8. Granite

(Bella)

  
   Cine a fost cu ideea stupidului tratat? De ce erau impartite teritoriile intre varcolaci si vampiri? Pentru prima data ma interesa sa convietuiasca in pace. Gresit, tot ce ma interesa era sa pot calca in La Push!


Ma intalnisem cu Black in padurea din preajma liceului. Ma calcase pe nervi cu tremuratul lui de parca avea Parkinson si i-am aratat dantura, doar ca sa vada ca nu am nevoie de plombe...

- Cimitirul este la doar cativa kilometri, vrei sa te fac o tura pana acolo, strigoaico?

- Vezi-ti de drum, Jacob!

- Tu esti o piedica in drumul meu, deci imi este imposibil sa te ignor. Ce cauti aici?

- Nu este treaba ta!

- Iar pe urmele lui Edward?

- Stiu ca partea cu mirosul este treaba ta, nu te simti ofensat.

- Este prietenul meu si tatal lui...

- Stiu! De ce ai senzatia ca am creierul asa mic ca al tau si nu tin minte un lucru daca mi-l spui o singura data?

- Cum nu poti sa-l bantui pentru ca este soare, te ascunzi in scorburi ca jivinele si continui sa ii dai tarcoale.

- Bravo! Pentru asta meriti un Scooby Snack!

- Nu ma calca pe nervi!

- Nu ma calca tu pe nervi! Poate nu am blana si fata de lup, dar pot sa iti pun capul pe perete cat ai zice "peste".

- Nu ma ameninta, lipitoareo!

- Atunci, nu iti mai incrucisa drumul cu al meu si nu imi mai da ordine!

In lipsa cuvintelor, mi l-a furat pe Edward. L-a dus in singurul loc in care nu il puteam vedea. As fi incalcat regulile daca ar fi fost ceva spontan, dar eram sigura ca deja isi avertizase haita sa fie cu ochii in patru daca apar prin rezervatie. Ultimul lucru de care aveam nevoie era o cearta cu Carlisle.

Am profitat sa imi descarc nervii in scop productiv, urmarindu-i pe fratii-minune. Jacob le luase urmele cu haita pana in Port Angels, dar de acolo ii pierdusera.

- Bells! m-am oprit din fuga la vocea familiara.

- Emm, ce faci aici?

- Ma gandeam ca ti-ar prinde bine niste companie. Nu as vrea ca durul ala sa dea de tine singura.

- Exagerezi cu statutul de frate, dar...imi place, i-am facut cu ochiul.

- Glumesti? In viata nu am batut pe nimeni pentru sora-mea.

- Nu stiam ca ai avut o sora.

- Poi nu am avut, de asta vreau sa stiu cum este.

Am ras si m-am pus pe adulmecat prada. Aveam nevoie sa fiu satula pentru maine. Maine...



***



   Noaptea a fost foarte ciudata. Il priveam dormind pe Edward si eram imens de fericita stiindu-l bine si savurand fiecare clipa in care aveam privilegiul sa stau langa el, dar simultan, eram trista, pentru ca pierdusem mai mult de jumatate din zi cu el. Nu stiam ce facuse in timpul acesta si nu vroiam sa pierd nimic. Poate o grimasa pe care nu o cunosteam, sau un gest la care nu fusesem atenta pana cum, un tic, o replica pe care o foloseste des, orice putusem omite. Cine era acea Leah si de ce tinea atat de mult sa il revada?

Daca pana acum, Jacob Black imi fusese dusman pasiv, din cauza naturii noastre rivale, acum, cand incerca sa sa ma indeparteze de Edward, ma facea sa il urasc si imi dadeam seama cu teama ca eram capabila de o ura la fel de intensa ca dragostea ce o nutream pentru baiatul-cu-ochii-de-smaralde.

Alta granita, camera lui. Nu imi permiteam sa intru neinvitata pentru ca simteam ca iau prea in serios rolul de Sherlock. Stateam pe pervaz, cu picioarele balansandu-se incet spre interior. Fredonam super incet odata cu cd-playerul in care aveam cd-ul de la el si ma delectam cu frumusetea lui adormita. Statea cu fata in sus si parul ciufulit ii acoperea jumatate din frunte. Bratul drept se sprijinea pe abdomen, miscandu-se in ritmul moale al respiratiei. Patura verde ii era incurcata intre picioare. Se pare ca avusese un somn destul de agitata pana sa ajung aici.

Intarziasem din cauza nomazilor. S-au apropiat cam mult de Forks, dar ma cautau doar sa isi ia ramas-bun. Lui James nu ii convenea un conflict in care nu o avea de partea lui decat pe Victoria, asa ca s-a lasat pagubas, prefacandu-se amabil. Nu era insa constient de puterea mea de a crea un scut impotriva celor pe care vreau sa ii protejez, dar pastram si asta ca un as in maneca.

- Hm, a murmurat Edward facand sa ii apara o dungulita intre sprancene. Nu i se potrivea pe figura senina si nu imi placea sa o vad acolo.

Mi-am eliberat scutul spre el, nu inainte de a-mi bloca gandurile si am intins energia mea ca sa il inconjoare. In astfel de momente de ocrotire, aveam putin din talentul lui Jazz, de a induce stari de spirit si sentimente. Puteam linisti persoana din sfera mea, facand-o sa-mi experimenteze propriile sentimentele, care de data asta erau pura iubire. Bataile inimii lui erau tot mai slabe, pana cand s-au regulat intr-un cantec lent.

Zumzetul de neplacere s-a auzit din nou. Ii era frig? Chiar daca ziua fusese mai cald, noptile erau racoroase in Forks, iar eu ii tineam geamul deshis de fiecare data cand ma furisam aici. Cu toate ca il gasea inchis si neatins in fiecare dimineata, asta nu il impiedica sa se imbolnaveasca de la racoare. L-am inchis si nenecesar, am tras aer in piept si am sarit pe podea, ramanand pironita langa raftul cu carti, departe de pat.

Paulo Coehlo, Jane Austen, Dan Brown, Bram Stoker si alti scriitori si opere variate ca genuri si abordari. Baiatul meu avea o minte deschisa. Ma convingeam pe zi ce trece ca aliura de popular era o masca pentru a se ascunde. Am aruncat o privire prin camera, urmarind dara de haine ce ducea de la birou la dulap. Un tricou verde acoperea de tot ecranul computerului care parea sa fie de o varsta cu mine. Mi-am alungat gandul de a-l fura.

Doi pasi indrazneti si am ajuns la capul patului. Am prins patura intre degete si am tras-o usor de sub el, ca sa il acopar mai bine. Edward a murmurat in miscare numele meu.

- Bella...

S-a oprit. Ce? Nu stiu ce. Pamantul, cred. Ori, eu ramansesem pe loc si el continua sa se invarta fara mine. Ma visa si judecand dupa zambetul dulce, nu era un cosmar. Oare ce se intampla acum in capul lui?

Mi-a venit o idee, una de domeniul fantasticului, dar, la naiba, ce putea fi mai fantastic decat acel zambet?

M-am asezat pe margina patului cu scutul concentrat la intensitate maxima.

- Edward? am soptit...in gand.

- Bella? mi-a raspuns cu timbrul scazut.

Am deschis ochii speriata ca m-a prins aici. La felul in care stateam langa el, ar fi zis ori ca dorm, ori ca ii fac un ritual voodoo, dar el dormea la fel de linistit, fara sa se fi miscat un centimetru.

Functiona!

Am inchis ochii dinnou si m-am ghidat dupa chemarea lui. Ma plimbam pe coridoarele liceului. Pe fereastre vedeam soarele si aproape simteam caldura lui. Era o zi frumoasa in Forks. Edward statea pe o banca, asezat pe spate si cu pleoapele cazute, savurand vremea. Daca mai faceam un pas, mi-as fi revelat stralucirea in fata a sute de elevi.

- Ce faci? Cum a fost in Florida?

- Frumos, am spus, dar abea asteptam sa ma intorc.

- Vino langa mine, mi-a facut semn cu mana, dar eu nu ma miscam din pragul usii de intrare a liceului.

- S-ar putea sa ai o surpriza, am oftat. El in schimb, m-a incurajat cu un alt zambet naucitor ca sa il insotesc.

Am facut un pas din umbra si mi-am privit mainile. Erau presarate cu miliarde de diamante. In timp ce ma indreptam spre banca, nu imi luam ochii de la ele, de teama ca Edward sa fi fugit si i-as fi transformat visul intr-un cosmar. Dar am ridicat ochii odata ajunsa langa banca si era acolo. Mi-a luat fata in palme, privindu-ma profund. Ce frumos isi inchipuia mintea mea razele jucand in ochii lui! Verdele stralucea pentru mine ca piatra universului.

- Ce vis frumos, a soptit, culcandu-si fruntea peste a mea ca-ntr-un sarut.

- Imi este dor de tine, Edward, am simtit nevoia sa-i spun.

- Maine...mai sunt doar cateva ore pana maine...

- Noapte buna!

Mi-am dezlipit pleoapele si l-am privit. Isi miscase putin pozitia capului si zambetul ii crescuse, acoperindu-i toata fata.

Reusisem!



(Edward)



A doua zi m-am trezit simtindu-ma ca nou. Pana si norii grei care revenisera asupra orasului imi placeau. Cumva visul de noaptea trecuta imi asigura ca revenirea ei era sigura odata cu revenirea ploii. Azi iubeam ploaia. Iubeam Forks-ul si o iubeam...adica...doar asteptam sa o vad pe Bella.

Mi-am luat tricoul de pe computer. Nu parea sa mai fie nevoie sa il calc, avusesem o idee buna sa il intind dupa ce l-am luat cocolosit din dulap. Macar computerul lui Charlie era si el bun la ceva, daca cu semnalul de la net se juca de-a soarecele si pisica.

- 'Neatza, tata, l-am intampinat la micul dejun.

  S-a mirat, cum era normal si asta mi-a stricat iar buna dispozitie. Nu putea sa imi raspunda pur si simplu si sa lase dramele? In fine, am trantit usa in urma mea si am accelerat spre scoala. In masina, am mers pe radio ca sa nu imi ia zece minute sa ma hotarasc ce cd sa ascult. Melodiile din dimineata asta erau chiar pe placul meu. Vorbeau despre inceputuri, zambete si de ce nu, noi iubiri.

  Numarasem orele pana la venirea ei cum faceam pana acum cativa ani pana la Craciun. Ziua de ieri trecuse mai usor in compania lui Lili. Vizionasem un film de actiune si apoi ea incercase tacticile pe Jacob. Era o fata teribil de comunicativa cu care imi era imposibil sa ma simt jenat, cu toate ca Jake imi povestise despre sentimentele ei fata de mine. Lili nu imi daduse niciun indiciu si nu aveam de gand sa incetez sa o frecventez din cauza inchipuirilor lui, dimpotriva. Vedeam in ea genul de persoana sensibila, cu care poti vorbi chestii mai delicate, pentru care Charlie si Jacob nu isi luasera inca dictionar.

   Liceul din Forks, "casa dulce casa". Am coborat si m-am uitat de Jeep. De data asta, langa el nu mai era BMW-ul acela rosu al lui Rosalie, ci o masinuta din marca Chevrolet...Camaro???! Saracuta de ea era lustruita de parca acum ii luase funda rosie de cadou si negrul stralucea ca blana unei pantere. Cu siguranta si motorul vibra la fel. Am inghitit in sec si mi-am aruncat ghiozdanul pe un umar, fara sa ma mai uit in spate la Volvo-ul meu cand am apasat pe telecomanda inchiderea automata.