O vampa iubeste un... Edward:X

O vampa iubeste un... Edward:X

luni, iunie 07, 2010

36. "La revedere" si "bine ai venit"

(Edward)




   Am oprit motorul Volvo-ului si am coborat grabit. Intunericul nu imi paruse niciodata mai frumos si linistea unei paduri in plina noapte nu fusese niciodata atat de ademenitoare. Stiam ca ochii aurii scuturau aceasta besna in cautarea mea si asta ma facea sa ma simt fericit. Inaintand prin iarba uscata, incercam sa gasesc asemanarea dintre aceasta intalnire si multele de acest gen avute in Forks. Poate era diferita, dar simtamintele care se inghesuiau in mine erau aceleasi: entuziasm, nerabdare, neliniste si dor, un mare, exagerat si nestavilit dor care ma ardea fizic.

In Pheonix padurile erau mai mult parcuri retrase care inconjurau orasul, nu se comparau in vegetatie si mistere cu cele din micul orasel ploios, insa stiind ca ea era acum acolo, arborii luau viata intr-o asa maniera ca daca ma concentram, as fi fost capabil sa aud soaptele frunzelor.

  Primul arbore. Leagan de fericire. Mi-am numarat pasii pana la radacinile lui si am auzit un zgomot timid chiar in spatele meu. Din umbra, din absenta luminii, din vasta noapte, a aparut Luna mea. Acel crai nou care fugise de pe cer lasandu-l rece si gol, acum imi scalda inima intr-o mare de batai puternice, gata sa ma sufoce. Parul lung si drept precum o fasa aruncata pe un umar, il lasa pe celalat vulnerabil in fata privirii mele doritoare. Si-a trecut mana mica nervos printre firele matasoase si parfumul lor mi-a rascolit gatul intr-o pofta nebuneasca de a-l inhala in plamani. Ochii mari si curiosi ma priveau fix, fara sa incerce sa ma intimideze, doar citind adevaruri negraite. Cele doua buze au tremurat ca doua petale de trandafir rosu intr-un dans pe lacul linistit, atunci cand mi-a pronuntat numele.

- Edward...

Si vocea: pura, clara, accentuata de apropiere, parea o melodie sublima, imposibil de reprodus, creata numai pentru urechile mele murioare.

- Bella...m-am apropiat incet cu frica sa nu ma respinga si am intins bratul spre ea.

- Stai! a facut un pas in spate. Luni de zile fara sa stiu nimic despre tine, nenorocite de luni in care m-am luptat cu mine insami sa nu iti incalc rugamintea de a te lasa in pace si acum...imi este foarte greu, a plecat capul imbratisandu-se.

De ce nu ma lasa pe mine sa o fac?I-as fi incalzit bratele de frigul singuratatii, senzatie provocata de mine...

- Nu am stiut cum altfel sa procedez.

- Ai facut ceea ce trebuia, stiu ca asa a fost si nu te invinovatesc, dar...numai ce ma obisnuisem sa fii o amintire si acum...

- Acum sunt aici!

- Da, esti, dar de ce iei viata dintr-o data si dispari la fel de usor? si-a strans dintii prinzand buza inferioara la mijloc. Nu este corect...

- Nu am cuvinte pentru acest timp in care am fost despartiti, stiu doar ca am trait ca o naluca, m-am balbait soptit.

- A fost ingrozitor...am crezut ca nu poti muri ca vampir, dar absenta ta mi-a aratat ca am fost la un pas de a muri...din dragoste.

- Imi pare rau...nespus de rau pentru suferinta ta...

- Minti?

- Nu...

- Nu te bucura faptul ca am suferit deloc? a ridicat din spranceana.

- Dar pe tine? am realizat ce vroia sa zica.

- Sunt in cautarea egoismului, asa ca da, a zambit.

Insemna ca ne pasa, ca iubirea noastra inca era acolo, din ambele parti.

- Regret ca nu poti uita, am adaugat. As face orice sa ierti si sa...

- Edward, daca as fi putut plange, as fi adunat un ocean de lacrimi, a soptit.

- Am adunat eu unul si pentru tine.

- De ce mereu trebuie sa fim in contratimp? Asa cum ai spus si tu...de ce eu trebuie sa fiu...perfecta?

- Bella, nu...

- Sh...Vreau sa incerc ceva, fata i s-a luminat de curiozitate. Nu te misca! mi-a pus mana pe gat si s-a presat de trupul meu. Nasurile noastre erau lipite si ii respiram pe fata. A inhalat puternic strangand din ochi pentru a-si domoli focul si m-a atins si cu cealalta mana. Dupa cateva secunde, bratele ei erau incolacite in jurul umerilor mei si fetele noastre se alintau cu simpla apropiere. I-am simtit pieptul rece langa al meu si tresarirea coapselor atunci cand le-am cuprins. Am aplecat barbia, dar...

- Nu te misca! a soptit profund rupta din concentrare si am ramas cuminte.

Ce vroia sa incerce? Parea ca s-a reobisnuit deja cu setea puternica pe care i-o provoca mirosul meu. Daca avea de gand sa ma chinuie asa toata noaptea...era dreptul ei. Eu eram doar bucuros ca aveam privilegiul de a fi folosit de ea.

- Imi pari ireala...am spus incet in gura ei intredeschisa.

- Tu esti singura realitate pe care o cunosc! mi-a raspicat inainte sa-mi piarda urmatoarea rasuflare, pe care am eliberat-o intre buzele ei dulci. Senzatia sarutului a fost indescriptibila: dorul s-a simtit in fiecare muscatura, in fiecare dara de saliva ce ricosa plenitudinea gurilor, in fiecare geamat disperat ca momentul sa nu se mai termine, in fiecare clipa in care trupurile noastre desi lipite ce doreau unite, patrunse, complete! Mi-am mutat palmele in cascada de fire rebele in cautarea buclelor mele, insa nu le-am gasit, asa ca m-am oprit de o parte si de alta a fetei in forma de inima. Degetele ei mi-au gasit insa parul acum putin crescut de la ceafa si mi-au provocat fiori cu urmari ireversibile de patima atunci cand au tras pana cand m-a durut scalpul.

- Ah, dorul nu se mai astampara! a gemut fara sa reziste mai mult de o secunda despartita de gura mea.

- Te iubesc, Bella si asa va fi pentru totdeauna. Si asculta-ma: orice as fi, te voi iubi pentru totdeauna, orice...am spus lamurindu-i ca nu imi mai pasa deloc de transformare in clipa aceea. Stiam doar un singur adevar: Imi aveam in brate nu jumatatea, ci intreaga viata; Alfa si Omega, ingerul si diavolul, binele si raul, dragostea si suferinta, TOTUL meu, era constituit in Isabella Cullen.

- Te iubesc! mi-a raspuns alintandu-se sub bratele mele si mangaindu-mi obrajii.

Cateva momente, am facut parte din linistea imperturbabila a padurii, retraind senzatia de plenitudine pe care amandoi o credeam pierduta, pana cand...

- Bravo! am auzit doua batai puternice din palme si vocea feminina mi-a zgariat timpanele. Instantaneu, Bella m-a aruncat in spatele ei maraind violent.

- Victoria! i-am spus numele de parca am scuipat.

- Edward! si-a lins buzele rosii cu pofta si ochii turbati de sete mi-au patruns prin vene. Esti tot om? Bella, ma dezamagesti!

- Ce cauti aici? vocea iubitei mele s-a schimbat radical.

- Sunt o nomada: azi acolo, maine aici..., dar daca tot m-ai intrebat direct, o sa iti raspund la fel: M-am despartit de fratele meu din cauza incurcaturilor provocate de iubirea ta cu omul acesta. Sunt singura si nu mai am nimic de pierdut, asa ca pot face orice ma taie capul, iar eu il vreau pe el!

- Este al meu! coltii de un alb imaculat au salutat-o pe roscata cu putina delicatete.

- Oare? Nu sunt proasta, Bella. Stiu ca te-a parasit pentru varcolaca...pentru Leah, a gesticulat ca si cum ar vomita si adrenalina mi-a pulsat in tample amintindu-mi cum ma "salutase" prietena mea inainte de plecare.

- Nici sa nu indraznesti sa ii mai spui numele! am sarit ca ars din spatele Bellei.

- Nu fi prost si alege acum partea de care iti convine sa fii! Eu iti pot da lucrul cu care ea te amageste de atata timp...Am putea colinda pamantul impreuna.

- Sau? am intrebat-o sarcastic.

- Sau imi continui planul initial sa te omor.

- Lasa-ma sa ma gandesc, mi-am muscat buzele nervos. Eram in fata unei alte decizii si ochii Bellei ma priveau perplexi.

- Sa fiu vampir este tot ceea ce imi doresc, dar asta cu un motiv: pentru a fi alaturi de Bella tot restul existentei mele, altfel ar fi doar un blestem.

- Uman, a fluturat ea mana neimpresionata de spusele mele, dar nu i-am dat importanta, pentru ca ma pierdusem in auriul ochilor Bellei, care ma idolatrizau.

- Atunci, asuma-ti rolul de om, si-a lins buzele inca o data, fii cina mea!

Ambele vampe si-au luat pozitia de atac cocosandu-se si transmitand vibratii amenintatoare prin marait.

- Nu te teme, eu te voi proteja, fie ce va fi! mi-a soptit Bella fara sa-si ia ochii de la Victoria. Hai sa terminam o data cu asta!

  Mainile roscatei s-au lungit in jurul gatului ei si a azvarlit-o in tulpina noduroasa a arborelui din spatele meu. Bella s-a ridicat rapid si inainte sa pot procesa miscarea, trupul Victoriei flutura pe cerul noptii, lovindu-se cu zgomot de pamant. Privindu-se in ochi, amandoua au calculat distanta pana la adversara si au pornit o fuga la viteza vampiriceasca, iar o data ajunse corp la corp, au inceput evitarile, bararile, palmele, fuga. Bella o urmarea pe Victoria oriunde, insa niciodata nu parasea zona apropiata mie, cu toate ca vampa ii intindea capcane. Iubita mea lupta sa imi apere viata si parea o amazoana a timpurilor moderne, pregatita sa moara din dragoste, dar la fel de pregatita sa omoare pentru ea.

- Te plictisesti, Edward? am auzit vocea barbateasca in urechea mea.

- James! am inghitit in sec.

Mana lui s-a infipt cu putere in jurul gatului meu si aerul ma parasea cu fiecare secunda.

- Unde este Leah?! a strigat.

- Nu...stiu, incercam sa ii desfac degetele, dar eram suspendat in aer, fixat de privirea salbatica a monstrului.

- De ce oare nu te cred? si-a inclinat capul largindu-si narile.

- Parca tu si Victoria...

- Da, ne-am despartit si nu voi ierta niciodata pentru ce mi-a facut, dar cu toate astea este sora mea si nu ma bag intre ea si prada ei. Am venit aici doar sa ii vorbesc Leah-ei!

- Tu ai adus-o! am grait cu dificultate pentru ca limba incepuse sa mi se umfle si ochii ma dureau.

- M-a urmarit fara sa imi dau seama!

- Imposibil! am tusit fara sansa.

- Bine, poate stiam ca ea este pe urmele tale si cum eu o cautam pe Lyly, am acceptat amandoi un acord tacit, care nu mai implica parteneriat, decat ajutorul in interese comune.

- Ticalosule! Pentru tine este Leah!

- Spune-mi unde se afla acum, sau..., mi-a prins bratul intre unghiile care mai de graba pareau cutite si mi-a taiat fasii de carne din brat. Urletul meu a desconcentrat-o pe Bella si inainte ca vampirul sa-si arate dintii, am simtit ca lovesc pamantul si valul electric mi-a invaluit mintea, destresandu-ma. James a localizat-o pe Bella zambind satisfacut.

Victoria i-a venit prin spate in acel moment de neatentie menit sa ma protejeze pe mine, i-a cuprins mijlocul si a aruncat-o ca pe o marioneta, lasandu-i parul de mahon sa-i fluture fara viata in aerul noptii.

- Bella! am strigat sugrumat de frica si mi-am infipt unghiile adanc in pamantul rece de sub mine. Nu...am rostit aproape lesinat...de ce tocmai acum...suspinele mi-au navalit ca niste tatari in piept si inima le-a raspuns cu batai lente, aproape inexistente. Bratul ma ardea si sangele lovea in picaturi tari solul si mainile mele. James mi-a tras capul pe spate facandu-si loc spre jugulara, iar eu nu mai faceam nimic pentru a-l impiedica, stiind ca efortul ar fi oricum inutil. In departare, ochii incetosati de lacrimi vedeau silueta vampei fugind spre mine, spre ultima tinta pentru a-si atinge scopul. Flacarile parului ii ardeau demonic si tot trupul ei raspundea apropierii de lichidul care imi compunea organismul si care era ca un drog pentru natura ei. Am inghitit cu greutate nodurile lacrimilor si mi-am imaginat-o pe Bella, pentru a-i pastra imaginea in irisi pentru totdeauna. "Te iubesc, Bella mea..." am soptit si am privit din nou spre asasina din fata mea, pregatit sa imi infrunt moartea, insa... O umbra neagra a indepartat-o ca pe o torta stinsa si tipatul ei a rasunat departe de mine... Apoi, aceeasi umbra l-a impins pe James in arbore si a cazut greu la picioarele mele, facand pamantul sa se zguduie de rasuflarile grele. Mi-am luat degetele din pamant ca sa le trec duios prin blana ei.

- Leah? am intrebat nevenindu-mi sa cred...Abdomenul si picioarele din spate ii erau scaldate in sange, iar botul era crapat si mai uscat decat o stafida. Doua firicele subtiri ii umezeau narile si coborau pe dintii iesiti de sub falci...A raspuns la numele ei cu un marait moale si familiar, miscand putin botul sa se alinte sub palma mea. Inca o data apari atunci cand cred ca totul este pierdut...inca o data...am suspinat aplecandu-ma sa-i sarut ochii mari in care se reflecta fata completa a lunii.

- De fiecare data trebuie sa apari tu! a bolborosit roscata venind spre intruparea aminala de langa mine.

Totul s-a intamplat repede, Victoria a venit ca o hiena prin spatele lupoaicei aflate la pamant, dar inainte sa o atinga, mainile fratelui sau i-au frant gatul si i l-au rupt de pe umeri cu zgomotul cu care desfaci dopul unei sticle de Cola, imprastiindu-i rapid restul ramasitelor.

- Tu! Moare din vina ta! a marait barbatul disperat ca nu putea varsa lacrimile atat de dorite!

- James! am auzit vocea de inger.

  Bella mea nu patise nimic. Poate parea ca intarziase ore, insa de la atacul Victoriei nu trecuse mai mult de un minut, desii mie imi parusera secole. Suferinta pentru Leah si fericirea ca iubirea vietii mele este teafara se luptau in mine facandu-ma sa ma simt un nemernic...un nevrednic de dragostea primita de la aceste doua femei minunate.

- Lasa-ma sa cred ca ce am citit eu ieri in ochii tai nu este minciuna!

- Bella, este doar vina lui! Pentru suferinta ta, pentru suferinta mea! Pentru faptul ca eu a trebuit sa-mi omor sora...Omul trebuie sa plateasca! a facut un pas spre mine, dar Bella i-a cuprins fata incet, tragandu-i barbia in jos pentru ca ochii lor sa fie la acelasi nivel.

- Uita-te in ochii mei! A fost alegerea Leah-ei sa il salveze pe Edward, iar tu, eu, sau intreaga omenire nu aveam cum sa o impiedicam! Este iubire, James si iubirii nu i te poti impotrivi!

Vampirul s-a lasat in genunchi, cu mainile zgariindu-si tamplele, evitand sa priveasca femeia care acum pufaia slabita in bratele mele. Carlisle a aparut si el din besca cu servieta medicala in brate si fata in jos.

- I-am spus ca dupa nasterea de care a avut parte, nu are voie sa se transforme cel putin un an pana la vindecarea completa. Iar ea in loc sa ma asculte, a facut-o de doua ori.Nu m-am putut intelege cu ea, stia ca esti in pericol, mi-a pus doctorul mana pe umar.

  Priveam socat de focul si pustiul care imi invadau sufletul cum prietena mea de suflet, isi dadea...sufletul... Luase chip omenesc si incerca sa isi rasuceasca capul pentru a-l gasi pe James. Atmosfera de lupta se schimbase. James stia acum ca este in minoritate si ca nu avea cum sa imi faca rau, dar inafara de asta, nici nu isi mai dorea sa ma omoare. Acum, cu totii inconjuram trupul fara vlaga al Leah-ei.

- Inca ai sansa sa ii vorbesti, James, a spus Bella, se duce, asa ca fa-o pana nu este prea tarziu!

A fost intr-o secunda langa noi, doar privind-o profund si mangaindu-i fruntea rece de sudoare.

- Te voi iubi mereu...i-a soptit inainte sa dea foc ramasitelor surorii lui si sa priveasca in directia soselei. Inainte sa faca un pas, Carlisle fost langa el si l-a prins de mana.

- Lyly, am soptit mangaindu-i nasul, gatul, obrajii. De ce trebuia sa fii atat de incapatanata?

- Prietenul...la nevoie...se cunoaste...a mormait stins si mi-a facut cu ochiul.

- Iti...

- Nu...eu iti multumesc pentru tot...si te rog, nu uita ce mi-ai promis!

   Imi privea cu ochii mici gura si buzele ei frante se indreptau spre ultima rasuflare. Stiam ce imi cerea, pentru ca si eu as fi cerut acelasi lucru. Nu ii puteam nega sarutul, asa ca m-am aplecat si i-am sorbit moliciunea celui din urma respir. Durerea care imi macina interiorul era infernala. Leah mea... Temperatura ei ridicata ce imi incalzea inima precum un soare, acum scadea o data cu secundele, care o transformau intr-un material dur si fara viata. Febra durerii fizice si mentale m-a ametit si toata padurea a inceput sa se invarta cu mine. M-am simtit o frunza batuta de vant, gata sa loveasca pamantul, cand doua brate subtiri mi-au prins umerii si m-au presat pe un piept moale si aromat. Am adormit...





(Bella)



  Ii mangaiam suvitele rebele care se ondulau de-alungul perciunilor dupa ce Carlisle i-a pansat bratul. Mirosul sangelui sau cu care ma dezobisnuisem nu ma bulversase nici in momentul intalnirii si nici curgand afara din corp. Probabil groaza ca l-as putea pierde din nou a impiedicat pana si setea fireasca a monstrului din mine sa isi faca de cap. Era aici, langa mine, teafar si gata de a incepe o eternitate cu Bella lui.

- Bella? a murmurat trezindu-se din somn.

- Sunt aici!

- Visez? a intins mana pentru a-mi gasi fata.

- Nu o sa te mai las sa pleci niciodata!

- Niciodata inseamna mult timp...a zambit strengareste in incercarea de a-si dezlipii ochii.

- Am carti de joc si un computer! am spus razand.

- Cu tine nu m-as plictisi nici daca nu as avea voie sa te ating, ochii de smarald mi-au acaparat inima o data eliberati de chenarul gros de gene. Inainte sa ii raspund, insa, un gangurit somnoros s-a auzit de pe fotoliul de langa noi.

- Ce...? s-a ridicat Edward pe coate sa priveasca persoana ce facuse acel sunet.

- Nu uita de promisiunea ta! am spus si am mers sa iau bebelusul in brate.

  Sentimentul pe care il traisem prima data cand Carlisle mi l-a aratat fusese sublim. Toata nevoia de ocorire si dragoste materna capatasera un sens pentru mine. Capul ii era putin mai mare decat pumnul unui barbat, cei doi ochi negrii imi aruncasera o privire curioasa si plina de afectiune, iar manuta mica imi prinsese o suvita de par si o dusese la nas. Lui ii placea felul in care miroseam. S-a zbatut pana cand l-am dus langa gat si s-a cuibarit acolo pufaind dulce in urechea mea in timp ce intra in tara viselor.

Bratele lui Edward il asteptau si s-au mulat imediat in jurul siluetei plapande insafurate in patura.

- Am crezut ca era servieta lui Carlisle...a inganat uimit si ...ca nu a supravietuit.

- A fost cat pe ce, dar Leah a fost foarte curajoasa.

Auzind vorbindu-se de ea la trecut, ochii lui s-au ingreunat, dar in loc sa suspinde, a sarutat micutul pe frunte.

- James l-a vazut?

- Inainte sa plece i l-am pus in brate si i-am spus ca este fiul lui. M-a rugat sa iti cer iertare din partea lui si sa iti spun ca te roaga acelasi lucru ca Leah- sa ai grija de el. El este un nomad si nu poate creste si educa un copil de o asa valoare atat pentru stiinta cat si pentru voi ca si ...cuplu. A vrut doar sa aiba ocazia sa il vada cand se va simti pregatit.

- Deci tu mi-ai dat atata bataie de cap? De ce ai fost atat de rau? Esti...minunat...ii soptea Edward cu ton iubitor.

  M-a privit ca pe o sotie si l-a intins mai aproape de mine pentru a imparti acest moment cu el. Copilul avea parul ondulat si negru ca noaptea, doi ochi plini de intrebari, iar pielea inca subtire ii era parfumata cu mosc. Era o fiinta unica pe pamant si o simteam atat de...a noastra.

- Mama ta a vrut sa am grija de tine si ma gandesc sa imi tin promisiunea, deci, ai face bine sa ma placi! i-a spus baietelului si acesta a inceput sa rada inghitind sughituri si ridicand manutele pentru a-l atinge.

- Seamana cu amandoi, am spus.

- Ce...este? a intrebat Edward timid.

- Este mai mult vampir, a intervenit Carlisle. Are pielea alba ca noi si la fel de sensibila la soare, dar dupa cum poti simti, nu este rece si emana aceasi temperatura ca un varcolac. Inima ii bate foarte puternic, de parca ar avea o micuta pasare Colibri prizoniera acolo, doar ca...inca nu imi dau seama ce dieta prefera.

- Cum asa?

- L-am hranit cu sange si pare sa il bea, insa in acelasi timp ii este parca scarba de el si ar vrea sa il scuipe.

- Asta a mostenit-o de la unchiul Jacob, a chicotit. Dar, este sanatos?

- Are abea trei zile si pare de cateva luni. Creste repede, insa nu stim care ii va fi durata de viata.

- Trei zile? Atat am dormit?

- Daca te simti bine, deseara pornim spre Forks, l-am mangaiat pe ceafa tragandu-l aproape pentru a-i simti buzele.

- Dar el? Ce vor zice cei din La Push? l-a strans mai aproape de pieptul lui cu sprancenele unite.

- Pentru moment va sta la noi, a spus tatal meu. Apoi...

- Nu vreau sa afle despre existenta lui niciodata! a raspicat Edward privindu-ma in ochi.

- Ai dreptate sa te ingrijorezi, dar cineva trebuie sa explice moartea lui Leah...

- Am sa ma gandesc maine la asta, fruntea i s-a netezit si mi-a luat mana sa mi-o sarute apasat. Acum, vreau doar sa ma bucur de tine. M-ai iertat?

- Convinge-ma sa o fac! mi-am muscat buza si Carlisle a luat baietelul adormit dintre noi si a iesit din camera pentru a ne lasa intimitate.

  Am citit pe buzele lui Edward ultimul sarut daruit acum cateva zile si am suferit din nou. Stiam ca o facuse pentru ea, stiam ca o iubea si el si nu am putut privi scena, dar stiam acum foarte bine locul ocupat de mine in inima lui si era pe cea mai inalta treapta. Trecutul era doar trecut, iar viitorul, avea sa fie o eternitate.

- Edward? Dupa balul de absolvire? am zambit sugestiv.

A mustacit incruntat.

- Balul de absolvire al lui Emmett, Jazz si Rosalie, am adaugat referindu-ma la anul acesta, adica peste cateva saptamani.

- Si maine daca se poate, mi-a soptit pe buze si mi-a strans mijlocul cu o singura mana.

  Buzele noastre s-au impletit intr-un vals salbatic, ce l-a mirat, dar nu a avut curajul sa se intrerupa pentru a ma intreba de unde atat autocontrol. Ma iubea cum il iubeam si eu...adica enorm!

9 comentarii:

  1. Minunat :X:X In sfarsit impreuna,fara griji :X
    Imi pare rau ca a mutit Leah...dar a lasat in urma sa un copil dragalas :)
    Astept continuarea:X
    Spor la scris:*

    RăspundețiȘtergere
  2. Interesant si unic. Cam atat as putea adauga. Ma bucur ca nu m-ai dezamagit...nu cred ca ai facut-o niciodata pe parcursul ficului si nu ma asteptam la nimic de la tine decat la originalitate. Bravo! Felicitari si sa stii ca tot sunt trista...ca se termina...Dar astept sa revii cu proiecte noi si interesante ca si acesta. Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  3. Suuuuperb!!!! ah...abea astept urmatorul capitol:X spor si multa inspiratie,precum si timp din belsug!pup la tine>:D<:*

    RăspundețiȘtergere
  4. Vetzi mai avea parte de cel pik 2 cap plus Epilog...km asa...asa k nu fitzi triste:P:*
    >:D<!!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Superrrrrrrrrrrrrrr:X:X:X:X....

    RăspundețiȘtergere
  6. imi place mult de tot... chiar teai descurcat shi te mentii la inaltimea asteptarilor... am tinut neaparat sa citesc acest capitol iar acum o sa ma apuc shi de P.P. dak am timp, dar in orice caz astazi sigur citesc... e ciudat sa stii k mai e putin shi se termina... ei au o eternitate in fata iar noi doar o viata, nui corect...poate asa ai fi facut cel mai lung fanfic din lume=))... astept cu nerabdare continuarea...

    RăspundețiȘtergere
  7. ma bucur ca ai postat...capitolul ma lasat fara suflare, dar deja m-am obijnuit...imi pare asa de rau ca sa termina ficul...pentru ca povestea lor sigur nu se va termina niciodata...asa cum nici povestea unui muritor nu sa termina...poate asat au in comun oameni cu vampiri...dragostea.multumesc pentru aceste capitol

    RăspundețiȘtergere
  8. Am plaaaans:(:((:(( De ce a murit? Nu putea sa traiasca si sa plece cu James??:( Ahh, dar macar s-a stins fericita:( Dar eu am plans. A mutir doar ca s-a transformat ca sa il salveze pe el. Eu as avea cel mai mare sentimente de vina. Nu as putea sa traiesc asa. De ce s-a transformat??!!:((:(( Nu vroiam sa moara Edward, logic ca nu, dar ea avea un copil. Si imi pare bine ca Victoria a murit, dar nu ea. Si James a ucis-o pe sora lui pentru ea, dar tot a murit. Si cum ai descris ca arata, am izbucnit in plans imediat.
    Uff, este capitolul incarcat cu cele mai multe sentimente posibile, predominand suferinta.
    Inca o data, mirific.

    RăspundețiȘtergere
  9. Superb!
    Pacat ca Leah a trebui sa moara...speram totusi o viata fericita pt ea...
    Ma bucur enorm ca ei doi sunt impreuna din nou..

    RăspundețiȘtergere