14. Pas inainte

(Edward)




   Bella mi-a deschis usa casei spatioase, unde lumina intra libera pe oriunde avea loc. Mirosea deosebit de frumos inauntru si se simtea o racoare relaxanta. Ea mi-a luat haina de pe umeri si mi-a agatat-o pe cuier, dupa care si-a impletit degetele cu ale mele si m-a tras spre living. Avea fata crispata si nu-mi puteam permite sa se simta incomod. I-am aruncat acel zambet care o face sa-si muste buzele involuntar.

- It's show time! am chicotit reusind sa o fac sa se relaxeze putin.

- Buna! a curs vocea cristalina a lui Alice care a sarit de pe balustrada scarilor chiar in fata noastra. Am avut instinctul sa merg repede la ea sa vad daca este in regula, dar apoi m-a bufnit rasul si doar i-am raspuns cordial la salut. Cu parul acela ciufulit si zambetul pervers, ii mai lipsea o furca din fier incins, ca sa para o diavolita. Ne-a facut semn scurt cu mana, de parca era un chelner si ne conducea la masa noastra. Pasii ei erau aproape lafel de gratiosi ca ai Bellei si miscarile aproape lafel de elegante. Cand as fi zis ca se aseaza pe canapea, ea a facut o saritura de balerina pana in cealalta parte a camerei.

- Imi face o deosebita placere sa te cunosc, Edward, a zambit si s-a intors sa se puna langa mine.

Bella m-a invitat sa iau loc langa ea, dandu-si ochii peste cap si asezandu-se pe fotoliu. Ma simteam ca la o sedinta cu psihologul, desi nu vazusem cum arata decat in filme. Oricum, Alice parea doctorita pregatita sa inceapa numaratoarea inversa dupa ce m-am intins: "10...9...8...7...6...."

- Si eu eram lafel de curios sa te cunosc, Alice, i-am zambit, ghicindu-i gandurile. Uneori ma miram si eu cum imi reuseau constatarile cu privire la mintile oamenilor, dar de fiecare data ma bucuram sa imi dau seama ca am dreptate.

- Mi-a placut miscarea din cantina, mi-a facut cu ochiul subtil. Deci, eu sunt Alice, sora Bellei. Chiar daca ne vedeam in fiecare zi, nu am apucat sa ne prezentam oficial si mie imi plac chestiile oficiale, s-a oprit cautandu-mi un zambet, dar eu nu intelesesem.

- Cer pregatiri, a continuat Bella cu lamurirea.

- Am inchiriat si cateva filme! a sarit de la locul ei, tinta spre masuta din fata sistemului de vizionat filme, pentru ca televizor era prea putin spus si s-a intors pe canapea in doua secunde, cu bratele pline de carcase cu dvd-uri.

- De groaza? a intervenit Bella melancolica.

Nu o impacasem. Nu avusesem parte de momentul potrivit. Dupa scena din camera, masina era prea banala pentru o declaratie de dragoste. O declaratie de dragoste nu imi placea cum suna, mai bine zis, declaratia de dragoste: unica, deosebita, numai pentru ea.

Alice i-a aruncat o privire urata, dar dupa ce a vazut ca nu a scos reactia pe care o vroia de la Bella, s-a bosumflat, lasand tot ce avea in mana pe canapea si intinzandu-se plictisita pe spate. Ochii blanzi ai Bellei s-au lasat in jos, dandu-si seama ca o ranise si s-a intins sa ia la intamplare un film in mana.

- Acesta este filmul meu preferat, mereu stii, Al! i-a zambit larg si micuta parca a inviat.

- Stiu, stiu, a mustacit. Il vedem deci, pe acesta?

- Nici sa nu aud! s-a auzit cu ecou o voce masculina.

- Baga-ti degetele in urechi, atunci! a ras Alice in timp ce punea filmul in dvd.

- Esti o pacoste! a aparut Emmett in incapere, cu mainile in sold. Ceva ma facea sa cred ca fusese martor ascuns la toata scena anterioara, incepand cu venirea mea, doar ca asteptase sa isi faca intrarea.

I-am intins cu curaj mana lui Emmett drept salut. Abea mi-a prins-o, simtind doar aerul rece din urma ei. Gestul lui infricosat m-a facut sa zambesc. Se ferea de mine de parca eu eram vampirul de o suta de ani, pasionat de Wrestling. M-am asezat pe canapea, intre el si Alice. In loc sa priveasca la televizor, cei doi ma studiau uimiti.

- Bine...m-am ridicat pozitionandu-ma in fata tv-ului. Ma numesc Edward Masen si orice as putea sa va mai spun despre mine, voi sigur deja stiti. Important este ca, nu voi revela nimanui secretul vostru pentru ca Bella...este foarte...importanta pentru mine, am terminat frazele cu viteza sunetului si am ramas cu ochii in ochii lor ca sa fie siguri de ce spun. Era tot ce aveau nevoie sa auda de la mine.

In rest, relatia mea cu Bella ne privea.

- In continuare, as vrea sa va purtati cu mine norml, nu sa ne prefacem ca am venit in vizita pe la niste colegi de liceu, desii apreciez incercarea.

- Omule, sa inteleg ca tu votezi pentru Wrestling, a intrebat Emmett scarpinandu-se in cap, ca o intruchipare a lui Shrek.

- Da, am intins palma spre el si nu trebuie sa ma cocolesti ca pe o fetita. Mi-a lovit palma normal inapoi, dupa care Alice s-a ridicat de pe canapea scarbita si jignita in acelasi timp, ca sa imi faca loc.



- S-au intors! a murmurat Alice spre Bella, usor speriata.

- La fix, a oftat Bella imbarbatandu-se si s-a intors spre mine sa ma lamureasca: i-a vazut pe Carlisle cu Jasper venind spre casa. Seminarul s-a anulat.

- Nici Esme cu Rose nu intarzie sa apara, a adaugat Alice.

- Nu trebuie sa fac mai multe drumuri, am zambit pasiv.

Dupa o jumatate de ora de comentat meciul cu Emmett, am auzit usa de la intrare.

- Am ajuns! am auzit o voce blanda, caruia in cateva secunde i-am dat si o fata. Un blond cu ochii aurii si blanzi, m-a studiat putin uimit, dupa care mi-a aratat un zambet sincer. Acum il recunoscuse. Era neschimbat, lafel ca in poza aceea ingalbenita de vreme.

- Edward? De ce nimeni nu m-a anuntat ca o sa vii pe la noi?

- A fost ceva, imprevizibil, a intervenit Bella.

- Daca Alice a renuntat la cumparaturi, cred ca fost destul de..."vizibil", s-a scarpinat nenecesar pe barbie ganditor.

- Buna, Edward, s-a retras Jasper in coltul celalalt al camerei, pastrand o distanta cat mai mare.

- Buna, am spus scurt, raspunzand cu aceeasti ostilitate pe care am citit-o in ochii lui.

- Jazz inca nu se descurca prea bine cu autocontrolul, mi-a soptit Bella.

De ce trebuia sa fim inconjurati de familia ei? Dupa un murmur ca acela nu ma mai gandeam decat sa o culc pe canapea si sa-mi prind buzele intr-ale ei, cel putin pana apune soarele.

Domnul Cullen mi-a intins mana si chiar m-a luat intr-o imbratisare amabila pe care a incheiat-o cu o bataie scurta pe umar. Fusese destul de enervant sa trebuiasca sa ii salut pe toti cu mana stanga.

- Esme, sotia mea, va ajunge in curand. Va fi foarte incantata cand te va cunoaste.

- Si eu speram sa ma cunosc cat mai repede, domnule.

- Carlisle, te rog, spune-mi Carlisle.

- Carlisle, am aprobat din cap militareste.

- Sa luam loc, a intins mana spre canapea si de data aceasta am ocupat-o eu, Bella si Alice. Emmett s-a asezat pe unul din fotolii, urmat de Carlisle, iar Jasper a ramas langa fereastra. Nu a cumparat nimeni ceva de baut pentru Edward?

Comentariul lui neintentionat l-a facut pe Emmett sa chicoteasca.

- Sigur ca da, am suc de portocale, bere si apa minerala. Ce iti aduc? a intrebat Alice cu atata amabilitate de parca asteptase cu sufletul la gura momentul in care sa faca pe gazda.

- Apa este bine, am spus incet.

- Iti multumesc pentru ca ne-ai protejat identitatea, a inceput Carlisle. Bella mi-a povestit ca ai ars poza desi nu avea nicio importanta pentru tine.

- Va inselati, pentru ca avea o importanta majora pentru mine, am privit spre Bella.

Incepusem sa ma simt agitat, nelalocul meu. Aproape ca transpiram de emotii, desii nu imi statea in caracter. Intre timp, am auzit motorul unei masini care a oprit in fata casei si dupa o fractiune de secunda, cele doua femei au intrat in living.

- Buna ziua, Esme? m-am ridicat si am salutat-o pe doamna cu fata in forma de inima. Ii se citea candoarea in toata infatisarea si mi-a inspirat o incredere deplina.

- Edward, nu stiam ca o sa ne faci o vizita, mi-a intins bratele si s-a apropiat de mine cu bagare de seama. Am lasat-o sa-si preseze obrazul de gatul meu atat cat a vrut, fara nicio teama, dupa care ea insasi s-a eliberat din bratele mele.

Blonda si-a dat ochii peste cap si s-a asezat in poala iubitului ei.

- Rose?

- Da, Bells? a raspuns acru.

- Nu ai invatat nici pana acum, a accentuat perioada de studiu, cum se saluta? a intervenit Esme.

- Buna, Edward, a inganat de parca spunea "buna ziua" in cor la scoala.

- Buna, Rosalie, i-am zambit strengareste ca sa o atac putin. Mi-am ingustat ochii la ea in semn de flirt si mi-am despartit buzele seducator. Toate acestea, nu ca sa o impresionez, ci sa sa ii arat cat de putin imi pasa de antipatia ei.

Blonda s-a incruntat sugestiv la Emmett, care nu i-a dat atentie, iar apoi la Jasper. Starea de disconfort de adineauri a revenit si atunci am realizat ca el era de vina pentru ea. I-am intalnit ochii si am ramas in privirea lui pana cand mi-a citit nervii si a renuntat sa imi mai manipuleze emotiile.

- Bleah, s-a ridicat Rosalie in picioare, ma scuzati, dar mie nu imi plac cartofii prajiti fara ketchup.

- Nici mie blondele fara sare si piper, am adaugat mandru.

Si-a infundat un marait si a disparut din incapere.

Dupa ce si-a dres glasul, Alice mi-a pus paharul in fata si a continuat cu vocea ei subtire.

- Iart-o, nu stie ce inseamna socializarea.

- Edward, a rostit Bella angelic dupa cateva minute de liniste, cu nelipsita tristete care ii ingreuna puritatea ochilor.

- Da, sa mergem, i-am citit gandurile si ne-am ridicat in acelasi timp.





(Bella)




- Alice te place si cred ca si Emmett, am rupt tacerea din masina.

- Si socrii? a zambit strengareste spre mine.

- Esme si Carlisle ma iubesc. Nu vad cum de nu te-ar iubi si pe tine.

- Vrei sa spui ca sunt destul de..."iubibil", ha?

- Iar despre Jazz si Rose nu te preocupa prea tare. Pe el il aranjaza Al, iar Rose o sa o tina asa pana se satura sa faca zile fripte, am evitat sa ii raspund.

- Trebuie sa vorbim. Vrei sa vii cu mine la o plimbare prin padure?

- Este frig, am zis gandindu-ma la el.

- In curand vine iarna si poate sa fie ultima.

"Ultima"...ultimul lucru pe care l-as putea face cu Edward. Sintagma suna atat de tragic, incat pe moment nu am fost in stare macar sa o concep. Doar am raspuns afirmativ si am coborat din masina. Si-a pus degetele calde peste ale mele, in timp ce pasii nostrii urmau acelasi ritm pe poteca. Cand am gasit arborele de data trecuta, ne-am urcat in el si ne-am imbratisat pe cea mai inalta ramura.

- Jake mi-a vorbit despre tine, a rostit direct, dintr-o suflare.

- Cate complimente mi-a facut?

Un oftat i-a parasit buzele moi si s-a lasat cu obrazul pe parul meu.

- Exagerat de multe. A reusit chiar sa ma faca sa il lovesc, doar ca, fara niciun efect, a chicotit ridicand mana bandajata.

- Vrei sa imi povestesti ce ti-a spus?

- Nu, pentru ca nu are niciun rost.

- Incearca sa te faca sa renunti la ... noi?

- Bella, Jake imi este prieten. Crede ca ma sfatuieste spre binele meu.

- Ce te sfatuieste?

- Sa ma indepartez. Sa nu ajung pana in punctul in care...

Liniste. Cuvintele lui Black incoltisera indoiala in inima lui Edward? Venise momentul in care trebuia sa fiu suficient de tare sa il las sa plece.

- Edward...va fi cum vrei tu. Tu esti cel care risca...

- O luam de la capat? Hm, Bella? Incepem iar cu scuze si lamentari? a rabufnit exasperat.

"Te iubesc, prostutule, te iubesc si vreau tot ce este mai bine pentru tine."

- Edward, eu...te...

"Nu, Bella, nu o face! Nu il lega prin aceste cuvinte, acum cand vrea sa plece!"

-...te inteleg. Te rog, incearca sa ma intelegi si tu! rugamintea a rasunat dureros de clara si mi-am deschis temerile in fata lui.

- Imi este frica sa pierd controlul, Edward. Imi este groaza cand ma gandesc ca as putea rani persoana care are cel mai mare sens in eternitatea asta nenorocita pe care o duc zi cu zi. Tot ce traim vreau sa fie decizia ta. Nu ca sa imi diminuez sentimentul de vinovatie in caz ca..., dar pentru ca vreau sa iti dau de ales, sa ai sansa sa ma alegi pe mine pentru ca pe mine ma vrei!

- Bella...a inganat fara continuare.

- Sunt aici pentru tine si voi fi atat timp cat ma vei vrea, pentru ca imi este peste puteri sa fac ceva impotriva vointei tale. Daca ma vrei departe, goneste-ma, daca ma vrei langa tine...ia-ma, oricum sunt a ta...

- A mea...

- Dar gandeste-te ca sunt cea mai de temut creatura din lume si ca desi nu concep sa iti fac rau, sunt pe jumatate bestie manata de instincte...

M-am oprit. Arsura din gat parca stia ca despre ea era vorba si se straduia sa ma chinuie mai tare. Ochii lui stransi de cuta sprancenelor priveau in jos, nemiscati. M-am departat de bratele lui si am sarit jos, pe ramura de sub.

- Unde pleci?

- Iti las timpul tau.

- Bella, urca inapoi! s-a rastit inabusit.

- Edward...

- Sti cum se spune: "Dragostea trece mai intai prin stomac"!

Un ras nazal a curs molcom dintre buzele lui pline. Nu puteam sa ma amuz la umorul lui negru, dar puteam sa ma minunez de idealul fapturii lui.