17. La Push sau resedinta Cullen?

(Bella)




   Am dus portretul acasa si am rugat-o pe Esme sa imi comande o rama frumoasa, pentru ca vroiam sa il agat in camera mea. Visul pe care i l-am indus lui Edward a fost idealul povestii noastre de dragoste, felul in care am putea continua in raporturi egale, iubindu-ne perpetuu, dar nu este cea solutia corecta. Nu-i pot lua sufletul, sansa la pacea de apoi pe care Biblia o predica, ca sa il leg neintrerupt de acest destin dual.

   Inca de la inceput, eu statusem sub stricta ocrotire a tatalui meu, deci perioada de nou-nascut se incheiase fara tragedii. Nu avusesem o moarte in frica si soc, ci imi dorisem sa scap de boala mistuitoare cu pretul eternitatii. Astfel, nu aveam nicio mare aventura anterioara, decat iubirea pentru Edward si doream sa o pretuiesc, stiind ca este unul din acele momente pe care vei regreta ca nu le-ai trait din plin atunci cand vor lua sfarsit. Desii ma uram pentru ca gandeam asa, eram constienta ca el ma iubea sincer, dar momentan. Oamenii se schimba si oricat as incerca sa cred ca el este diferit, sta in natura lui sa uite usor. Ar fi fost o dovada de cinism, egoism si cruzime din partea mea sa il transform acum cat este sigur ca vrea asta si sa-i iau sansa de a se razgandi, de a continua fara mine. Ma durea sa am aceste reflectari, dar le aveam oricum, pentru a ma obisnui inca de acum cu ideea ca el nu este etern si nu merita sa fie doar o prada a dorintei mele.

Am coborat in living unde era si restul familiei, informandu-i ca un vampir a fost in Forks seara trecuta.

- Nomazii? a intrebat Carlisle.

- Nu stiu, am spus, dar a lasat o victima.

- De ce nu l-am simtit?

- Lupii au avut grija de el, probabil a atacat doar pe teritoriul lor, asa se explica cum de Alice nu l-a vazut venind, a intervenit Jazz.

- Ne-au luat-o inainte! si-a lovit Emm cu pumnul in palma, ofticat.

- Este vorba mai mult despre pericol decat despre jocuri, l-a scuturat Carlisle cu ochii, ar trebui sa ne interesam cum s-au petrecut lucrurile defapt.

- Crezi ca vor fi de acord cu o intalnire la jumatatea terenului neutru? a spus Rosalie.

- Vor fi, a aprobat Alice, dar sa mearga Bella, a intors ochii spre mine.

- Vin cu tine, a spus Carlisle si mi-a facut semn cu capul.

- Si noi? s-a plas Emmett.

- Nu vrem sa creada ca ne intrecem in forte. Si ei vor fi rugati sa isi lase haita si sa vina cel mult doi. Este o intalnire amicala.

Spuanand aceastea, am disparut prin padure.

Am asteptat putin, suficient cat sa ne ia mirosul si sa vina spre noi. Dupa felul pasilor, era un lup tanar, dar hotarat, am crezut ca este Sam, capetenia lor, insa era Black. Infumurat pana si in miscari.

- Ce va aduce atat de aproape de rezervatie? a aparut de dupa arbori in forma umana.

- Jacob, am aflat de incidentul de seara trecuta...a inceput Carlisle dimplomat.

- Ati venit sa reclamati vre-un fel de drepturi?

- A fost unul de al nostru si vrem doar sa fim la curent in caz ca se intoarce.

- A, vreti sa va scoateti de acum meniurile vegetariene ca sa aiba din ce alege?

- Lasa trufia, Black, am marait la el si scuipa!

- Chiar ma intrebam cand o sa ma saluti, strigoaico!

- Cat de curand, o sa o fac cum se cuvine daca nu vorbesti! m-am pozitionat de atac, dar Carlisle m-a impins in spatele lui.

- Inteleg ca intre voi exista o antipatie din alte motive, dar va rog sa va abtineti! Nu am venit aici decat pentru aceasta informatie. Nici pe mine nu ma intereseaza sa socializez cu tine, Jacob! a spus raspicat, facandu-l pe Black sa-si intreaca recordul de a-si tine gura mai mult de o fractiune de secunda, cat ii era permis sa respire.

- A scapat.

- Asta era, am bufnit nervoasa. Trebuia sa ma gandesc ca daca l-ai fi prins te-ai fi laudat pana acum!

- Spre ce teritoriu l-ati urmarit? a intrerupt Carlisle lupta de replici.

- Canada, dar stam de paza in fiecare noapte in caz ca se intoarce. Credem ca era unul tanar pentru ca actiona nebuneste.

- Ne oferim sa ajutam. L-am fi vanat si noi daca nu s-ar fi nimerit pe teritoriul vostru.

- Daca aflam ceva, o sa va informam, a incuviintat spre Carlisle, dar aveti grija sa stati departe de rezervatie, a marait infundat la mine.

- Mirosul ma tine departe, Black!

- Mirosul te si atrage, nu? a zambit meschin.

- Lasa-l pe Edward afara din asta!

- Ma intalnesc cu el in cinci minute, sa-i transmit ceva?

Era dureros sa il stiu inaccesibil, ca atunci cand era pe teritoriu strain, aici in La Push si varcolacul profita de asta! De ce nu ma anuntase ca are de gand sa paraseasca Forks?

- De aici iti aud inima. Nu pari prea relxat, probleme cu tensiunea? am zambit lafel.

- Unora le bate prea tare, altora deloc...a ripostat pasiv.

- Sa mergem, Bella, am aflat ce ne interesa!

- Il astept pe Edward!

- Bella, il vei vedea mai tarziu, m-a indemnat Carlisle si am luat-o la fuga spre casa.



(Edward)



   M-am trezit singur. Bella probabil plecase imediat dupa rasaritul soarelui, stiind ca fiind duminica, Charlie putea inoportuna dintr-un moment intr-altul. Cu acest prim gand matinal, am inceput, deci, ziua oarecum enervat de faptul ca trebuia sa ne ascundem de parca faceam ceva interzis. Eu ii cunoscusem pe ai ei si cred ca venise timpul sa ii ofer si lui tata sansa sa o cunoasca pe Bella mea, motivul pentru care renuntasem la vechiile obiceiuri cum zicea el.

   Dupa ce am refuzat invitatia lui Mike la o plimbare in Port Angels, am coborat sa iau ce mai ramansese din micul dejun. Charlie se uita la tv, relaxat. Fusese la sectie si ieri, datorita incidentului, fapt care ii rapise jumatate din week-end. L-am salutat si l-am rugat sa ma insoteasca in timp ce infulecam niste omleta cu sunca incalzita la microunde. M-a privit mirat pe sub sprancene, dar a miscat mustata moale si si-a luat ziarul dupa el.

- Ce s-a intamplat?

- Um? am intrebat mestecand. De ce mereu credea ca urma ceva rau dupa mult bine? Meseria.

- Probleme la scoala?

- Nu.

- Atunci? a ramas fara idei de la prima varianta gresita.

- Ma gandeam, daca ti-ar face placere sa imi cunosti iubita.

Direct. Socant. Fara posibilitatea de a spune "nu", cel putin din cauza curiozitatii.

- Asta este vre-o gluma?

- Tata, incep sa imi ies din fire, am mormait oprind omleta intr-o parte a cavitatii bucale, pentru a ma concentra sa-l fixez cu privirea exasperata.

- Cine este?

- Fiica doctorului Cullen.

Doar nu se astepta sa primeasca toate detaliile din prima? Asa nu i-as fi acaparat suficient atentia asa cum imi doream.

- Cea blonda?

  Omleta a avut brusc gust de matraguna si am fost pe aproape de a o intoarce in farfurie. "Ugh, daca vrei una ca Rose ia-ti o papusa Barbie si gata. Si asa tot ce face in plus fata de o jucarie din plastic, era vorbitul, scuipatul veninului, mai bine zis."

- M-am saturat de acel prototip facut in stocuri. Tot ce le schimba este culoarea parului si a ochilor.

- Deci, nu iti place de ea?

- Nu, mustata se strangea dupa buzele care mai aveau putin si pocneau de nerabdare.

- Este vorba despre cea mica? Cea cu parul lung si ondulat?

- Bella, da.

S-a lasat putin pe spate cu scaunul, lovind inapoi cu zgomot linoleul si si-a sters barba agitat.

- Nu iti spun mai mult, decat sa ai grija! Este o fata frumoasa, dar cuminte din cate se stie...

- Si foarte desteapta, am completat luand o gura de suc.

- In seara asta! a spus scurt.

- 8?

- 7, mi-a aruncat o privire neincrezatoare si s-a pus dinnou in fata tv-ului.



  Am urcat dinnou sus ca sa ma schimb, am pornit Volvo-ul si am condus cu viteza spre La Push ca sa il vad pe Jacob si sa il intreb despre incidentul de seara trecuta. Am oprit in fata casei de caramida si am inhalat aerul care acolo parea "de cifra octanica superioara", dar usa s-a deschis inainte sa bat.

- Jake isi face plimbarea de dimineata.

Uitasem de acel zambet radiant de pe fata copilaroasa a Leah-ei.

- Buna, Lily, am spus bucuros ca s-a intors acasa.

Se schimbase totusi. Parul castaniu, lung, luase o nuanta mult mai obscura, care in razele soarelui as fi pariat ca are reflexe indigo si era acum scurt, trecand foarte putin de lobul urechii.

- Edward, mi-a fost dor de tine, a spus senin si mi-a mangaiat obrazul. Mana ei ardea. Ca si pe vampiri, transformarea in varcolac ii facea si pe ei mai sanatosi, mai puternici, mai frumosi.

Leah era ca o Pocahontas. Ochii negrii mari ii straluceau pe tenul masliniu, iar silueta ei era potrivita. Nu avea gratia Bellei, dar avea agilitate si miscarile ei erau hotarate.

Nu a ezitata sa ma invite la o portie de placinta si eu nu am ezitat sa accept. In compania ei ma simteam eliberat de jugul: "Fostu Edward-Actualul Edward" pentru ca ea nu imi stia reputatia, sau povestea care ma dusese la aceasta atitudine. Ea ma stia din toamna in care venisem in Forks si intre noi se legase o ciudata nevoie de a comunica, pentru ca eram naturali unul in compania altuia.

Acum ca o revedeam, imi dadeam seama ca imi fusese dor de ea.

- Am auzit ca ti-ai facut noi cunostiinte, si-a schimbat expresia intr-una acrita, chiar scoasa din pepeni.

- Jacob nu pierde timpul. Vad ca te-a pus la curent cu noutatile, am raspuns.

- Mai are rost sa iti zic ce cred eu?

- Nu cred, am ras.

- Asa ma gandeam si eu, dar iti zic oricum, esti un inconstient, prost, condus de hormoni! Sa ai pofta! aproape mi-a azvarlit farfuria in loc sa o puna pe masa.

Asta imi placea la ea. Caracterul spontan, imprevizibil, care se schimba dupa cum batea vantul si nu ma lasa sa ma plictisesc de compania ei.

- Ai perfecta dreptate, dar nu vad de ce asta te deranjaza acum, cand asa sunt de cativa ani de cand a inceput pubertatea? am continuat ironic.

- Felul tau de a fi, combinat cu faptul ca relationezi cu ea, pute! a strambat din nas, de parca era vrajitoarea din Bewitched.

- Haide, Leah, ca nu este chiar atat de rau, aceasta rivalitate stupida te face sa exagerezi.

- Nu exagerez si nu este deloc o rivalitate stupida! Din cauza lor viata mea se schimba radical. Trebuie sa traiesc acum cu scopul de a-i apara pe ceilalti si crezi ca am avut de ales? Nu m-a intrebat nimeni si totusi, ia-ta-ma aici, obligata sa fiu la datorie! a spus dintr-o suflare, oftand profund si zburlindu-si parul in incheiere.

- De ce spui ca din cauza lor?

- Cei din haita au ajuns la concluzia ca prezenta vampirilor ne face sa ne transformam, pentru a-i egala in forta. Daca ei nu ar bantui Forksul de doi ani incoace, toata lumea ar fi...NORMALA!

- Dar nu este vina Bellei! Nu fi imatura, dand vina pe ea pentru toate frustrarile tale! am spus calm, multumindu-ma sa injunghii placinta cu furculita.

- Imatura? Uite cine vorbea! Edward, care crede inca in povestea cu Frumoasa si Bestia! S-a ridicat de pe scaun, proptindu-si pumnii in masa.

- Ah, esti copia fidela a lui Jacob! m-am ridicat sa plec, pentru a evita o cearta majora.

- Copia fidela alui Jacob ti-a salvat aseara tatal!

Am ramas impietrit in prag.

- Poftim?

- Unde era iubita ta cand s-au intamplat toate astea?

- Las-o pe Bella afara din discutia asta si spune-mi ce s-a intamplat?

- Logic ca o las afara, pentru ca nu a avut nicio interventie! a strans de buza de jos infantil si s-a pus mandra pe scaun.

- Charlie a fost in pericol aseara in timpul atacului?

- Da, dar din fericire am ajuns la timp, inainte ca pradatorul sa sara. L-am luat in tufisuri si nu a bagat de seama nimic.

- Cine a fost victima?

- Un elev, erau in tabara prin padurile rezervatiei.

- Un vampir a calcat teritoriul tribului?

- Cred ca era necunoscator, poate chiar un nou-nascut, pentru ca actiona nebuneste, irational, fiind destul de greu sa-i premeditam urmatoarea miscare.

- Vrei sa spui ca...a scapat?

- L-am urmarit pana la granita cu Canada, dar nu am reusit sa-l prindem. Speram sa nu se mai intoarca.

- Multumesc, am spus strangand in mana paharul cu apa din fata farfuriei.

- Nu a fost o favoare, Edward, nu trebuie sa imi multumesti. Charlie este important pentru noi toti, nu as fi lasat sa pateasca nimic rau.

Mi-a mangaiat pumnul infasurat pe sticla, dupa care s-a ridicat sa spele vasul.

- Cullenii stiu despre asta?

- Stiu, Jacob vorbeste acum cu unul din ei.

- Cu unul din ei? Cu cine?

- Nu mi-a spus, dar sper sa isi lase amprenta pe el!

- Leah! am spart paharul in palma, asa acum le aveam pe ambele "sanatoase", ca sa nu fac discriminari.

- Ai innebunit? mi-a infasurat grabita prosopul ud in jurul ranilor deschise, care i-au dat instantateu o nuanta rosiatica m-au facut sa strang din dinti din cauza usturimii.

  Singurul meu gand era cum aveam sa mai fiu aproape de Bella acum?