21. "La Push, Baby, is...La Push"

(Edward)




    Marti dimineata, nu am gasit-o langa mine. Uram sa ii simt inca parfumul, dar nu si prezenta. Vroiam ca Bella sa fie primul si ultimul lucru pe care il vad inaintea ochilor, fie zi sau noapte. Cand nu era acolo, experimentam o senzatie de abandon, de durere, care desii nu isi avea rostul, ma macina in fiecare dimineata cand dintr-un motiv sau altul, pleca inainte sa ma trezesc.

   Dupa ce am trecut sa o iau de acasa la ora matinala a Forksului ( de dragul protocolului ignoram amandoi faptul ca ea putea ajunge singura chiar pana la granita cu Canada in mai putin de o ora) am petrecut ziua de luni ca doi liceeni normali, indragostiti.

La plecare, Alice mi-a furat cheia Volvo-ului din mana.

- Totul pana la masina!

- Care masina? m-a intrebat ea ridicand din spranceana arcuita diabolic si indicand directia din spatele meu, unde ma astepta nimeni altul, decat Chevy-ul Bellei.

Liniste. Maxilarul meu parasise mandibula de cateva minute.

- M-am gandit ca sigur ti-ar placea sa il incerci, a schitat o atitudine nonsalanta, cand defapt astepta sa strig ca dupa castigul la loterie.

- Glumesti? Pot sa o conduc? m-am intors spre Bella ca sa nu ii dau satisfactie.

- Nu stiu, ia vezi, poti?

Am luat-o in brate, invartind-o in doua piruete, dupa care am sarutat-o scurt si am fugit spre Fulgerul soseselor.

- Voi nu veniti?

Bella m-a privit lung.

- Zile insorite? am privit cerul incercand sa disimulez tristetea de a fi privat de prezenta ei la scoala din cauza soarelui.

A inclinat negativ din cap.

- Vanatoare? am intuit.

- Da.

- Cat timp?

- Cateva zile. Mergem pe munte, cu totii, iar masina este un imprumut, pana ma intorc. Ai grija de tine si...de inima mea, am lasat-o pe undeva prin bord...

Dupa ce s-a asigurat ca nu era nimeni atent la noi, a zburat pana la mine si mi-a strans capul in palme, ca pe un copil, alintat, pe care il impaci dupa o cazatura.

- Ma gasesti aici, i-am sarutat obrajii, fruntea si am lasat delicatetea buzelor trandafirii la urma, pentru a pastra gustul lor viu, tot timpul in care ea avea sa absenteze. Mi-a inchis pumnul in care tineam cheile celor doua masini si a fugit dupa Alice.

"Este normal sa plece, Edward. Consoleaza-te doar cu gandul ca in curand o vei putea insoti si tu." imi spuneam ca sa nu imi fac vizibila adevarata parere cu privirea la despartirea aceasta brusca. As fi preferat sa ma pregateasca dinnainte, dar m-am gandit ca sigur fusese o decizie brusca de-a lui Carlisle, asa ca eu nu aveam niciun cuvant de spus.

   Ziua a decurs...greu...dar in cele din urma, dupa mult efort: calculator, carti, cd-player, numaratul oilor, am reusit sa adorm fara supraveghetorul visurilor mele.

   Miercuri dimineata, un zgomot ascutit, robotic, ritmic si interminabil imi tulbura materia cenusie, ducandu-ma la disperareee!

M-am repezit ca un zombie la telefonul din bucatarie.

- DA! am racnit.

- 'Neata, Edward, o voce subtire, clara si iritant de calma, in ciuda tonului meu.

- Te-ai trezit? a continuat entuziasta.

Ca raspuns, doar am mormait, fara sa inteleg sau sa imi aduc aminte nici eu ce anume vroiau sa insemne acele sunete ininteligibile din partea mea. O injuratura retinuta, poate.

- Vezi sa nu iti curga balele pe receptor, ugh!

- Cat este ceasul, Leah?

- Si jumatate.

- Cat?

- Si jumatate.

- Cat? am repetat mai tare.

- SI JUMATATE, a raspuns sacadat.

- Cat si jumatate?! am racnit, desfundanu-mi gatul, urechile si caile respiratorii.

- O, asa mai merge. Acum chiar te-ai trezit. Zece si jumatate, aproape ii auzeam rasul satisfacut si machiavelic din glasul exagerat de amabil.

- De ce dracului ai sunat?

- Am zis ca poate iti vine sa bei apa si sa nu mori de sete in somn.

Pauza. Liniste. Nervi.

- Poftim?

- Apoi m-am gandit ca de la atata lene ai ramas intr-o singura pozitie si ai amortit, asa ca m-am gandit ca ai mai vrea si sa te muti pe alta parte ca sa nu faci vre-o cangrena, ceva.

- Pe toti sfintii, Leah!

Am izbit receptorul de furca lui.

Nu am apucat sa urc nici trei trepte ca telefonul a sunat iar.

- Alo!

- Ok, asta a fost foarte nepoliticos. Nici de la Jacob nu m-as fi asteptat la asa ceva.

- Esti o pacoste! Ce vrei???

- De ce esti atat de morocanos?

- Poate pentru ca...ce stiu eu...dormeam?!

- Scoala nu servesti?

- Nu!

- Fara ea nu are niciun farmec, nu?

- Nu este treaba ta!

- Vroiam doar sa te aud zicand cuvintele magice. Apoi poti vegeta in continuare.

- Despre ce tot vorbesti? Leah, nu cumva esti somnambula si crezi ca visezi?

- Stii tu, ca am avut dreptate, bla bla...

- In legatura cu ce?

- Doar nu ai impresia ca nu stiu ca au plecat?!

- A...m-a bufnit rasul si mi-am dres glasul ca sa ii intorc amara politete. Familia Cullen a parasit resedinta pentru cateva zile, din cauze personale. Alte intrebari?

- Vrei sa spui ca se vor intoarce? galanteria disparuse complet.

- Dap, sa le transmit salutari din partea ta?

- Sa te ia dracul, increzutule!

Tonul.

Dupa ce am infulecat niste felii de paine cu unt de arahide si cateva cani de lapte care mi-au acoperit si micul-dejun si pranzul, m-am imbracat si inainte sa plec, m-am agatat cu cheile Chevy-ului de firul telefonului. L-am ridicat si am marcat numarul de fix.

- Alo? a raspuns Leah.

- Ce mai faci? am continuat nonsalant, de parca conversatia de adineauri nici nu avusese loc.

- Jucam table cu baietii.

- Aveti nevoie de inca un jucator?

- Nu avem nevoie, dar daca vrea sa vina este bine primit.

- Ne vedem in zece minute, fa-te frumoasa! am tachinat-o si am inchis inainte ca raspunsul ei sa fie atat de veninos, incat sa risc un accident rutier pana in rezervatie, din cauza negativismului ei.

M-am bucurat de masina Bellei din plin, profitand acele clipe de singuratate ca sa imi amintesc de ea si sa imi astampar dorul. Inca nu intelegeam de ce plecase atat de grabnic, sau motivul pentru care totul mi se paruse invaluit in mister, dar ma chinuiam sa nu ma framant cu asta acum si sa astept sa vina ca sa o intreb personal. Ochii ei nu puteau mintii.

Leah ma astepta in pragul casei, cu mainile in san si barbia ridicata.

- Nu spui blesteme mental, nu?

- Caraghiosule, s-a strambat. Am tot asteptat un semn de la tine, a continuat cu privirea spre cer, dar trebuia sa ma gandesc ca erai prea ocupat ca sa imi raspunzi.

- Am primit biletul. Foarte...caligrafic, ca sa zis asa.

Pumnul din umar a fost destul de dureros ca reactie la gluma mea.

- Serios, Leah, aveam de gand sa trec prin La Push. Nici mie nu mi-a placut cum ramansesera lucrurile intre noi. Poti fi tare stupido-enervanto-impulsivo-terorizanta uneori.

- Ce a fost asta? m-a privit acrita, dar imediat a bufnit intr-un hohot isteric de ras ascutit.

- Um?

- "Stupido-enervanto-impulsivo-terorizanta"? a repetat printre respiratii scurte si strangandu-si stomacul cu bratele ca sa isi potoleasca amuzamentul. Snoaba Edwarda, a continuat apoi mai tare, balansandu-se vlaguita de lipsa de aer in plamani.

- Asa deci? am prins-o de brate si mi-am infipt varfurile degetelor peste coastele ei.

- Ma gadili, termina, Edward! se zvarcolea tanguitor, dar vocea era mica de la chicoteli.

- Ti se pare, am replicat continuand cruda tortura.

- Ai grija sa nu iti iei oja de pe unghii, nu se dadea batuta desii aproape mai soptea.

- O sa mi le refaci tu, ca doua prietene bune ce suntem!

- Gata, ma predau! s-a lasat pe genunchi si eu am imitat-o, asezandu-ne amandoi pe prag.

- Intrerup ceva? am auzit vocea lui Jake prin crapatura usii.

- Edward tocmai imi spunea ca se simte in stare sa il provoace pe Sam la o partida de sah, mi-a luat-o Leah inainte.

- Sah? Provocare? Unde? Cand? Cu cine? a aparut de nicaieri, un barbat inalt, cu tenul si parul lafel ca al lui Jake, insa ochii lui carau o profunzime matura, plina de secrete.

- Sam adora sahul. Dupa vanatul vampirilor acesta este a doua lui pasiune. Bafta! m-a batut ea pe umar si am stiu ca aceasta nu fusese decat o razbunare.

- Esti sigur, Edward? m-a intrebat Jacob nesigur. Sam te poate tine si doua zile cu ochii pe acea tabla cu patratele daca este nevoie si daca pierde, isi cere revansa la nesfarsit.

- O sa mi-o platesti, i-am murmurat lui Lyly printre dinti si am oftat adaugand: abea asteptam sa te cunosc, Sam.



***



- BELLA!



  M-am trezit de propriul tipat, tusind cateva minute intr-una pana cand mi s-a calmat respiratia. Am cercetat patul si incaperea, in cautarea ei, dar am realizat apoi ca nu era in Foks si m-am cufundat in perne. Erau leoarca si cocolosite la fel ca restul asternuturilor. In jur, doar intuneric. Mana era in regula, nu mai sangerasem de data aceasta.
Lumina orbitoare mi-a scos o injuratura involuntara.

- Edward, esti bine?

- Da...tata, nu dormi la ora asta?

- M-ai trezit cu tipatul acela, am crezut ca...ah, esti bine, da?

- Sunt in regula, doar nu ai crezut ca suntem jefuiti?

- Cu toate aceste atacuri ciudate de prin padure...noapte buna, fiule! a stins becul si usa a scartait in drumul ei de a se intalni cu tocul.

- Stai! Atacuri ai spus? Credeam ca a fost unul singur, sambata.

- Vorbim maine.

- Dar...?

Intuneric dinnou.

  Un firicel rece mi-a gadilat buza superioara si am simtit pe limba un gust de rugina si sare. Sangele curgea din ambele nari siroind pana la barba si gat. Am presat capul in perna, dar nu am oprit curgerea, asa ca am mers la baie. M-am spalat pe fata de cel putin zece ori, inainte sa ma privesc in oglinda. Irisii verzi erau sustinuti de firicele rosii, pleoapele pulsau de fierbinteala lacrimilor, iar globii oculari inflamati, erau afundati de cearcane circulare violet. Parul ravasit, vocea ragusita, corpul rece si imbibat de sudoare. Aveam nevoie de un dus, altfel nu as mai fi avut nicio sansa sa adorm la loc.

  Tamplele dureau infernal, dar apa in siroaie fierbinti parea ca da rezultate, asa ca am luat sapunul cu parfum de flori salbatice si iarba. Mirosea aproape atat de natural ca Bella. Cu toate ca nu trecuse decat o zi, absenta ei incepea sa devina tragica. Fusese si asa destul de greu sa imi vina somn fara ea, ca acum sa imi mai vina si toate cosmarurile acestea idioate.

Am oprit apa.

Cosmaruri?

Aratam deplorabil, simteam extenuarea atat fizic, cat si psihic, dar nu tineam minte ce visasem...?

Mi-am sters fata cu prosopul aproape o jumatate de ora, incercand sa ajung in acel colt al mintii mele in care imaginatia imi regizase acele vise urate, insa nu aveam acces. Era frustrant, anormal.

Ma simteam inchis in propria cutie craniana, izolat...manipulat.

20. Haz de necaz

(Edward)




  Am terminat repede discutia cu tata. Impresiile lui cu privire la Bella se rezumasera la o singura porunca: "Ai grija de ea!" Eram mandru ca reusise sa il farmece dintr-o singura seara. Nici o pendula in fata ochilor nu l-ar fi hipnotizat pe Charlie mai bine ca iubita mea. O placea si dupa expresia uimita, pariam ca se gandea ce anume vazuse la mine?

Am urcat nerabdator scarile si am inchis usa cu cheia in urma mea. Fata mea a aprins veioza si intr-o secunda a fost la fereastra. Draperiile ii mangaiau bratele imbratisate si parea ganditoare. M-am apropiat si i-am strans mijlocul tragandu-l spre mine tot mai mult, desii eram lipiti.

- Ai primit un ravas...

- Ravas? am bufnit la termentul antic, dar privirea ei m-a convins ca nu era nimic amuzant.

- Este pe noptiera, a facut un semn scurt cu barbia ridicata.

Am aruncat ochii peste o bucata de hartie cololosita, prinsa de un colt sub veioza. Nu a fost nevoie sa o iau in mana, pentru ca l-am citit repede, datorita marimii scrisului. Autorul parca se chinuise sa faca litera tocmai cat patratelul de matematica.

"Lily"...Leah?

Nu ne despartisem prea amabil la amiaza si se pare ca, lafel ca mine, nici ea nu era in regula cu asta. Ma gandisem oricum sa trec a doua zi sa o vad ca sa lamurim schimbul de vorbe neplacute, si ma mira faptul ca ea recursese la biletele ca in clasa intai sa rezolve treburile dintre noi. Astfel de copilarii ii erau tipice si reusise sa ma binedispuna, incercand sa mi-o imaginez rozand creionul pana i-a ascutit si celalalt capat, in incercarea de a gasi cuvintele potrivite. Toate taieturile si mazgalelile erau dovada ca acest pas de remediere nu fusese unul usor pentru ea. Poate acaparata de problemele varcolaci-vampiri, uitase pana si ca fusese inventat telefonul. Sigur statea si medita la fraze, gandindu-se: "De ce am impresia ca as putea lua legatura cu el si pe alta cale? Ciudat...dar parca mi-ar scapa ceva..."

- Scrie ceva amuzant? m-a scuturat Bella cu o expresie nemultumita si mi-am dat seama ca zambeam. Buzele au inghetat inainte sa cada imediat ce i-am observat tristetea din ochi.

- Este de la Leah, o prietena din rezervatie. Cred ca ti-am mai spus despre ea?...

- Stiu cine este Leah, a rupt conexiunea privirii noastre, preferand cerul noptii.

Simteam ca o tradez, desii nu stiam care era motivul. Savuram compania lui Leah si nu vedeam de ce pe Bella o deranja asta. Era prietena mea, lafel ca si Jacob si cu amandoi ea trebuia sa fie dusmana. Spun trebuia, pentru ca ambele clanuri erau lafel de incapatanati sa se vaneze si sa se rivalizele unul pe altul, doar de dragul traditiei.

- Edward, tu poti iesii cu cine vrei si poti sa iti alegi prietenii singur, dar...

- Dar ei sunt varcolaci!

- Problema nu este natura lor. Problema este faptul ca va intalniti pe un teren interzis...mie.

- Ce mi s-ar putea intampla?

- Uiti ca nou-nascutul de ieri a atacat chiar in rezervatie?

- Va trebui sa traiesc de acum cu frica de a nu fi omorat? tonul glasului mi-a urcat involuntar.

- Nu asta am vrut sa spun...doar ca, nu as putea suporta gandul ca cineva sau ceva te-ar putea rani.

Am oftat profund, asezandu-ma pe marginea patului cu pumnii inclestati. Am impins cuvintele de repros de pe limba si au alunecat pe gat inainte de a provoca o cearta majora. Normal ca nu ar suporta gandul ca as putea fi ranit, nici eu nu sunt in stare sa concep ca Bella ar putea pati ceva, dar pentru toate aceste ingrijorari tampite, ea stie solutia si cu toate acestea, o ignora atat de bine, incat parca nici nu fi existat. Nici macar nu lua in considerare sa ma transforme? De ce nu?

- Stiu la ce te gandesti, mi-a atins umarul cu mana rece.

- Totusi, te prefaci foarte bine ca nici nu ai idee...am spus ragusit.

- Bine, a oftat, nu spun ca...nu.

I-am cautat fata. Fata ei nu ma putea mintii. Ea avea sa ma asigure ca Bella nu spune asta doar ca sa ma linisteasca pe moment. Buzele subtiri, formau o singura dunga tremuranda si ochii ei masurau solemn ochii mei. Promitea.

- Bella, esti sigura?

- Edward, te rog, doar...da-mi un timp...

- Nu am chiar tot timpul din lume, dar... oricum toata viata mea iti apartine.

Ii apartinea din primul moment in care m-am lovit de acei ochi aurii care mi-au turnat aur pe inima.

- Cu o conditie!

- Care? am spus nesigur.

- Trebuie sa te gandesti foarte bine daca asta este ceea ce iti doresti cu adevarat. Timpul in care eu voi medita asupra hotararii, o sa iti foloseasca si tie pentru a reflecta...

- Cu asta nu ai sa ma convingi sa renunt la idee.

- Eu, sunt coplesita de faptul ca tu ma iubesti intr-atat incat sa iti doresti asta, dar nu este o joaca, asa ca impulsurile neinfranate de acum, pot fi o remuscare pentru totdeauna.

- Remuscare ar fi sa te las sa treci pe langa mine, Bella. M-as rascoli in mormant, daca s-ar intampla asa.

- Edward, sunt aici si voi fi atata timp cat tu vei vrea sa fiu. Nu plec nicaieri, daca tu nu ma gonesti. Nu ma intereseaza ce spune familia mea, Black sau Papa de la Roma. O sa raman pentru a te iubi, iar daca vreo-data sentimentele tale se vor schimba, voi pleca, dar voi continua sa te iubesc.

- Atunci, sa fie clar: te vreau langa mine pana...,mi-am scarpinat barbia continuand apasat, pana cand ma vei vrea si tu: capcana.

- Pregateste-te sa te plictisesti asteptand sa vina clipa aceea.

- Plictiseste-ma...

   I-am tras bratul alb si l-am inconjurat in jurul gatului meu, dupa care m-am lasat de-asupra asternutului, cu Bella in loc de patura. Mi-am incalcit degetele in buclele care curgeau pe fata mea si i-am cautat buzele ca sa le deszmierd. Mirosul floral al pielii fine imi invadase mintea si dorinta pusese stapanire pe creierul meu. Am facut un tur tactil al trupului ei, dupa care am impins-o de pe mine, fara sa eliberez impreunarea palmelor noastre si am presat-o sub pieptul meu. In pupilele ei marite, citeam acelasi extaz si aceeasi frustrare ca va trebui sa ne oprim...

- Pierdem partea cea mai intensa, am zambit cum stiam ca ii place ei si mi-am muscat buza inferioasa sugestiv.

- Nu ma tenta! aproape ca m-a implorat doritoare.

- Nu-mi da motive sa te doresc atat de mult!

A clipit sa se dezmaticeasca si a alunecat de sub mine, tocmai in picioare, langa usa.

- Trisezi!

- Doar ma folosesc de armele mele, lafel cum faci si tu, a chicotit aroganta.

- Isabella!

- Eddy?

Am ocolit patul sa o prind, dar isi folosea viteza vampiriceasca si pana sa ajung la ea, l-a inconjurat de trei ori, luand pe sus carti, caiete, haine si provocand o semitornada in camera mea. Chicotitul ei se auzea fantomatic atunci cand trecea pe langa mine si ma gadila inainte sa o prind de mana.

- Bine, ma predau, m-am aruncat in pat, intins cu mainile sub cap si dupa nici o secunda, a venit si ea langa mine.

- Ai fost batut de o femeie de o suta de ani! ma tachina.

- Femeie? am intrebat cu ton dubitabil, privindu-i sanii cu nerusinare si urcand cu palma deschisa peste coapsele ei despartite.

- Ce...faci? a ramas nemiscata, soptind intrebarea de parca ii era atat de rusine, ca ar fi dorit sa treaca prin pat.

- Te mangai?

- Asa...?

- Cum altfel? am eliberat varful limbii peste clavicula ei dulce.

- Edward, esti un... pieptul gol cauta disperat dupa aer pentru a se calma.

- Iti place sa vorbesti murdar? am continuat jocul.

- Eu...nu...ce...adica...ai inteles gresit....

- Sh! i-am atins buzele plapande cu degetul aratator, cufundandu-ma in ochii ei ca in Oceanul Planetar si simtind chemarea muta si interzisa a valurilor lor ucigatoare.

- Bella, te iubesc.

- Stiu.

- Nu astept sa fiu egal cu tine doar pentru asta, desii iti recunosc sincer, ca felul in care trupurile noastre se cheama, ma fac sa imi ies din minti...Intelege-ma ca doar vreau sa fim...completi- o pereche.

- Edward, te iubesc.

- Stiu.

Pierdusem controlul si lasasem buzele sa se odihneasca peste ale ei. Amandoi am gemut in acelasi timp, dar ea in loc sa se relaxeze, s-a transformat in stanca si am stiu ca este momentul sa ne oprim. I-am facut spatiu sa poate respira si m-am asezat langa ea, prea departe, pentru ca desii imparteam o saltea, parea ca ma aflu la mile distanta daca nu o aveam in bratele mele.

   Capul il simteam greu si bratele imi erau amortite, asa ca abea am deschis ochii pentru a privi in jur. Cearsaful era strans intre picioarele mele, patura pe podea, pernele pe la celalalt capat al patului, iar tricoul de pe mine era fleasca.
  Bella ma studia incruntata cand m-am trezit. Era tocmai urcata pe pervazul ferestrei, agatata cu mainile de lemn, in postura de pradator. Nu vroia sa ma atace, ci sa se abtina, insa ma privea fix.

- Esti bine?

- Am adormit...unde ramansesem?

- Edward, dormi de trei ore. Culca-te la loc, inca nu a rasarit soarele.

- Nu imi mai este somn.
 
   Desii aveam o stare generala foarte proasta, caci imi simteam urechile, nasul si gatul umflate, nu simteam nevoia sa adorm. Nu eram odihnit, dar nici somnoros. M-am ridicat incet pe coate ca sa previn ameteala si am vrut sa o intreb de ce sta acolo, cand am vazut bandajul imbibat de sange. Rana se deschisese si ma durea. Acela si fusese motivul senzatiei bolnavicioase pe care o experimentam si desigur, al distantei pe care ea o luase de mine. Din cand in cand se intorcea spre fereastra si inhala puternic, pentru a se racori de mirosul sangelui meu, pulsand prin pat.

- Imi pare rau, de ce nu m-ai trezit?

- Am incercat...dar, ai avut un somn destul de agitat, a continuat Bella in soapta.

- Este uman, am spus ascunzandu-mi jena.

Ce fantezii nocturne dezlantuim dupa scena de mai devreme cu Bella?

- Nu la acel tip de "agitat" ma refeream, a schitat un zambet intelegator, care a fugit imediat ce si-a continuat ideea. Ai avut cosmaruri. Multe.

- Le-ai vazut?

- Nu am putut, a lasat umerii sa cada grei. A fost singura data cand nu am putut impartasi ce era in mintea ta. Erai un seif inchis cu o suta de lacate si tot ce auzeam erau gemetele si bolboroselile carora nu le-am putut da niciun inteles.Te chinuiai singur...

- Ciudat...

- Foarte, a aprobat rapid, dandu-mi impresia ca suspecta ceva. Dormi, eu... sunt aici.

- Stiu ca esti, dar nu trebuie. Cred ca ti-a fost destul de greu sa ramai in ciuda...am ridicat mana lovita.
 
- Sunt in regula...aici...

  Dupa ce mi-am schimbat bandajul cu grija sa nu il trezesc pe Charlie cu zgomotele sertarelor din baie, am revenit in camera intalnind pe patul perfect aranjat, o tava de cereale cu lapte.

- Micul dejun la pat, a gesticulat Bella mandra de picnicul matrimonial...solitar.


P.S: Am schimbat prefixulll!!! Capitolul 20:X . Urmeaza multe altele care vor contine actiune pentru ca in curand va aparea un oarecare suspans in poveste...insa COMENTATI VA ROG, cu pareri sincere si subiective!!!...Pupicei si ms muuult k trecetzi p'aici!:*>:D<:X

19. Oficial

(Edward)




  Purta o pereche de blugi conici, mulati, care ii conturau picioarele lungi si coapsele volutoase. Flanelul negru cu anchior rotund, se potrivea de minune cu pielea ei mata, iar buclele definite ii cadeau pe umeri, ca un guler moale de blana. Privind-o, ma gandeam ca spre deosebire de restul adolescentelor, Bella nu ar putea niciodata sa aiba o zi proasta.

- Esti gata? am intrebat-o inchizand portiera in urma ei.

- Cum te mai simti tu? ochii aurii au cazut grei peste bratele mele lovite. Aratau patetice: una vanata pe incheietura, iar cealalalta stangulata intr-o enervanta fasa alba. Atat de ... uman.

- Sunt bine, uite cum sta treaba, Bella, am tacut pentru cateva clipe, lafel ca si motorul Volvo-ului pe care l-am oprit aproape imediat dupa ce il pornisem. Nu te mai ingrijora pentru mine! Imi pare rau daca atitudinea mea te nedumereste, dar stii bine motivul.

- A...

- Nu am de gand sa te presez, am intrerupt-o, asa ca nu iti voi mai vorbii despre dorinta mea decat dupa ce tu vei fi luat hotararea.

Am spus ultimul cuvant clar, raspicat si categoric, evitand eventualitatea "o hotarare". Bella a tacut.

Pana in Forks, doar a privit ninsoarea marunta pe geamul masinii.

- La ce te gandesti? am rabufnit.

- La nimic...la multe...

- Daca nu vrei...Bella, stii ca ne putem intoarce inapoi.

Nu spusesem asta de dragul felului frumos in care sunau cuvintele mele. Desii Charlie era important pentru mine si o data ce el ar fi cunoscut-o pe Bella in calitate de iubita a mea, as fi simtit ca relatia noastra este mai serioasa decat era deja, daca ea ar fi cat de putin stanjenita, anulam intalnirea fara sa clipesc.

- Nu este nevoie, vreau sa il cunosc si eu personal pe tatal tau, dar...a oftat.

Am luat stanga brusc de volan si am continuat drumul inapoi spre casa ei.

- Ce faci?

- Nu am de gand sa iti mai permit inca un risc, sau inca un sacrificiu, desii vad ca au devenit hobby-uri pentru tine.

- Trage pe dreapta, Edward! a raspicat poruncitor.

Am oprit!

Palmele micute si reci s-au intalnit cu obrajii mei si i-a tras spre ea. A inchis ochii inspirand profund, apoi a spus cu glas melodios:

- Mirosul tau este pentru mine cel mai scump si dureros parfum, deopotriva chinuitor si indispensabil, dar cu toate astea, sunt AICI! Acum, te simt, mi-a mangaiat pielea, te respir, te aud si cand deschid ochii si te vad, ceea ce a si facut in timp ce soptea peste buzele mele cu rasuflare rece, atunci stiu. Stiu ca viata mea are un sens, Edward. Eu nu risc, nu pun nimic in joc pentru tine, pentru ca nici tot aurul din lume nu ar egala ca valoare miza care sa poata concura cu tine. Te iubesc!

-Atunci... am oprit sirul de silabe uitand cum sa termin.

- O sa ti se para banal, a spus lasandu-si barbia in piept.

- Bella, nu sti cat este de frustrant pentru mine sa nu stiu ce gandesti, mai ales cand intr-un dialog atat de important, nu-ti duci ideea pana la capat. Vreau sa vorbesti cu mine, spune-mi! am rugat-o cu ton bland, mangaindu-i gatul si ridicandu-i ochii intr-ai mei, asa cum trebuiau sa stea mereu.

Am simtit electricitatea scutului ei protector, dar de data asta nu mi-a transmis armonie si relaxare, ci o gramada de sentimente contradictorii, dar la fel de intense: iubire, teama, nesiguranta, placere si...gelozie? Intre toate acestea, se contura o figura feminina, in ceata. Era o fata pe care Bella nu o cunostea personal, ci doar si-o imagina, trezind in ea aceasta neliniste. "Tanya", i-am auzit vocea mentala scazuta, dupa care a intrerupt conexiunea.

- Tanya? am zambit victorios: era geloasa.

- Ma bucur ca te amuz.

- Eu nu am fost ingrijorat cand m-ai invitat intr-o casa plina de vampiri, dar tu te preocupi de faptul ca tata nu te-ar placea pentru ca o prefera pe Tanya? am pufnit.

- Da...?

- Bella, nici mama nici tata nu o cunosc, asta in primul rand, chiar daca ar fi fost altfel, nu cred ca acum Charlie ar mai fi avut-o la inima avand in vedere in ce a reusit sa ma transforme, iar in al doilea rand, tu nu te compari cu ea! Nu fi prostuta, Isabella Cullen! Si eu te iubesc...

I-am sorbit buzele nesatioase si am revenit cuminte la locul meu, incercand din rasputeri sa imi strang zambetul acela idiot de pe fata: "Bellei chiar ii pasa, ii pasa si desii suntem atat de diferiti, ea ma iubeste..."





(Bella)


- Relaxeaza-te! Nu suntem in filmul "Doi socrii de cosmar"! mi-a zambit strengareste.
Mi-am aruncat parul de-a-lungul gatului ca un gest protector prin care sa imi camuflez emotiile prostesti. Nu vroiam sa fac o impresie proasta in fata lui Charles Masen. Cu toate astea, cuvintele lui Edward variasera categoric si brusc, lasandu-ma fara sa stiu daca ma simt mai bine sau mai rau.

De la "...nu cred ca acum Charlie ar mai fi avut-o la inima avand in vedere in ce a reusit sa ma transforme...", amintindu-mi de o alta transformare pe care si-o dorea din partea mea, una ireversibila, la "Te iubesc-ul" care imi reinviase inima. In cele din urma, reusisem sa-mi stabilizez o stare...suportabila.

Si-a impletit degetele cu ale mele. Cand le-am simtit caldura in spatiul dintre ele, am stiut dinnou ca acolo erau menite sa stea. Palmele noastre se uneau perfect si chiar semanau in aparenta: albe.

  A deschis usa inaintea mea si a inchis-o cu un zgomot exagerat ca sa ne anunte prezenta. In sufragerie, Charlie a apasat butonul off al telecomandei ce ghida Tv-ul vechi si s-a ridicat de pe canapeaua unde mai devreme trasese un pui de somn.

- Buna seara, domnule Masen, numele meu este Bella Cullen, am zambit tandru, atat cat mi-a permis firea si i-am intins mana sa il salut.

- Bine ai venit, Bella, sunt bucuros sa te cunosc personal! mi-a facut semn sa iau loc la masa din bucatarie unde erau trei tacamuri si a scos din cuptor o tava plina de peste, cu un miros foarte puternic din cauza excesului de condimente. O privea tare mandru.

- Tata, ti-am spus ca nu trebuie sa pregatesti cina, Bella nu mananca...carne...

- O, s-a intristat Charlie privind tava din mana lui ca pe un lucru nefolositor acum.

- Nu va faceti griji...

- Edward poate sa pregateasca niste cartofi prajiti dupa care va dati in vant voi copiii?

- Tata, numai ce a mancat si lafel am facut si noi, i-a luat tava din mana punand-o la locul ei din cuptor. Trebuia sa ma asculti cand ti-am spus sa nu pregatesti nimic.

L-a batut pe spate.

- Nu ne ramane decat sa te servim cu niste suc?

- Ta..incepuse Edward cu o alta scuza , dar l-am intrerupt acceptand o Cola. Ar fi fost nepoliticos si jignitor din partea mea sa il refuz continuu. Un pahar cu acid aromat si coloranti nu imi va face rau, plus ca Alice ma avertizase oricum ca va trebui sa vomit la intoarcerea acasa, deci eram pregatita.

- Spune-mi, Bella, te-a suparat Don Juan cu ceva pana acum? si-a ondulat subtil mustata sub zambet.

- Are cazierul curat, am spus relaxata, dar m-am incordat imediat ce am simtit bratul tandru al lui Edward incalzindu-mi talia.

- Cand voi face ceva care te va supara, imi voi pune singur catusele, a spus el privind adanc in ochii mei.

Charlie si-a curatat glasul inainte ca buzele nerusinate ale fiului sau sa ajunga prea departe. Acesta si-a dat ochii peste cap.

  Dupa o jumatate de ora, s-a ridicat de la masa si a pus paharele in chiuveta. Seful de politie era cu adevarat scurt in cuvinte, asa cum spuneau toti. Edward mi-a facut cu ochiul indicand scarile si am inteles. Dupa ce m-au condus amandoi la usa de la intrare si l-am lamurit pe Charlie ca va veni Alice dupa mine si ca nu este nevoie sa ma duca Edward, am facut un ocol grabit casei, am urcat copacul de sub fereastra camerei lui si am sarit inauntru.

   Aerul din incapere era incarcat de un miros strain.Era un iz intepator, care aproape imi provoca scarba, dar care lasase in urma lui un val inabusitor de caldura. Pe noptiera patului, era asezata pentru a fi observata repede o hartie rupta dintr-un caiet de matematica. Am avut intentia de a lasa biletul intact, dar ochii mei s-au miscat deasupra scrisului mare inainte sa clipesc si l-am citit:
 

" Edward, imi pare... stiu ca te-ai suparat cand ti-am zis acele cuvinte adevarate lipsite de tact, despre strigo... Bella..., dar ma cunosti si stii ca arunc vorbele fara sa gandesc prea mult. Oricum... te astept  daca vrei sa vii in La Push zilele astea... si Jacob vrea sa te vada.
                                                                                         Lily."

18. Incompatibilitate

(Bella)




- Aliceee! am racnit desii mi-ar fi auzit si simplul pocnet al degetelor, dar nu mai suportam asteptarea! Trebuia sa stiu cum se simte Edward! Desii era o rana la mana, speram pentru binele lui Black sa nu ii lase semn!

- Vin "Rosalie"! am auzit vocea de un calm exagerat al surorii mele, urmata de maraitul blondei la auzul comparatiei, iar in mai putin de o secunda a fost langa mine, asezandu-se degajat pe canapeaua din fata mea.

- Ei bine? am fugit langa ea.

- Carlisle a scos cioburile si acum il panseaza, este bine, Bella, i-am vazut narile captand aerul negat din biroul de la etaj si i-am facut semn sa mergem la o plimbare prin padure. Asa avea sa isi racoreasca simturile de mirosul sangelui. Uram aceasta postura care imi sublinia slabiciunea fata de el! Nu ii puteam fi alaturi din cauza blestematului foc ce imi cuprinsese gatul de cum intrase in casa.

La nici o jumatate de ceas dupa ce venisem din La Push, Alice m-a anuntat ca Edward se indreapta spre spital si am pus imediat mana pe telefon. A fost stupid de-a dreptul sa-l invit sa fie ingrijit intr-o casa de vampiri, dar Carlisle avea astazi zi libera de la spital, asa ca nu puteam fi sigura ca avea sa fie tratat cum se cuvine de catre altcineva. Spre surprinderea mea, vocea lui moale, a acceptat fara sa obiecteze. Aveam incredere in autocontrolul tatalui meu, care era lafel de vestit printre vampiri, precum era Ioana D'Arc printre francezi, dar cu toate acestea, Edward era om si avea tot dreptul sa riposteze, gandindu-se la propria viata care putea fi pusa in pericol... dar nu o facuse. "Vin in mai putin ce cinci minute" am auzit inainte de ton. Nu am mai stat sa ma gandesc cu ce viteza va conduce sa ajunga atat de repede.

Emm il luase pe Jazz la vanatoare ca sa evite o scena violenta, iar Rose se inchisese indiferenta in camera ei. Alice era singura care putea rezista tentatiei, asa ca am trimis-o pe ea sa stea langa Carlisle in timp ce eu, din sufragerie, imi doream sa-mi pot roade unghiile sau zmulge parul ca sa-mi calmez nervii.

Cand Edward intrase pe usa, avea ochii mariti de o tristete profunda, care ii umplea pupilele negre cu mai mult intuneric. Am ramas ca un animal ingramadit in cusca de teama, facuta una cu semineul, in timp ce el, condus de Carlisle, a urcat grabit la etaj. Sora mea i-a urmat de graba, anticipandu-mi rugamintea.

- Simti vre-un ciob ramas in carne? il intreba Carlisle cu voce calda.

- Nu simt nimic, il auzeam apatic.

- O sa te supere putin, trebuie dezinfectata rana.

Liniste, am presupus ca a strans din dinti.

- Nici nu o sa ramana cicatrice, am simtit zambetul lui Alice.

- Multumesc, Al, i-a raspund Edward rasufland greu. Chiar avea o stare de spirit destul de proasta, ma intreb ce se intamplase de-i cauzase rana, si mereu prin preajma lui Black! Doar Edward ma tinea lipita de semineu, astfel nu as fi fredonat nici prima silaba din "Silent night" si capul varcolacului ar fi zburat de la un capat la altul al rezervatiei.

- Gata, l-am auzit pe doctorul la datorie aprinzand un chibrit si am presupus ca pentru a arde tampoanele de vata folosite. Alice a inteles ca va face plimbarea de una singura si doar mi-a atins umarul cu un zambet incurajator.

Am inchis usa de la intrare in urma ei, cand pasii domoli ai lui Edward s-au oprit ca sa ma fixeze din capul scarilor. Si-a eliberat intr-o miscare degajata mana stransa de piept ca sa para ca nu il deranja catusi de putin, dar nu a reusit sa ma pacaleasca. Citeam crisparea provocata de usturime pe fruntea lui incordata.

- Esti in regula? s-a oprit inainte de ultimele trepte indicant rana.

- Inca miroase a spirt si sangele deja incepe sa se cuaguleze, pana maine nu o sa mai fie o rana deschisa care sa implice miros, am zambit de parca povesteam ca substanta de la dentist imi provoaca greata si greata mi-a fost de mine.

A trecut si de restul scarilor si s-a indreptat spre usa.

- Pleci? Deja? am inmarmurit.

"Era doar o intrebare. Promisesem sa nu il retin niciodata! Va veni si va pleca oricand, fara sa se simta catusi de putin obligat!"

- Charlie...i-a spus numele ca pe un alibi, ma asteapta.

- Te simti bine?

- Vorbim deseara, a aprobat din cap raspunsul la intrebarea mea.

- As prefera sa vorbim acum, Edward, am spus pentru binele sanatatii mele psihice si a lui Alice, am adaugat in gand si mi-am intins scutul spre el ca sa-i invalui mintea intr-o stare de pace si confort.

- Nu este nevoie, sunt bine, mi-a spus si parca elasticul energetic s-a plesnit cu forta fizica de mine, o data ce l-a refuzat.

- Black?!

- Cum a ramas cu vampirul necunoscut? a schimbat el subiectul.

- Daca se va intoarce vom fi pregatiti, am folosit cel mai persuasiv ton.

- Sti ca aseara aproape mi-a omorat tatal? a ridicat ochii verzi incatusandu-i pe ai mei cu siguranta ca deja stiam.

- Jacob nu a spus nimic despre asta...

Cum putuse sa omita partea cea mai grava? Stia ca pentru mine avea importanta tot ceea ce are legatura cu Edward si o facuse doar ca sa ma excluda intr-un fel sau altul!

- Leah l-a atacat la timp pentru a-l impiedica sa atenteze la viata lui.

- Cine este Leah? am profitat sa aflu cine era fata al carui nume Black il repetase ori de cate ori fusese sigur ca eu sunt destul de aproape incat sa il aud.

- O prietena...a lasat glasul suspendat undeva in atmosfera incomoda a sufrageriei si am avut un deja-vu cu o scena din filmele de dragoste in care ea il controleaza pe el in telefonul mobil:

" Cine este Amanda?"

" Doar o pietena, iubito..."

- Edward, am pus stop presupunerilor si am facut doi pasi spre el, blestemand gatlejul care receptase sangele cald si ademenitor de sub bandaj. Spune-mi ce te supara, te rog, nu iti imaginezi cum este pentru mine sa te stiu dincolo de teritoriul nostru, langa acei varcolaci impulsivi, care pot oricand sa-si piarda controlul...m-am oprit apoi, dandu-mi seama ca eram pe exact acelasi loc cu ei, iar el a ghicit motivul pauzei, ranjind amar. Nu am mai putut decat sa oftez, lasand capul in jos.

- Iarta-ma, imi pare rau, du-te la Charlie, inteleg daca vrei sa petreci toata ziua cu el...

- Defapt, te astept la mine la sapte.

Nu am intrebatnimic, vazand ca desparte dinnou buzele pentru a completa.

- Vreau ca el sa te cunoasca...formal, Bella! O sa vin sa te iau in jur de sase jumatate. Te iubesc! a deschis usa si s-a pierdut cu pasi grabiti pe alee spre Volvo.



(Edward)



- Lasa-ma, Leah, sunt bine!

- Acum doua secunde fata mea de masa era alba, nu rosie, si tu spui ca esti bine? a strigat ocolind rapid masa ca sa-mi opreasca sangele care parea disperat sa-mi paraseasca trupul. I-am indepartat mana ca sa tin eu insumi prosopul presat de rana si m-am ridicat sa plec.

- Unde mergi in starea asta?

- La un spital!

- Dar nu poti conduce! Te duc eu! a intins bratul ca sa apuce geanta de la cuier.

- M-ai binedispus destul, ma descurc sa ma intretin de acum, am facut un gest sa o opresc si am plecat, lasand-o cu o privire trista. Ochii negrii ii acoperisera jumatate de fata din cauza uimirii si buza de jos a tremurat scurt. Mi-am aruncat geaca de pe umar in masina si am pornit. Imediat ce am calcat ambreajul m-am speriat de Jacob care statea nemiscat in fata Volvo-ului cu o privire jucausa. Nu aveam chef de el!

- Ce ai patit, frate? s-a incruntat la mana mea cand s-a aplecat pe geam sa ma salute.

- Te-ai intalnit cu Bella?

- Nu cred ca este o idee buna sa o vezi acum, a spus poruncitor.

- Ideile bune le au doar idiotii, Jake, fac ce vreau!

- Edward, ce este cu incapatanarea asta in a-ti face rau de unul singur? s-a abtinut sa nu loveasca portiera cu piciorul.

- Uite cum sta treaba, Jacob Black si asculta-ma bine ca nu am de gand sa iti mai dau explicatii niciodata: Eu o iubesc pe Bella si nu ma intereseaza ca tu sau Leah nu intelegeti nimic din ceea ce asta implica. Nu voi renunta la ea din cauza pericolului pe care acea parte din ea il reprezinta si cu atat mai putin din cauza unui razboi stupid de generatii! Asa ca nu indrazni, am accentuat cuvantul sagetandu-l cu privirea, sa ma faci sa aleg! am rotit cheile in contact si am pornit.

Baiatul a ramas cu gura deschisa privindu-mi masina pana cand m-am indepartat. Nu imi statea gandul la durere, sau la discutia de mai devreme pe care o avusesem cu prietenul meu. Il aveam in cap doar pe Charlie si sentimentul de neputiinta care ma macina lent. A fost la un pas de moarte din cauza unui monstru. Unul pe care acum il uram cu toata puterea si cu care m-as fi luptata chiar daca era in van, daca in momentul acela l-as fi avut in fata mea. Il uram pentru ca era doar un maniac insetat de sange si stiam ca nu se poate compara cu Bella. Bella mea: educata, rafinata, dulce, iubitoare. Acela era doar o bestie scapata din lanturile foamei care vedea oamenii la fel ca in desene: ca pe niste cotoaie mergatoare si nu ii pasa de raul pe care l-ar fi lasat in urma. Eu si tata eram diametral opusi, dar cu toate astea, iubirea pe care i-o purtam era involuntara si puternica. Mereu ii admirasem felul serios si misterios de a fi, care atrasese multe fete visatoare in tinerete, printre care si pe mama. Era bun la suflet si muncitor, reusind sa castige respectul intregului oras. Doar gandinu-ma ca in timpul in care eu eram acasa nepasator, el ar fi putut fi asasinat miseleste, mi s-a zbarlit parul pe ceafa si mi-am pocnit gatul tensionat.

La cateva secunde, mobilul mi-a vibrat in buzunar si am fost sigur de faptul ca, "cumnatica" mea imi daduse in sfarsit de urma.

- Bella? am raspuns fara vlaga.

- Trebuie sa vi la noi! Carlisle te va ingriji asa cum trebuie, te rog...i-am ascultat implorarea dureroasa si apoi linistea cu care astepta raspunsul meu.

- Vin in mai putin de cinci minute, am soptit, pocnind clapeta telefonului si apasand cu furie acceleratia.

Mainile tatalui ei adoptiv erau cu adevarat pline de gratie si fine pentru un barbat, mai ales pentru unul care poseda in ele puterea de a transforma fierul in cocoloase de hartie. Am vazut-o pe Bella ingradindu-se singura in spatele canapelelor cand am intrat. Trebuia sa fie din cauza sangelui, desii imi luasem precautiile minime si aruncasem prosopul imbibat cu roseata inainte sa ajung in casa. Trasaturile fetei nu indicau doar grija, dar si frustrare, chin...Pariam ca ar fi dorit sa ma ia in brate si sa imi dezmierde durere in momentul acela, in loc sa stea departe de parca reprezentam mai degraba o fobie decat un iubit - "Edwardofobie"...am spus in sinea mea ascultandu-mi tonul acru al gandurilor.

Alice m-a urmat indeaproape, studiindu-l atenta pe Carlisle. Dorea sa stie cum se face, chiar daca nu va avea niciodata taria necesara sa se ocupe ea insasi de un om ranit. I-am evitat privirea vesela, pentru ca nu ii puteam raspunde cu alta la fel si ultimul lucru pe care mi l-as fi dorit ar fi fost sa o jignesc neintentionat. Cand a terminat, i-am multumit lui Carlisle si am intins mana sa dau salut, insa am ezitatat nestiind care era cea mai putin vatamata ca sa o folosesc. In final, el m-a imbratisat cordial si a inchis usa in urma mea. Barbatul acesta era disperat dupa intimitate si spatiu personal!

Am cuprins cat mai mult aer de pe holul ce conducea la scari, pentru a-mi umple plamanii cu curaj. Stiam ca Bella ma asteapta jos, stand ca pe ace. Era prostesc, doar cateva cusaturi mici, dar stiu ca pana acum, ea si-ar fi ros unghiile daca ar fi putut. Eram pregatit sa o ocolesc si sa ies din casa fara sa ii vorbesc daca asa ii era mai usor sa suporte mirosul meu, insa ochii ei ma implorau sa raman. Cum i-as fi putut nega prezenta mea cand asta implica sa-i miros aroma fina chiar si diluata cu departarea?! Pentru ca nu aveam nici sa o strang in brate, nici sa o sarut. Aveam doar sa ma chinui cu distanta, de parca acel covor persan vechi si scump dintre noi, era granita dintre Germania si Elvetia si s-ar fi declansat un razboi daca am fi trecut de el. Atunci am privit-o: pielea alba care emana parfum de miere, parul unit in bucle rosiatice precum o lava stinsa, impietrita pe netezimea muntelui de argint, membrele lungi si subtiri, ondulandu-se dupa formele perfecte.

Inchipuita.

Neinchipuita.

Bella. Bella Cullen. Bella Masen? Bella mea...

Eu.

De necomparat.

Comun.

Uman...imperfect...efemer...

Slab!

Am dat sa plec, la fel ca un las, palind in fata frumusetii ei melancolice, involuntare, naturale, dar nu am avut puterea de a o lasa cu nedumerirea, doar pentru ca orgoliul meu fusese ranit. Doar pentru ca realizam pe zi ce trece diferentele evidente dintre noi doi si incopatibilitatea hotarata deja, fara ca noi doi sa avem vreun cuvant de spus in privinta asta.

Dar mai era Charlie. El isi dorise sa o cunoasca si eu imi doream asta mai tare ca el. Oricat de tragic luam lucrurile, ea era indispensabila, ca o manusa perfecta pe mana vietii mele. Filosofam ca un nebun in linistea surda a Volvo-ului, cu gandurile la Bella.

Durea sa nu fim egali, durea incredibil de rau...aproape insuportabil...aproape?...

17. La Push sau resedinta Cullen?

(Bella)




   Am dus portretul acasa si am rugat-o pe Esme sa imi comande o rama frumoasa, pentru ca vroiam sa il agat in camera mea. Visul pe care i l-am indus lui Edward a fost idealul povestii noastre de dragoste, felul in care am putea continua in raporturi egale, iubindu-ne perpetuu, dar nu este cea solutia corecta. Nu-i pot lua sufletul, sansa la pacea de apoi pe care Biblia o predica, ca sa il leg neintrerupt de acest destin dual.

   Inca de la inceput, eu statusem sub stricta ocrotire a tatalui meu, deci perioada de nou-nascut se incheiase fara tragedii. Nu avusesem o moarte in frica si soc, ci imi dorisem sa scap de boala mistuitoare cu pretul eternitatii. Astfel, nu aveam nicio mare aventura anterioara, decat iubirea pentru Edward si doream sa o pretuiesc, stiind ca este unul din acele momente pe care vei regreta ca nu le-ai trait din plin atunci cand vor lua sfarsit. Desii ma uram pentru ca gandeam asa, eram constienta ca el ma iubea sincer, dar momentan. Oamenii se schimba si oricat as incerca sa cred ca el este diferit, sta in natura lui sa uite usor. Ar fi fost o dovada de cinism, egoism si cruzime din partea mea sa il transform acum cat este sigur ca vrea asta si sa-i iau sansa de a se razgandi, de a continua fara mine. Ma durea sa am aceste reflectari, dar le aveam oricum, pentru a ma obisnui inca de acum cu ideea ca el nu este etern si nu merita sa fie doar o prada a dorintei mele.

Am coborat in living unde era si restul familiei, informandu-i ca un vampir a fost in Forks seara trecuta.

- Nomazii? a intrebat Carlisle.

- Nu stiu, am spus, dar a lasat o victima.

- De ce nu l-am simtit?

- Lupii au avut grija de el, probabil a atacat doar pe teritoriul lor, asa se explica cum de Alice nu l-a vazut venind, a intervenit Jazz.

- Ne-au luat-o inainte! si-a lovit Emm cu pumnul in palma, ofticat.

- Este vorba mai mult despre pericol decat despre jocuri, l-a scuturat Carlisle cu ochii, ar trebui sa ne interesam cum s-au petrecut lucrurile defapt.

- Crezi ca vor fi de acord cu o intalnire la jumatatea terenului neutru? a spus Rosalie.

- Vor fi, a aprobat Alice, dar sa mearga Bella, a intors ochii spre mine.

- Vin cu tine, a spus Carlisle si mi-a facut semn cu capul.

- Si noi? s-a plas Emmett.

- Nu vrem sa creada ca ne intrecem in forte. Si ei vor fi rugati sa isi lase haita si sa vina cel mult doi. Este o intalnire amicala.

Spuanand aceastea, am disparut prin padure.

Am asteptat putin, suficient cat sa ne ia mirosul si sa vina spre noi. Dupa felul pasilor, era un lup tanar, dar hotarat, am crezut ca este Sam, capetenia lor, insa era Black. Infumurat pana si in miscari.

- Ce va aduce atat de aproape de rezervatie? a aparut de dupa arbori in forma umana.

- Jacob, am aflat de incidentul de seara trecuta...a inceput Carlisle dimplomat.

- Ati venit sa reclamati vre-un fel de drepturi?

- A fost unul de al nostru si vrem doar sa fim la curent in caz ca se intoarce.

- A, vreti sa va scoateti de acum meniurile vegetariene ca sa aiba din ce alege?

- Lasa trufia, Black, am marait la el si scuipa!

- Chiar ma intrebam cand o sa ma saluti, strigoaico!

- Cat de curand, o sa o fac cum se cuvine daca nu vorbesti! m-am pozitionat de atac, dar Carlisle m-a impins in spatele lui.

- Inteleg ca intre voi exista o antipatie din alte motive, dar va rog sa va abtineti! Nu am venit aici decat pentru aceasta informatie. Nici pe mine nu ma intereseaza sa socializez cu tine, Jacob! a spus raspicat, facandu-l pe Black sa-si intreaca recordul de a-si tine gura mai mult de o fractiune de secunda, cat ii era permis sa respire.

- A scapat.

- Asta era, am bufnit nervoasa. Trebuia sa ma gandesc ca daca l-ai fi prins te-ai fi laudat pana acum!

- Spre ce teritoriu l-ati urmarit? a intrerupt Carlisle lupta de replici.

- Canada, dar stam de paza in fiecare noapte in caz ca se intoarce. Credem ca era unul tanar pentru ca actiona nebuneste.

- Ne oferim sa ajutam. L-am fi vanat si noi daca nu s-ar fi nimerit pe teritoriul vostru.

- Daca aflam ceva, o sa va informam, a incuviintat spre Carlisle, dar aveti grija sa stati departe de rezervatie, a marait infundat la mine.

- Mirosul ma tine departe, Black!

- Mirosul te si atrage, nu? a zambit meschin.

- Lasa-l pe Edward afara din asta!

- Ma intalnesc cu el in cinci minute, sa-i transmit ceva?

Era dureros sa il stiu inaccesibil, ca atunci cand era pe teritoriu strain, aici in La Push si varcolacul profita de asta! De ce nu ma anuntase ca are de gand sa paraseasca Forks?

- De aici iti aud inima. Nu pari prea relxat, probleme cu tensiunea? am zambit lafel.

- Unora le bate prea tare, altora deloc...a ripostat pasiv.

- Sa mergem, Bella, am aflat ce ne interesa!

- Il astept pe Edward!

- Bella, il vei vedea mai tarziu, m-a indemnat Carlisle si am luat-o la fuga spre casa.



(Edward)



   M-am trezit singur. Bella probabil plecase imediat dupa rasaritul soarelui, stiind ca fiind duminica, Charlie putea inoportuna dintr-un moment intr-altul. Cu acest prim gand matinal, am inceput, deci, ziua oarecum enervat de faptul ca trebuia sa ne ascundem de parca faceam ceva interzis. Eu ii cunoscusem pe ai ei si cred ca venise timpul sa ii ofer si lui tata sansa sa o cunoasca pe Bella mea, motivul pentru care renuntasem la vechiile obiceiuri cum zicea el.

   Dupa ce am refuzat invitatia lui Mike la o plimbare in Port Angels, am coborat sa iau ce mai ramansese din micul dejun. Charlie se uita la tv, relaxat. Fusese la sectie si ieri, datorita incidentului, fapt care ii rapise jumatate din week-end. L-am salutat si l-am rugat sa ma insoteasca in timp ce infulecam niste omleta cu sunca incalzita la microunde. M-a privit mirat pe sub sprancene, dar a miscat mustata moale si si-a luat ziarul dupa el.

- Ce s-a intamplat?

- Um? am intrebat mestecand. De ce mereu credea ca urma ceva rau dupa mult bine? Meseria.

- Probleme la scoala?

- Nu.

- Atunci? a ramas fara idei de la prima varianta gresita.

- Ma gandeam, daca ti-ar face placere sa imi cunosti iubita.

Direct. Socant. Fara posibilitatea de a spune "nu", cel putin din cauza curiozitatii.

- Asta este vre-o gluma?

- Tata, incep sa imi ies din fire, am mormait oprind omleta intr-o parte a cavitatii bucale, pentru a ma concentra sa-l fixez cu privirea exasperata.

- Cine este?

- Fiica doctorului Cullen.

Doar nu se astepta sa primeasca toate detaliile din prima? Asa nu i-as fi acaparat suficient atentia asa cum imi doream.

- Cea blonda?

  Omleta a avut brusc gust de matraguna si am fost pe aproape de a o intoarce in farfurie. "Ugh, daca vrei una ca Rose ia-ti o papusa Barbie si gata. Si asa tot ce face in plus fata de o jucarie din plastic, era vorbitul, scuipatul veninului, mai bine zis."

- M-am saturat de acel prototip facut in stocuri. Tot ce le schimba este culoarea parului si a ochilor.

- Deci, nu iti place de ea?

- Nu, mustata se strangea dupa buzele care mai aveau putin si pocneau de nerabdare.

- Este vorba despre cea mica? Cea cu parul lung si ondulat?

- Bella, da.

S-a lasat putin pe spate cu scaunul, lovind inapoi cu zgomot linoleul si si-a sters barba agitat.

- Nu iti spun mai mult, decat sa ai grija! Este o fata frumoasa, dar cuminte din cate se stie...

- Si foarte desteapta, am completat luand o gura de suc.

- In seara asta! a spus scurt.

- 8?

- 7, mi-a aruncat o privire neincrezatoare si s-a pus dinnou in fata tv-ului.



  Am urcat dinnou sus ca sa ma schimb, am pornit Volvo-ul si am condus cu viteza spre La Push ca sa il vad pe Jacob si sa il intreb despre incidentul de seara trecuta. Am oprit in fata casei de caramida si am inhalat aerul care acolo parea "de cifra octanica superioara", dar usa s-a deschis inainte sa bat.

- Jake isi face plimbarea de dimineata.

Uitasem de acel zambet radiant de pe fata copilaroasa a Leah-ei.

- Buna, Lily, am spus bucuros ca s-a intors acasa.

Se schimbase totusi. Parul castaniu, lung, luase o nuanta mult mai obscura, care in razele soarelui as fi pariat ca are reflexe indigo si era acum scurt, trecand foarte putin de lobul urechii.

- Edward, mi-a fost dor de tine, a spus senin si mi-a mangaiat obrazul. Mana ei ardea. Ca si pe vampiri, transformarea in varcolac ii facea si pe ei mai sanatosi, mai puternici, mai frumosi.

Leah era ca o Pocahontas. Ochii negrii mari ii straluceau pe tenul masliniu, iar silueta ei era potrivita. Nu avea gratia Bellei, dar avea agilitate si miscarile ei erau hotarate.

Nu a ezitata sa ma invite la o portie de placinta si eu nu am ezitat sa accept. In compania ei ma simteam eliberat de jugul: "Fostu Edward-Actualul Edward" pentru ca ea nu imi stia reputatia, sau povestea care ma dusese la aceasta atitudine. Ea ma stia din toamna in care venisem in Forks si intre noi se legase o ciudata nevoie de a comunica, pentru ca eram naturali unul in compania altuia.

Acum ca o revedeam, imi dadeam seama ca imi fusese dor de ea.

- Am auzit ca ti-ai facut noi cunostiinte, si-a schimbat expresia intr-una acrita, chiar scoasa din pepeni.

- Jacob nu pierde timpul. Vad ca te-a pus la curent cu noutatile, am raspuns.

- Mai are rost sa iti zic ce cred eu?

- Nu cred, am ras.

- Asa ma gandeam si eu, dar iti zic oricum, esti un inconstient, prost, condus de hormoni! Sa ai pofta! aproape mi-a azvarlit farfuria in loc sa o puna pe masa.

Asta imi placea la ea. Caracterul spontan, imprevizibil, care se schimba dupa cum batea vantul si nu ma lasa sa ma plictisesc de compania ei.

- Ai perfecta dreptate, dar nu vad de ce asta te deranjaza acum, cand asa sunt de cativa ani de cand a inceput pubertatea? am continuat ironic.

- Felul tau de a fi, combinat cu faptul ca relationezi cu ea, pute! a strambat din nas, de parca era vrajitoarea din Bewitched.

- Haide, Leah, ca nu este chiar atat de rau, aceasta rivalitate stupida te face sa exagerezi.

- Nu exagerez si nu este deloc o rivalitate stupida! Din cauza lor viata mea se schimba radical. Trebuie sa traiesc acum cu scopul de a-i apara pe ceilalti si crezi ca am avut de ales? Nu m-a intrebat nimeni si totusi, ia-ta-ma aici, obligata sa fiu la datorie! a spus dintr-o suflare, oftand profund si zburlindu-si parul in incheiere.

- De ce spui ca din cauza lor?

- Cei din haita au ajuns la concluzia ca prezenta vampirilor ne face sa ne transformam, pentru a-i egala in forta. Daca ei nu ar bantui Forksul de doi ani incoace, toata lumea ar fi...NORMALA!

- Dar nu este vina Bellei! Nu fi imatura, dand vina pe ea pentru toate frustrarile tale! am spus calm, multumindu-ma sa injunghii placinta cu furculita.

- Imatura? Uite cine vorbea! Edward, care crede inca in povestea cu Frumoasa si Bestia! S-a ridicat de pe scaun, proptindu-si pumnii in masa.

- Ah, esti copia fidela a lui Jacob! m-am ridicat sa plec, pentru a evita o cearta majora.

- Copia fidela alui Jacob ti-a salvat aseara tatal!

Am ramas impietrit in prag.

- Poftim?

- Unde era iubita ta cand s-au intamplat toate astea?

- Las-o pe Bella afara din discutia asta si spune-mi ce s-a intamplat?

- Logic ca o las afara, pentru ca nu a avut nicio interventie! a strans de buza de jos infantil si s-a pus mandra pe scaun.

- Charlie a fost in pericol aseara in timpul atacului?

- Da, dar din fericire am ajuns la timp, inainte ca pradatorul sa sara. L-am luat in tufisuri si nu a bagat de seama nimic.

- Cine a fost victima?

- Un elev, erau in tabara prin padurile rezervatiei.

- Un vampir a calcat teritoriul tribului?

- Cred ca era necunoscator, poate chiar un nou-nascut, pentru ca actiona nebuneste, irational, fiind destul de greu sa-i premeditam urmatoarea miscare.

- Vrei sa spui ca...a scapat?

- L-am urmarit pana la granita cu Canada, dar nu am reusit sa-l prindem. Speram sa nu se mai intoarca.

- Multumesc, am spus strangand in mana paharul cu apa din fata farfuriei.

- Nu a fost o favoare, Edward, nu trebuie sa imi multumesti. Charlie este important pentru noi toti, nu as fi lasat sa pateasca nimic rau.

Mi-a mangaiat pumnul infasurat pe sticla, dupa care s-a ridicat sa spele vasul.

- Cullenii stiu despre asta?

- Stiu, Jacob vorbeste acum cu unul din ei.

- Cu unul din ei? Cu cine?

- Nu mi-a spus, dar sper sa isi lase amprenta pe el!

- Leah! am spart paharul in palma, asa acum le aveam pe ambele "sanatoase", ca sa nu fac discriminari.

- Ai innebunit? mi-a infasurat grabita prosopul ud in jurul ranilor deschise, care i-au dat instantateu o nuanta rosiatica m-au facut sa strang din dinti din cauza usturimii.

  Singurul meu gand era cum aveam sa mai fiu aproape de Bella acum?

16. Visul din portret

(Edward)




   Am aruncat geaca pe scaunului de la bucatarie si am baut pe nerasuflate cateva pahare de apa. Ii spusesem in cele din urma, fara ocolisuri ca o iubesc, doar ca duruse...Duruse circumstanta, felul soptit de parca o faceam pe ascuns de lume si mai ales, faptul ca ea nu imi raspunsese. Dar fusese necesar. Aveam o nevoie vitala de a-i intelege temerile si trebuia sa ii arat cum ar fi o despartire. Poate ca am fost crud, dar nu am stiut in disperarea acelui moment cum altfel sa o fac sa vada ca o vreau langa mine in fiecare clipa. Gandurile ei inca erau o enigma pentru mine si eram coplesit de supozitii.

Pe fereastra din bucatarie vedeam intunericul padurii si constientizam pericolul de acolo. Cum iti poti gasi moartea pe o carare si persoanele dragi tie vor fi convinse ca a fost un animal salbatic. Cum se facea ca nimeni nu are mintea suficient de deschisa, pentru a imbratisa fantasticul, doar pentru ca nu il pricepeau? Eu eram pe dos, nu ii puteam deslusi nicio emotie Bellei, niciun gand si dimpotriva, o vroiam tot mai mult si nevoia de ea crestea uimitor prin simpla ei prezenta, simplul ei zambet, simplul ei parfum. Asta daca vreodata, ceva la Bella mi se va parea...simplu...:X

Am privit spre cuier si nu am vazut incaltamintea si pusca lui Charlie, asta insemnand ca intarziase cu lucrul. Mi-am prins degetele in par si am tras putin de scalp, cu telul de a-mi calma nervii si de a ma concentra pe ceea ce urmeaza. Am pasit incet, aproape ca ma gandeam sa o surprind, pentru ca stiam ca ma asteapta sus, in camera. O simteam...

Am trecut intai la baie, mi-am lasat hainele de zi si am luat pe mine niste pantaloni de bumbac si un tricou cu maneca lunga, mi-am periat bine dintii si am luat aer adanc in piept. O mie de scene imi invadasera imaginatia, dar le-am oprit ca sa infrunt realitatea, atunci cand am deschis usa...

Nu am apucat sa o inchid ca ceva rece mi-a sarit in brate, presandu-se de corpul meu cu putere. I-am auzit vocea soptita murmurandu-mi numele lung si mi-am pus bratele in jurul mijlocului ei. Mi-a sarutat lobul urechii, gatul, umerii, pieptul, peste materialul bluzei pana cand i-am prins capul in palme si am ridicat-o cu ochii intr-ai mei.

- Te iubesc, mi-a luat-o ea inainte si mi-a scos un zambet plin.

- Bella, Bella mea...

- A ta, a ta, da! apoape a tipat si m-a tras spre pat, lasandu-ma sa cad peste ea in valul de saruturi nesatisfacatoare. Atingerea buzelor noastre devenise prea putin si trupurile cereau tot mai mult, urlau dupa o uniune plenara, eterna. Am pornit drumul indicat de pasiunea orbitoare, cu toate ca stiam ca nu avea sa aiba o finalizare, dar i-am dat ce isi dorea. Vroia sa incerce cat mai mult, sa invinga focul si sa treaca de bariera care ne retinea. I-am eliberat chipul de salbaticiunea buclelor si mi-am ingropat buzele in pieptul ei. Sarutandu-i umerii mici, parca gustam lapte cu miere, imbibat intr-un miros floral de levantica, mai puternic decat orice marca de heroina existenta. Am respirat puternic pe pielea ei ca sa o provoc mai tare, oferindu-ma cobai pe care sa isi exercite pornirile si simultan, le-am dezlanutuit pe ale mele. Palmele mici imi mangaiau arcuirea spatelui cand am auzit un parait scurt si mi-am vazut bluza fluturand prin aer, pana a atins podeaua. Sunetul de lovire cu covorul mi s-a parut asurzitor in toata concetrarea care mi se focalizase doar asupra femeii din bratele mele. I-am atins pielea de pe talie si parca am simtit-o deschizandu-se pentru mangaierea mea, invitandu-ma mai sus. Am urcat, pana am gasit sutienul, aproape puteam spune ca era de culoare neagra, atat de tare imi aprinsesem simturile pentru acest moment. Cupa era atat de moale, iar marimea perfecta pentru palma mea. Am masat incet, chinuitor de incet, pana cand si-a pus mana peste a mea, implorandu-ma cu acei ochi nisipii, sa i-l dau jos. Intai i-am deschis bluza nasture cu nasture, sarutandu-i fiecare particica din pielea de pe burta, pana am ajuns la blugi. I-am despartit coapsele cu genunchiul si mi-am facut loc in deschizatura intima a pulpelor tari, masandu-le odata cu miscarea ritmica pe care o desfasuram, desii amandoi eram inca imbracati. A gemut incet si s-a speriat, ramanand o secunda blocata, dupa care si-a prins degetele fine in parul meu, din dorinta de a-mi gasi buzele. Am gemut si eu, exact in respiratia ei, ca data trecuta, si am lasat-o apoi putin sa inghita veninul care ma vroia, poate mai mult decat insasi toata fiinta ei, dupa care am reinceput dansul provocarilor. Fara sa simt, deodata am fost sub ea, cu mainile lipite de pat, mirosindu-i parul care cadea in valuri de foc peste fata mea in timp ce Bella imi saruta arcada, sprancenele, ochii, nasul, fruntea...

Am deschis ochii pentru a-mi sculpta aceasta imagine in basorelieful creierului meu. Trasaturile ei tulburate, ochii pe jumatate inchisi, buzele ca doua petale de trandafir, bluza sifonata, parul ravasit. Arata mai dezordonat ca niciodata, dar niciodata nu fusese mai perfecta de atat!

Ne-am impreunat degetele si s-a frecat instinctiv de mine, cu o forta exagerata, ca mi-a oprit aerul in plamani. Cu toate ca ar fi putut sa ma conduca ea, si-a lasat obrazul in palma mea, alintandu-se de el si invitandu-ma sa o invat...sa iubeasca...sa ma iubeasca...

- Edward! si-a deschis maxilarul in scobitura gatului meu si m-a impins, aruncandu-se in celalalt colt al camerei. S-a izbit de perete si s-a lasat sa alunece, tragand de materialul bluzei ca sa-si acopere pieptul.

- Esti bine? am strigat grabindu-ma spre ea.

- Ramai acolo, te rog, a continuat incet.

M-am dus spre ea si i-am prins trupul intr-o mana, ridicand-o delicat si indrumand-o spre pat. Arata de parca o armata de nou-nascuti trecuse prin el, asa ca am tras putin de patura.

- Am fost...atat de fercita, a zambit larg in pieptul meu.

- Nu a fost frustrant? m-am mirat de atitudineai ei pasiva.

- Foarte! a ingreunat cuvantul cu ciuda si m-a facut sa chicotesc, dar te iubesc, Edward si sunt dispusa la orice, pentru cat de putin...

- Daca ai fi de acord, ai putea sa ai mai mult de atat si nu ne-am mai chinui cu picaturi care nu ne astampara setea, fara niciun subinteles, am adaugat ridicand mainile in semn de predare.

- Poate ca ai dreptate, poate ca nu...a spus, dar de un lucru sunt sigura: nu imi pot permite sa te pierd!

Luna lasase o raza subtire printre draperii, care centraliza toata frumusetea momentului. Romantisul exista...





(Bella)





A lui.

Senzualitatea, dorinta, pasiunea care imbracasera acest moment ma transformasera. Am crezut ca un vampir ramane la stadiul la care a fost creat, fara posibilitatea unei schimbari, dar cu Edward m-am inselat. El conturase ca olarul, o alta Bella, una care exista de acum numai si numai pentru el. Ce mai conta Universul insusi, cand el ma vroia?

Surprinderea cu care reactinoam la stimulii sai fizici m-a blocat pentru o secunda, pana am realizat ca imi ignorasem pana atunci setea mistuitoare, focalizandu-ma doar pe scopul de a ma topi sub formele lui calde. Numai ca nu am putut scapa de ea in totalitate si cand un val de ceata intensa mi-a acoperit ratiunea, am fost pe punctul de a-l ataca. Frica m-a oprit sa nu o fac si nu dragostea sau luciditatea. Groaza ca as fi putut distruge tot ce avea sens pentru mine, tot ce contase vreodata. Gandul ca as putea sa il pierd bantuia pana si monstrul din mine, cu toate ca el era cel care avea cea mai mare nevoie de el.

Dupa ce ne-am linistit intr-o imbratisare cuminte, Edward a coborat sa il intampine pe Charlie. Ajunsese acasa destul de tarziu si asta era ingrijorator.

- Ce este cu tine asa fara bluza?

- Tocmai ce ma schimbam, a raspuns Edward rapid. De ce ai ajuns atat de tarziu?

- Alt atac de animal in padure.

- Atac de animal? am ramas nemiscata concentrandu-ma pe vocile lor.

- In apropiere de rezervatie.

- Cine a fost victima?

- Un baiat, nu avea mai mult de doisprezece ani.

Langa La Push. Black cu siguranta trebuie sa stie despre ce este vorba. Deja imi venea sa vomit la gandul ca maine va trebui sa ii simt mirosul, dar trebuia sa vorbesc cu el. Ce vampir putea sa fie prin zona?

Ca sa nu treaca timpul degeaba, am cautat o foaie si un creion in sertarul biroului si m-am aruncat in varful patului. Am inchis ochii si am vazut doi ochi verzi, de crom, transmitandu-mi semnale mute spre fiecare nerv si am incercat sa-i conturez: forma alungita specifica privirii intense, buzele pline, sprancenele groase, parul dezordonat...in fine, pe Edward...Dar portretul era lipsit de culoare si ochii lui au luat culoarea minei de creion, una inchisa, asemanatoare cu a mea...

Cand a urcat sus il terminasem si l-am bagat dupa capul patului ca sa il iau cu mine cand plec.

- Ati asteptat mult, doamna Masen?

- Suficient de mult cat sa iti duc dorul, am mustacit pe pieptul lui moale. Inima batea normal, spre deosebire de bassul cu care ma lovise cateva ore in urma si mi-am lipit urechea de materialul noii bluze ca sa o ascult.

- Pot sa te rog ceva?

- Ce anume? am raspuns nesigura de tonul lui ezitant.

- Ai putea in noaptea aceasta sa imi oferi un anumit vis...? vorbea sacadat, desenandu-mi cercuri pe podul palmei.

- Ce ai vrea sa vizezi? m-am ridicat spre buzele lui crapate.

- Cum ar fi daca...ar fi fost totul invers.

- Prin invers intelegi...?

- Sa fi fost tu omul.

- De unde iti vin ideile acestea? am bufnit oarecum amuzata.

- Ma gandeam...as fi curios sa vad aceasta schimbare de roluri, sa te inteleg mai bine si sa am macar impresia ca te pot proteja de..."atacuri de animal"...a suspinat incet.

Am inchis ochii incercand sa-mi imaginez perfectiunea naturii lui Edward, definita de frumusetea vampiriceasca si mi-a fost imposibil de conceput ceva atat de stralucitor si nepretuit.

- Bine, am soptit luandu-l in brate si deschizandu-mi mintea si scutul pentru a-l primi inauntrul gandurilor mele..."Te iubesc" i-am soptit mental intre imaginile pe care i le aratam...

15. Te iubesc...

(Edward)




   O zeita coborata de pe Muntele Olimp ca sa imi vrajeasca mintile. Nemiscata, asa cum statea acum intinsa pe iarba, Bella se confunda cu o sculptura in fildes.

- Galateea...am soptit pe pielea umerilor ei.

- Acum cine este romanticul dintre noi doi?

- Eu sunt:Pygmalionul tau.

- Stii povestea?

- Vrei sa o asculti? i-am suierat pe pavilionul urechii.

- Da...s-a intors cu fata spre mine si am inceput sa vorbesc, agatat in privirea ei de miere:

- Pygmalion era un om de rand, un simplu sculptor care a faurit o statuie atat de frumoasa, incat s-a indragostit de ea. Suferea cand o vedea fara viata, asa ca i-a cerut zeitei iubirii, Venus, sa o faca femeie ca sa o poata lua de sotie. Zeita a coborat pe pamant si a suflat peste buzele de fildes ale statuii, ca sa le dea harul unor sarutari calde si moi.

- Umane...

- Pygmalion s-a tinut de promisiune si a trait cu ea fericit, pana la adanci batraneti...i-am sarutat pleoapele reci.

- Sti, exista si o alta parte a povestii...care spune altfel, a continuat ea trista. Unele carti povestesc cum ca Galateea, fiind doar o statuie preschimbata in om, nu avea inima si nu putea iubi. Nu i-a raspuns niciodata cu aceleasi sentimente lui Pygmalion, iar el a suferit toata viata din cauza racelii ei...

- Bella, i-am prins obrajii in palmele mele si i-am ridicat fata, lasand cuvintele sa sublinieze schimbarea subiectului si referirea la propria noastra poveste: prefer deceptia in locul neimplinirii.

- Te pot face sa suferi neinchipuit de mult, nu s-a lasat batuta.

- Si eu pot, am spus. Pot sa iti cer sa pleci. Chiar acum!

- Edward? i-am citit panica la cuvintele mele serioase.

- Depindem unul de celalalt, Bella, am calmat-o cu sarutari scurte pe toata fata.

   Ea mi-a sarutat la randul ei gatul, facandu-ma sa am furnicaturi pe tot spatele. Cand m-am apropiat alertant de buzele ei, toti muschii i s-au incordat brusc si a inghitit cu zgomot veninul. Am realizat ca nu era deloc infricosator sa ma simt in pericol in clipele acelea, daca pericolul erau saruturile ei.

  Ca sa nu o intristez dinnou si sa ii gonesc frustrarea care nu intarzia sa apara, am deschis un subiect, un blestemat de subiect, care ar fi trebuit sa aiba lacat si panouri de averizare!...



(Bella)



  Dinnou. Il refuzasem dinnou, desi il doream cu disperare. Mi-am muscat buzele nervoasa si am incercat din rasputeri sa-mi calmez valul de anxietate care traversa la viteze bulversante prin mine, cu scopul de a ma innebuni de frustrare. Am oftat infundat si mi-am pus iar capul pe pieptul lui.Inima ii batea normal. Devenise simfonie pentru mine. Una care ma chinuia, dar ma alina in acelasi timp.

- Inseamna ca singurul animal de casa pe care l-am putea avea va fi un sconcs? a bufnit Edward trimitand un val de respiratie calda in parul meu.

Isi facea planuri de viitor. Ma acceptase in toata puterea cuvantului si simteam o explozie in desfasurare in pieptul meu.

- Edward, am bufnit si eu la randul meu, nu m-as injosi intr-atat incat sa mananc animalul de casa. As putea face un efort sa nu-ti mananc cainele.

Dupa un minut in care si-a tinut respiratia, s-a ridicat.

- "Sa nu-ti mananc cainele..." Bella, ce reprezint eu pentru tine? Ca investitie pe termen lung, ma refer?

Vorbea precum o facea un client cu un agent imobiliar. Tonul era parasit de dulceata si candoare. Era sec, agresiv, chiar.

- Ce tot spui? Tocmai am vorbit despre noi doi locuind impreuna?

- Sti la ce ma refer!

- As vrea sa stiu! am raspicat.

Pe semne era noaptea adevarurilor si trebuia sa terminam ce incepusem.

Edward a bufnit nervos si s-a lasat pe spate. Luna ii ingreuna tristetea din ochi si facea umezeala din ei sa sclipeasca.

- O sa fie cum vrei tu, am muiat glasul.

- Lasa ce vreau eu, Bella, spune-mi tu! Ce ai de gand?

- Eu...la ce se referea?

- Um, sa incepem cu viitorul apropiat: se termina liceul?

- Mergem impreuna la colegiu, am spus categoric.

- Cariera? Loc de munca?

- Imi doresc tot ce este mai bun pentru tine.

- Si ce este mai bun pentru mine? Sa continui sa ma "intalnesc" cu fata din liceu? La 30, 40, 50 de ani?

- O sa ne casatorim! am strigat si m-am oprit socata.

Eu il cerusem pe el.

- Da, Bella, este si visul meu! si-a schimbat vocea ca sa ma faca sa recunosc in ea inflexiunile molcome care imi amorteau gandurile.

- A, inteleg, am batut in retragere. Problema este ca eu nu pot concepe?

- Copii. Crezi ca fericirea mea se rezuma la procreeare? La servici, cina in familie, concediu in vara si alte banalitati? Nu asa vad eu continuitatea relatiei noastre!

- Atunci?

- Nu ma intereseaza o viata normala, mai bine zis, asa cum crezi tu ca ar fi normala.

- Edward Masen, ce vrei? am raspicat.

- Pe tine...fiecare parte din tine, in fiecare moment, pentru totdeauna...

Intelegeam, dar refuzam sa cred ca el imi cere asta.

- S-a facut destul de tarzui, mai bine ne intoarce acasa.

- Devreme, tarziu, tot va trebui sa iei o decizie, Bella...

- Nu-mi face asta, te rog, l-am implorat vlaguita.

- Nu-mi face tu asta, Bella, nu hotari pentru mine!

- Ultimul lucru pe care l-as face este sa te ranesc...

- Dar poti sa imi negi ceva ce vreau cu disperare?

- Si acel ceva ar fi ce? Moartea?

- Viata alaturi de tine!

- Acum ai viata alaturi de mine.

- Una trecatoare, care te va lipsi de mine in cativa ani.

- Edward...

- Bella, te rog!

- Adica sa te sacrific din egoism?

- De ce acela este sigurul mod in care poti vedea lucrurile? Bine, daca doar asta intelegi, atunci, sacrifica-ma! Fi calaul meu! Fi cea care ma condamna sa te iubesc o eternitate!

- Nu pot...

- M-am saturat sa nu te pot ocroti de ceea ce iti face rau, sa nu pot imparti cu tine lucrurile care iti fac placere, sa trebuiasca sa fii mereu atenta sa nu ma ranesti mortal. Candva, tot vei pierde acest vestit autocontrol. O sa am eu grija de asta!

- Ai inebunit detot? Vrei sa ma faci sa te ranesc?

- Poate o mana rupta o sa te ajute sa te razgandesti.

- Ma lasi fara cuvinte...

   Am ramas in liniste. Cuvintele dureau prea tare atunci cand erau in dezacord. Cand racoarea s-a intetit, ne-am ridicat si ne-am dus spre masina.

A oprit in fata casei mele, fara sa isi ia ochii din parbriz. Credeam ca ma va lasa sa-i fiu supraveghetor de vise si in noaptea aceasta, dar nu. Pe semne avea nevoie sa se gandeasca in liniste si prefera sa nu fiu cu el.

- Ne vedem maine, a murmurat cu trasaturile fetei impietrite.

- Bine, am aprobat, trantind portiera.

Nu vroiam sa-i neg sansa la cateva ore de singuratate. Ma consideram o perversa, care a intrat in viata lui si i-a tulburat mintile intr-atat incat sa-l fac sa-si doreasca nenorocirea.

Fugeam!



- Te iubesc, am auzit cand deja ma pierdusem printre arborii din spatele casei mele.



Vocea lui...soapta...declaratia aceasta ma facuse sa imi dau seama ca aveam suflet. Aveam, da, pentru ca la auzul ei, am simtit ca imi paraseste corpul in cautarea lui Edward. Emotii incoerente si neconrolate mi-au puscat din piept si m-am prins cu mainile de scoarta unui copac pentru a ma linisti.



- Si eu, te iubesc, am soptit, dar el nu ma auzea, nici daca as fi urlat.



Parca un tepus mi-a strapuns inima si nu am mai incaput in trup. De ce facuse asta? De ce imi arata cum ar fi sa nu-l am atunci cand tanjesc sa-i spun cat de mult inseamna pentru mine...?

14. Pas inainte

(Edward)




   Bella mi-a deschis usa casei spatioase, unde lumina intra libera pe oriunde avea loc. Mirosea deosebit de frumos inauntru si se simtea o racoare relaxanta. Ea mi-a luat haina de pe umeri si mi-a agatat-o pe cuier, dupa care si-a impletit degetele cu ale mele si m-a tras spre living. Avea fata crispata si nu-mi puteam permite sa se simta incomod. I-am aruncat acel zambet care o face sa-si muste buzele involuntar.

- It's show time! am chicotit reusind sa o fac sa se relaxeze putin.

- Buna! a curs vocea cristalina a lui Alice care a sarit de pe balustrada scarilor chiar in fata noastra. Am avut instinctul sa merg repede la ea sa vad daca este in regula, dar apoi m-a bufnit rasul si doar i-am raspuns cordial la salut. Cu parul acela ciufulit si zambetul pervers, ii mai lipsea o furca din fier incins, ca sa para o diavolita. Ne-a facut semn scurt cu mana, de parca era un chelner si ne conducea la masa noastra. Pasii ei erau aproape lafel de gratiosi ca ai Bellei si miscarile aproape lafel de elegante. Cand as fi zis ca se aseaza pe canapea, ea a facut o saritura de balerina pana in cealalta parte a camerei.

- Imi face o deosebita placere sa te cunosc, Edward, a zambit si s-a intors sa se puna langa mine.

Bella m-a invitat sa iau loc langa ea, dandu-si ochii peste cap si asezandu-se pe fotoliu. Ma simteam ca la o sedinta cu psihologul, desi nu vazusem cum arata decat in filme. Oricum, Alice parea doctorita pregatita sa inceapa numaratoarea inversa dupa ce m-am intins: "10...9...8...7...6...."

- Si eu eram lafel de curios sa te cunosc, Alice, i-am zambit, ghicindu-i gandurile. Uneori ma miram si eu cum imi reuseau constatarile cu privire la mintile oamenilor, dar de fiecare data ma bucuram sa imi dau seama ca am dreptate.

- Mi-a placut miscarea din cantina, mi-a facut cu ochiul subtil. Deci, eu sunt Alice, sora Bellei. Chiar daca ne vedeam in fiecare zi, nu am apucat sa ne prezentam oficial si mie imi plac chestiile oficiale, s-a oprit cautandu-mi un zambet, dar eu nu intelesesem.

- Cer pregatiri, a continuat Bella cu lamurirea.

- Am inchiriat si cateva filme! a sarit de la locul ei, tinta spre masuta din fata sistemului de vizionat filme, pentru ca televizor era prea putin spus si s-a intors pe canapea in doua secunde, cu bratele pline de carcase cu dvd-uri.

- De groaza? a intervenit Bella melancolica.

Nu o impacasem. Nu avusesem parte de momentul potrivit. Dupa scena din camera, masina era prea banala pentru o declaratie de dragoste. O declaratie de dragoste nu imi placea cum suna, mai bine zis, declaratia de dragoste: unica, deosebita, numai pentru ea.

Alice i-a aruncat o privire urata, dar dupa ce a vazut ca nu a scos reactia pe care o vroia de la Bella, s-a bosumflat, lasand tot ce avea in mana pe canapea si intinzandu-se plictisita pe spate. Ochii blanzi ai Bellei s-au lasat in jos, dandu-si seama ca o ranise si s-a intins sa ia la intamplare un film in mana.

- Acesta este filmul meu preferat, mereu stii, Al! i-a zambit larg si micuta parca a inviat.

- Stiu, stiu, a mustacit. Il vedem deci, pe acesta?

- Nici sa nu aud! s-a auzit cu ecou o voce masculina.

- Baga-ti degetele in urechi, atunci! a ras Alice in timp ce punea filmul in dvd.

- Esti o pacoste! a aparut Emmett in incapere, cu mainile in sold. Ceva ma facea sa cred ca fusese martor ascuns la toata scena anterioara, incepand cu venirea mea, doar ca asteptase sa isi faca intrarea.

I-am intins cu curaj mana lui Emmett drept salut. Abea mi-a prins-o, simtind doar aerul rece din urma ei. Gestul lui infricosat m-a facut sa zambesc. Se ferea de mine de parca eu eram vampirul de o suta de ani, pasionat de Wrestling. M-am asezat pe canapea, intre el si Alice. In loc sa priveasca la televizor, cei doi ma studiau uimiti.

- Bine...m-am ridicat pozitionandu-ma in fata tv-ului. Ma numesc Edward Masen si orice as putea sa va mai spun despre mine, voi sigur deja stiti. Important este ca, nu voi revela nimanui secretul vostru pentru ca Bella...este foarte...importanta pentru mine, am terminat frazele cu viteza sunetului si am ramas cu ochii in ochii lor ca sa fie siguri de ce spun. Era tot ce aveau nevoie sa auda de la mine.

In rest, relatia mea cu Bella ne privea.

- In continuare, as vrea sa va purtati cu mine norml, nu sa ne prefacem ca am venit in vizita pe la niste colegi de liceu, desii apreciez incercarea.

- Omule, sa inteleg ca tu votezi pentru Wrestling, a intrebat Emmett scarpinandu-se in cap, ca o intruchipare a lui Shrek.

- Da, am intins palma spre el si nu trebuie sa ma cocolesti ca pe o fetita. Mi-a lovit palma normal inapoi, dupa care Alice s-a ridicat de pe canapea scarbita si jignita in acelasi timp, ca sa imi faca loc.



- S-au intors! a murmurat Alice spre Bella, usor speriata.

- La fix, a oftat Bella imbarbatandu-se si s-a intors spre mine sa ma lamureasca: i-a vazut pe Carlisle cu Jasper venind spre casa. Seminarul s-a anulat.

- Nici Esme cu Rose nu intarzie sa apara, a adaugat Alice.

- Nu trebuie sa fac mai multe drumuri, am zambit pasiv.

Dupa o jumatate de ora de comentat meciul cu Emmett, am auzit usa de la intrare.

- Am ajuns! am auzit o voce blanda, caruia in cateva secunde i-am dat si o fata. Un blond cu ochii aurii si blanzi, m-a studiat putin uimit, dupa care mi-a aratat un zambet sincer. Acum il recunoscuse. Era neschimbat, lafel ca in poza aceea ingalbenita de vreme.

- Edward? De ce nimeni nu m-a anuntat ca o sa vii pe la noi?

- A fost ceva, imprevizibil, a intervenit Bella.

- Daca Alice a renuntat la cumparaturi, cred ca fost destul de..."vizibil", s-a scarpinat nenecesar pe barbie ganditor.

- Buna, Edward, s-a retras Jasper in coltul celalalt al camerei, pastrand o distanta cat mai mare.

- Buna, am spus scurt, raspunzand cu aceeasti ostilitate pe care am citit-o in ochii lui.

- Jazz inca nu se descurca prea bine cu autocontrolul, mi-a soptit Bella.

De ce trebuia sa fim inconjurati de familia ei? Dupa un murmur ca acela nu ma mai gandeam decat sa o culc pe canapea si sa-mi prind buzele intr-ale ei, cel putin pana apune soarele.

Domnul Cullen mi-a intins mana si chiar m-a luat intr-o imbratisare amabila pe care a incheiat-o cu o bataie scurta pe umar. Fusese destul de enervant sa trebuiasca sa ii salut pe toti cu mana stanga.

- Esme, sotia mea, va ajunge in curand. Va fi foarte incantata cand te va cunoaste.

- Si eu speram sa ma cunosc cat mai repede, domnule.

- Carlisle, te rog, spune-mi Carlisle.

- Carlisle, am aprobat din cap militareste.

- Sa luam loc, a intins mana spre canapea si de data aceasta am ocupat-o eu, Bella si Alice. Emmett s-a asezat pe unul din fotolii, urmat de Carlisle, iar Jasper a ramas langa fereastra. Nu a cumparat nimeni ceva de baut pentru Edward?

Comentariul lui neintentionat l-a facut pe Emmett sa chicoteasca.

- Sigur ca da, am suc de portocale, bere si apa minerala. Ce iti aduc? a intrebat Alice cu atata amabilitate de parca asteptase cu sufletul la gura momentul in care sa faca pe gazda.

- Apa este bine, am spus incet.

- Iti multumesc pentru ca ne-ai protejat identitatea, a inceput Carlisle. Bella mi-a povestit ca ai ars poza desi nu avea nicio importanta pentru tine.

- Va inselati, pentru ca avea o importanta majora pentru mine, am privit spre Bella.

Incepusem sa ma simt agitat, nelalocul meu. Aproape ca transpiram de emotii, desii nu imi statea in caracter. Intre timp, am auzit motorul unei masini care a oprit in fata casei si dupa o fractiune de secunda, cele doua femei au intrat in living.

- Buna ziua, Esme? m-am ridicat si am salutat-o pe doamna cu fata in forma de inima. Ii se citea candoarea in toata infatisarea si mi-a inspirat o incredere deplina.

- Edward, nu stiam ca o sa ne faci o vizita, mi-a intins bratele si s-a apropiat de mine cu bagare de seama. Am lasat-o sa-si preseze obrazul de gatul meu atat cat a vrut, fara nicio teama, dupa care ea insasi s-a eliberat din bratele mele.

Blonda si-a dat ochii peste cap si s-a asezat in poala iubitului ei.

- Rose?

- Da, Bells? a raspuns acru.

- Nu ai invatat nici pana acum, a accentuat perioada de studiu, cum se saluta? a intervenit Esme.

- Buna, Edward, a inganat de parca spunea "buna ziua" in cor la scoala.

- Buna, Rosalie, i-am zambit strengareste ca sa o atac putin. Mi-am ingustat ochii la ea in semn de flirt si mi-am despartit buzele seducator. Toate acestea, nu ca sa o impresionez, ci sa sa ii arat cat de putin imi pasa de antipatia ei.

Blonda s-a incruntat sugestiv la Emmett, care nu i-a dat atentie, iar apoi la Jasper. Starea de disconfort de adineauri a revenit si atunci am realizat ca el era de vina pentru ea. I-am intalnit ochii si am ramas in privirea lui pana cand mi-a citit nervii si a renuntat sa imi mai manipuleze emotiile.

- Bleah, s-a ridicat Rosalie in picioare, ma scuzati, dar mie nu imi plac cartofii prajiti fara ketchup.

- Nici mie blondele fara sare si piper, am adaugat mandru.

Si-a infundat un marait si a disparut din incapere.

Dupa ce si-a dres glasul, Alice mi-a pus paharul in fata si a continuat cu vocea ei subtire.

- Iart-o, nu stie ce inseamna socializarea.

- Edward, a rostit Bella angelic dupa cateva minute de liniste, cu nelipsita tristete care ii ingreuna puritatea ochilor.

- Da, sa mergem, i-am citit gandurile si ne-am ridicat in acelasi timp.





(Bella)




- Alice te place si cred ca si Emmett, am rupt tacerea din masina.

- Si socrii? a zambit strengareste spre mine.

- Esme si Carlisle ma iubesc. Nu vad cum de nu te-ar iubi si pe tine.

- Vrei sa spui ca sunt destul de..."iubibil", ha?

- Iar despre Jazz si Rose nu te preocupa prea tare. Pe el il aranjaza Al, iar Rose o sa o tina asa pana se satura sa faca zile fripte, am evitat sa ii raspund.

- Trebuie sa vorbim. Vrei sa vii cu mine la o plimbare prin padure?

- Este frig, am zis gandindu-ma la el.

- In curand vine iarna si poate sa fie ultima.

"Ultima"...ultimul lucru pe care l-as putea face cu Edward. Sintagma suna atat de tragic, incat pe moment nu am fost in stare macar sa o concep. Doar am raspuns afirmativ si am coborat din masina. Si-a pus degetele calde peste ale mele, in timp ce pasii nostrii urmau acelasi ritm pe poteca. Cand am gasit arborele de data trecuta, ne-am urcat in el si ne-am imbratisat pe cea mai inalta ramura.

- Jake mi-a vorbit despre tine, a rostit direct, dintr-o suflare.

- Cate complimente mi-a facut?

Un oftat i-a parasit buzele moi si s-a lasat cu obrazul pe parul meu.

- Exagerat de multe. A reusit chiar sa ma faca sa il lovesc, doar ca, fara niciun efect, a chicotit ridicand mana bandajata.

- Vrei sa imi povestesti ce ti-a spus?

- Nu, pentru ca nu are niciun rost.

- Incearca sa te faca sa renunti la ... noi?

- Bella, Jake imi este prieten. Crede ca ma sfatuieste spre binele meu.

- Ce te sfatuieste?

- Sa ma indepartez. Sa nu ajung pana in punctul in care...

Liniste. Cuvintele lui Black incoltisera indoiala in inima lui Edward? Venise momentul in care trebuia sa fiu suficient de tare sa il las sa plece.

- Edward...va fi cum vrei tu. Tu esti cel care risca...

- O luam de la capat? Hm, Bella? Incepem iar cu scuze si lamentari? a rabufnit exasperat.

"Te iubesc, prostutule, te iubesc si vreau tot ce este mai bine pentru tine."

- Edward, eu...te...

"Nu, Bella, nu o face! Nu il lega prin aceste cuvinte, acum cand vrea sa plece!"

-...te inteleg. Te rog, incearca sa ma intelegi si tu! rugamintea a rasunat dureros de clara si mi-am deschis temerile in fata lui.

- Imi este frica sa pierd controlul, Edward. Imi este groaza cand ma gandesc ca as putea rani persoana care are cel mai mare sens in eternitatea asta nenorocita pe care o duc zi cu zi. Tot ce traim vreau sa fie decizia ta. Nu ca sa imi diminuez sentimentul de vinovatie in caz ca..., dar pentru ca vreau sa iti dau de ales, sa ai sansa sa ma alegi pe mine pentru ca pe mine ma vrei!

- Bella...a inganat fara continuare.

- Sunt aici pentru tine si voi fi atat timp cat ma vei vrea, pentru ca imi este peste puteri sa fac ceva impotriva vointei tale. Daca ma vrei departe, goneste-ma, daca ma vrei langa tine...ia-ma, oricum sunt a ta...

- A mea...

- Dar gandeste-te ca sunt cea mai de temut creatura din lume si ca desi nu concep sa iti fac rau, sunt pe jumatate bestie manata de instincte...

M-am oprit. Arsura din gat parca stia ca despre ea era vorba si se straduia sa ma chinuie mai tare. Ochii lui stransi de cuta sprancenelor priveau in jos, nemiscati. M-am departat de bratele lui si am sarit jos, pe ramura de sub.

- Unde pleci?

- Iti las timpul tau.

- Bella, urca inapoi! s-a rastit inabusit.

- Edward...

- Sti cum se spune: "Dragostea trece mai intai prin stomac"!

Un ras nazal a curs molcom dintre buzele lui pline. Nu puteam sa ma amuz la umorul lui negru, dar puteam sa ma minunez de idealul fapturii lui.