o secunda, dar si-a revenit repede. Ce era in neregula cu mine? Si cand ii laudam atitudinea pozitiva o faceam sa se simta incomod?

- Sunt. Astazi, sunt hotarata sa incep sa ma implic in ceva ce a inceput deja fara mine.

- Ma bucur, ar fi o greseala sa lasi lucrurile sa treaca.

- Asa m-am gandit si eu.

- Atunci, trec sa te iau la sapte?

- Nu cred ca stii unde locuiesc, s-a fastacit.

   Puteam sa aflu. L-as fi intrebat chiar pe Charlie, pentru ca vroiam sa o iau si sa o inapoiez din fata casei. Nu stiu daca pana atunci, experimentasem aceleasi emotii, dar ma bucuram de ele si imi doream sa le impartaseasca si ea.

- A...m-a oprit cu un gest scurt al mainii, privind in directia mesei ei.

- Asteapta-ma langa masina ta dupa ce se termina cursurile!

    S-a ridicat si a lasat in urma ei un iz de parfum floral, care mi-a ramas impregnat in simturi pana la sfarsitul zilei.

( Bella )

     Nici nu a apucat Emmett sa opreasca masina, ca Alice a tasnit ca o racheta si s-a oprit doar in camera ei. A suierat in treacat un "buna, Esme" si a fost nevazuta timp de doua ore, agatata de telefon. Dupa ce baietii au plecat la un meci de wrestling, Rosalie a insotit-o pe Esme la una din operele sale de caritate.

  

     Ce face Edward acum? Era incredibil cum simteam nevoia sa iau parte la fiecare clipa din viata lui. Daca o sa continui asa, in scurt timp nu ma voi mai numi Bella ci "umbra lui Edward". Il iubeam fara motiv. Stiam ca dau dovada de prostie si naivitate simtind asa pentru un baiat comun, dar in ochii mei nu era ca restul. Ceva ma facea sa cred ca merita descoperit, ca ascunde lucruri interesante.

   Cateodata, cand incercam sa ii citesc gesturile, ramaneam in black-out. Are ceva practica in ceea ce priveste camuflarea emotiilor si asta ma asigura ca nu este ceea ce pare. Nu este un baiat neatent, badaran si lipsit de neuroni ca restul contemporanilor lui. In privirea lui verde citesc mai multa afectiune de cat am putut primi vreodata pana si de la Esme.

    

   Alice a aparut in capatul scarilor, sprijinita de balustrada si cu ochii pironiti in gol.

- Grabeste-te, ma indemna gatuit, Edward este in pericol!

- Ce vezi?

- Sange, inspira profund, scuturand capul cu groaza.

     Daca nu as fi fost sigura ca sunt un vampir, as fi jurat ca am visat drumul pana la casa lui Edward. Hm, Volvo-ul era parcat neregulamentar. M-am concentrat pe auz, incercand sa captez orice zgomot mic care sa imi confirme ca este acasa, dar nu era. Stiam ca viziunea lui Alice avea legatura cu un vampir, altfel cine ar fi indraznit sa atace pe fiul sefului de politie?

M-am simtit rusinata ca i-am urmat mirosul ca si cum era o prada. Chiar si aroma subtila lasata in urma lui prin padure imi usca gatul. "Suporta, Bella!" am tipat in mine. Am luat necesarul de aer pentru a-l gasi cu ajutorul olfactiei si m-am pierdut prinre copaci.

     Acum constientizam panica si neputiinta de care vorbea Jasper. Simtind aerul rece cum vuia pe langa mine, numai gandul ca cineva l-ar putea rani a facut ca veninul sa-mi clocoteasca in vene. Era un amalgam de emotii: frica de ce e mai rau, nerabdare  sa-l gasesc si sa fie bine, durere ca l-as putea pierde si dorinta de razbunare. Oricine s-ar fi atins de el, nu ar trait pana maine sa povesteaca. Prin toate aceste sentimente, cel mai greu cantarea regretul... negarea unei sanse de a il cunoaste.

     Mirosul de tutun mi-a intepat narile. M-a calmat. Nu pentru ca as fi o fumatoare careia ii dizolva stresul ci pentru ca daca fuma insemna ca este in regula.

     Inexplicabil. Mandrie, bucurie, magulire, amuzament s-au adunat in mine cand l-am vazut urcat in varful copacului. Aveam ceva in comun. Un lucru mic si neimportant in comparatie cu antiteza firii noastre, dar exista! L-am copiat, ocupand un loc pe ramura altui copac. Parea ingandurat. Acum avea fruntea relaxata, dar urmele cutelor inca erau vizibile. Ma simteam vinovata pentru tristetea lui. Sigur disparitia mea de la biologie il jignise. Nu neaparat ca ii pasa foarte mult de mine, dar poate orgoliul lui s-a rasculat impotriva fetei Barbie care il refuzase. El nu ar fi inteles daca i-as fi explicat atunci ca lui nu sunt in stare sa ii zic "nu". Dupa un minut, a sarit jos fara niciun fel de problema, lucru care mi-a demonstrat ca nu era prima data cand se destresa in felul acesta.

     Muschii mi s-au incordat si am fugit cu viteza nefireasca in intampinarea inamicului pe care il simteam venind. I-am auzit pasii lui Alice urmandu-ma. Trecuse sa ii avertizeze pe baieti si profitase sa cerceteze zona. Ea stia ca sunt mai multi si nu ne convenea sa ii infruntam doar noi doua.

     Am recunoscut mirosul familiar si salutul de intampinare.

- Bella, a cantat Victoria cu voce de soprana insetata, fixandu-l pe Edward peste umerii mei.

   De la distanta asta, doar noi il vedeam pe el.

- Molto Bella, am auzit precizarea.

- James, am spus scurt.

   Sora lui a facut un pas in fata, scuturandu-si buclele de foc in aerul rece.

- Carui fapt ii datoram vizita voastra? a intrebat Alice diplomata.

- Eram prin zona si ne-am gandit ca ar fi frumos sa vedem ce mai face draga noastra prietena.

   Deci de asta nu ii vazuse Al venind: decizie de ultima ora.

-  Mi-ar placea sa mai discutam, dar se raceste mancarea, a spus Victoria cu ochii intunecati de pofta de sange.

- Nu aici! m-am incordat maraind si fata a facut la fel.

- Carlisle si Laurent aveau un pact, a insistat Alice in aparenta relaxata, dar eu o cunosteam bine.

- Il vezi tu pe Laurent aici? Ultima data cand l-am vazut ardea in padurile Canadei. Va transmite salutarile lor, a ranjit James sadic.

   Amandoi il priveau pe Edward in departare, cu priviri mai negre decat noaptea.

- Inapoi! am strigat cand Victoria doar a schitat intentia unei miscari si i-am impins piciorul in piept, azvarlind-o in trunchiul unui copac. Era uimita ca ma pusesem intre ea si prada ei. In doua secunde a fost inapoi in fata mea, pregatita de atac. Ea si James nici nu si-au dezvelit bine dintii, ca eu si Alice am fost flancate de Emmett si Jasper. Eram patru contra doi si doar la vederea fratelui meu mai mare si-au ascuns dantura, lasand atitudinea ofensiva.

- Probleme? ii scutura James nervos cu ochii, simtindu-le initiativa de lupta.

- Trecusem doar sa te salutam, mi-a cautat James ochii, ignorand intrebarea.

- Salut, am replicat sec.

- Nu imi place cum te porti cu mine, Bella, a suierat amenintator.

- Mie da, a intervenit Emm, asumandu-si rolul de frate mai mare, care isi apara surioara majoreta de drogatul liceului.

- Noi aici traim in armonie cu oamenii, incerca Alice din nou cu vocea calma, asa ca nu vrem sa vanati pe teritoriul nostru.

- Defapt, nu suntem singurii care ar avea o problema cu asta.

   James a ingustat ochii la spusele lui Jazz si a pocnit din maxilar in semn de retragere. Cu siguranta se gandise ca suntem mai multi la numar si in niciun caz ca este vorba despre varcolaci. Pentru moment era mai bine sa le pastram existenta secreta, ca pe un as in maneca.

- Sper ca aceasta mica discutie in contradictoriu nu va strica relatia noastra?

- Nu, James, daca plecati chiar acum, nu!

- Din pacate, ne intalnim cu alti tovarasi in doua zile si vom mai hoinari pe aici, dar fara sa va cauzam probleme.

  Fata Victoriei era in totala discordanta cu spusele fratelui ei, continuand sa fixeze locul unde fusese Edward.

- Va spunem de pe acum, relua Jasper, ca va vom monitoriza in aceste zile, ca sa fim siguri ca va tineti cuvantul si ca nu o sa consumati decat sange de animal.

- Glumesti, bufneste Victoria sarcastic, doar Bambi este felul meu preferat de mancare!

- Asa sau plecati acum, am spus ferm, fara ca niciunul din noi sa lase pozitia de atac.

- Usor, Viki, a ridicat James o mana ca sa o calmeze. Eu fac regulile si se va face cum spun eu. Nu o sa va faca probleme, va garantez!

  Dupa cateva seturi de priviri dure de avertizare, cei doi au plecat in padure.

 Ah, imi era greu sa accept un armistitiu cand Edward era in partea cealalta a balantei. A fost nevoie de autocontrol sa ma abtin in fata familiei mele si sa nu le cer nomazilor sa plece la cel putin o mie de kilometrii distanta de Forks, dar asta le-ar da de banuit cu privire la sentimentele mele pentru el.

   Nu mi-a fost greu sa ii pacalesc pe baieti ca sa nu se intrebe de ce i-am sarit in ajutor tocmai lui Edward. Profitand de faptul ca ei nu fusesera acasa sa imi vada reactia, le-am zis ca vanam cu Alice cand i-am auzit venind. Toti stiam ca Alice si cu mine vanam numai noaptea si o data pe saptamana, dar au lasat-o moarta. Chiar daca ramaneau cu indoiala, nimeni nu putea sa ii demonstreze lui Al ca minte, cand ea le stia pe toate.

   Trebuia sa avem grija cu ei. Carlisle era respectat in randul Volturilor, dar pentru ei nu ar fi fost o nelegiuire sa te hranesti cu sange de om, asa ca nu i-ar fi pedepsit pe nomazi. Tot ce puteam face era sa ii tinem sub presiunea ca sunt depasiti numeric.

    Dupa ce baietii s-au intors la jocul lor, am ramas doar cu Alice.

- Multumesc, i-am spus din toata inima.

  In loc sa raspunda, s-a fastacit ranjind dupa o viziune scurta si a fugit spre casa, lasandu-ma acolo.

  M-am apropiat de casa lui Charlie ca sa am o idee despre ce face Edward acum. Nu se auzea decat huruitul unei masini vechi de spalat si o respiratie moale. Dormea. Am avut noroc pentru ca incaperea lui avea geam spre padure si am urcat zidul fara nicio problema. M-am agatat de pervaz si am ramas acolo cateva secunde, fiindu-mi jena sa ii incalc intimitatea. Il studiam ca pe o statuie a lui Adonis, faurita din argint. Nu dadeam doi bani pe arsura care parca imi macina corzile vocale.

    Omoplatii erau reliefati pentru ca bratele strangeau doua perne mici si arcuirea spatelui era fin definita. Parul se ciufulise mai rau de la somn si arata ca un copil fara nicio grija. Un instinct afectiv mi-a intunecat privirea si nu vroiam decat sa il imbratisez. Nu, nu puteam sa imi permit asta. Daca avea somnul atat de usor incat m-ar fi simtit? Puteam totusi sa i-l fac mai placut. Mi-am intins deci scutul spre el, inchizandu-mi toate gandurile ca sa nu imi mai auda vocea si sa simta doar confortul. Mi-am pus cea mai buna stare de dispozitie in acea eliberare de energie. Acum eram sigura. Nu puteam sta departe de el.

     Daca "totul" ar reprezenta o chestie fizica, atunci puteam spune ca el era TOTUL pentru mine!

     Mi-am adus aminte cat imi dorisem sa ii citesc lucrarea la literatura si acum aveam prilejul sa o fac. Mi-a fost rusine cu mine, dar aveam nevoie sa aflu mai multe despre el si in plus, ma deranja ca Rosalie o citise si eu nu. Asa ca mi-am facut curaj si am sarit pe podea, facand-o sa scartaie. Am ochit ghiozdanul nedesfacut si am fost sigura ca era acolo, daca numai ce ii fusese corectata.

     Un A, m-am bucurat si am bagat-o in buzunarul de la spate, la timp pentru ca bataile inimii incepusera sa i se accelereze. Se trezea. Am sarit pe geam, ocolind casa pe langa padure. Am chicotit de fapta mea infantila si m-am urcat repede in copacul in care statuse el ca sa o citesc. Eram atat de concentrata ca nici macar nu am simtit mirosul scarbos de caine ud.

- Un personaj din cartile de groaza citeste romane de dragoste, ce priveliste rara!

- Black! am sarit in fata lui, ca sa-i infrunt privirea care parea sa treaca prin mine.

- Il urmareai, sugatoare de sange! a marait, dand din cap spre casa lui Edward.

- Nu ca sa ii fac rau.

- Doar o intepatura mica, ca de albina, nu?

- Nu tin minte sa fi semnat un tratat care spune si ca trebuie sa iti dau socoteala despre ce fac, dar spre informatia ta, doar verificam daca este bine. Ar trebui sa iti dresezi cainii sa adulmece, asa poate simt si ei cand vin alti vampiri in Forks.

- Ati adus altii dupa voi! s-a rastit cu ecou.

- Tine-ti coltii sub falci, Jacob Black! Nu noi i-am chemat, cred ca nici nu aveau de gand sa vina aici pana in ultimul moment.

- O sa pornesc cu haita pe urmele lor. Cati sunt la numar?

- Doar doi, sunt frati. Familia mea a avut mai devreme o discutie cu ei, nu or sa faca probleme.

- "O discutie, ha?"

- Am incercat sa ii amenintam, dar nu aveam o autoritate intemeiata asupra lor.

- Nu-ti trebuie autoritate ca sa-i faci sa miroasa a tamaie!

- In loc sa iti consumi replicile ironice cu mine, mai bine v-ati organiza sa ii supravegheati.

- Nu-mi spune tu ce sa fac, strigoaico!

- Credeam ca esti obisnuit cu comenzile, caine! m-am pozitionat de atac, cand in urma tremuratului necontrolat, el a luat forma de varcolac.

- Nu vreau lupta, Black, dar nu o cauta nici tu pentru ca o sa o gasesti.

   Un marait asurzitor si lupul a ridicat laba, aruncand-o spre fata mea. Nu m-am ferit, pentru ca stiam ca nu avea voie sa ma atinga. Si-a scuturat blana frustrat si s-a dat in spate.

- Uite, noi nu ii putem ucide, pentru ca nu au facut inca nimic, dar cu voi este cu totul altceva.

   Imi parea rau ca spun asta, dar viata lui Edward era mult prea importanta pentru mine si nu eram pregatita sa imi asum niciun risc.