16. Visul din portret

(Edward)




   Am aruncat geaca pe scaunului de la bucatarie si am baut pe nerasuflate cateva pahare de apa. Ii spusesem in cele din urma, fara ocolisuri ca o iubesc, doar ca duruse...Duruse circumstanta, felul soptit de parca o faceam pe ascuns de lume si mai ales, faptul ca ea nu imi raspunsese. Dar fusese necesar. Aveam o nevoie vitala de a-i intelege temerile si trebuia sa ii arat cum ar fi o despartire. Poate ca am fost crud, dar nu am stiut in disperarea acelui moment cum altfel sa o fac sa vada ca o vreau langa mine in fiecare clipa. Gandurile ei inca erau o enigma pentru mine si eram coplesit de supozitii.

Pe fereastra din bucatarie vedeam intunericul padurii si constientizam pericolul de acolo. Cum iti poti gasi moartea pe o carare si persoanele dragi tie vor fi convinse ca a fost un animal salbatic. Cum se facea ca nimeni nu are mintea suficient de deschisa, pentru a imbratisa fantasticul, doar pentru ca nu il pricepeau? Eu eram pe dos, nu ii puteam deslusi nicio emotie Bellei, niciun gand si dimpotriva, o vroiam tot mai mult si nevoia de ea crestea uimitor prin simpla ei prezenta, simplul ei zambet, simplul ei parfum. Asta daca vreodata, ceva la Bella mi se va parea...simplu...:X

Am privit spre cuier si nu am vazut incaltamintea si pusca lui Charlie, asta insemnand ca intarziase cu lucrul. Mi-am prins degetele in par si am tras putin de scalp, cu telul de a-mi calma nervii si de a ma concentra pe ceea ce urmeaza. Am pasit incet, aproape ca ma gandeam sa o surprind, pentru ca stiam ca ma asteapta sus, in camera. O simteam...

Am trecut intai la baie, mi-am lasat hainele de zi si am luat pe mine niste pantaloni de bumbac si un tricou cu maneca lunga, mi-am periat bine dintii si am luat aer adanc in piept. O mie de scene imi invadasera imaginatia, dar le-am oprit ca sa infrunt realitatea, atunci cand am deschis usa...

Nu am apucat sa o inchid ca ceva rece mi-a sarit in brate, presandu-se de corpul meu cu putere. I-am auzit vocea soptita murmurandu-mi numele lung si mi-am pus bratele in jurul mijlocului ei. Mi-a sarutat lobul urechii, gatul, umerii, pieptul, peste materialul bluzei pana cand i-am prins capul in palme si am ridicat-o cu ochii intr-ai mei.

- Te iubesc, mi-a luat-o ea inainte si mi-a scos un zambet plin.

- Bella, Bella mea...

- A ta, a ta, da! apoape a tipat si m-a tras spre pat, lasandu-ma sa cad peste ea in valul de saruturi nesatisfacatoare. Atingerea buzelor noastre devenise prea putin si trupurile cereau tot mai mult, urlau dupa o uniune plenara, eterna. Am pornit drumul indicat de pasiunea orbitoare, cu toate ca stiam ca nu avea sa aiba o finalizare, dar i-am dat ce isi dorea. Vroia sa incerce cat mai mult, sa invinga focul si sa treaca de bariera care ne retinea. I-am eliberat chipul de salbaticiunea buclelor si mi-am ingropat buzele in pieptul ei. Sarutandu-i umerii mici, parca gustam lapte cu miere, imbibat intr-un miros floral de levantica, mai puternic decat orice marca de heroina existenta. Am respirat puternic pe pielea ei ca sa o provoc mai tare, oferindu-ma cobai pe care sa isi exercite pornirile si simultan, le-am dezlanutuit pe ale mele. Palmele mici imi mangaiau arcuirea spatelui cand am auzit un parait scurt si mi-am vazut bluza fluturand prin aer, pana a atins podeaua. Sunetul de lovire cu covorul mi s-a parut asurzitor in toata concetrarea care mi se focalizase doar asupra femeii din bratele mele. I-am atins pielea de pe talie si parca am simtit-o deschizandu-se pentru mangaierea mea, invitandu-ma mai sus. Am urcat, pana am gasit sutienul, aproape puteam spune ca era de culoare neagra, atat de tare imi aprinsesem simturile pentru acest moment. Cupa era atat de moale, iar marimea perfecta pentru palma mea. Am masat incet, chinuitor de incet, pana cand si-a pus mana peste a mea, implorandu-ma cu acei ochi nisipii, sa i-l dau jos. Intai i-am deschis bluza nasture cu nasture, sarutandu-i fiecare particica din pielea de pe burta, pana am ajuns la blugi. I-am despartit coapsele cu genunchiul si mi-am facut loc in deschizatura intima a pulpelor tari, masandu-le odata cu miscarea ritmica pe care o desfasuram, desii amandoi eram inca imbracati. A gemut incet si s-a speriat, ramanand o secunda blocata, dupa care si-a prins degetele fine in parul meu, din dorinta de a-mi gasi buzele. Am gemut si eu, exact in respiratia ei, ca data trecuta, si am lasat-o apoi putin sa inghita veninul care ma vroia, poate mai mult decat insasi toata fiinta ei, dupa care am reinceput dansul provocarilor. Fara sa simt, deodata am fost sub ea, cu mainile lipite de pat, mirosindu-i parul care cadea in valuri de foc peste fata mea in timp ce Bella imi saruta arcada, sprancenele, ochii, nasul, fruntea...

Am deschis ochii pentru a-mi sculpta aceasta imagine in basorelieful creierului meu. Trasaturile ei tulburate, ochii pe jumatate inchisi, buzele ca doua petale de trandafir, bluza sifonata, parul ravasit. Arata mai dezordonat ca niciodata, dar niciodata nu fusese mai perfecta de atat!

Ne-am impreunat degetele si s-a frecat instinctiv de mine, cu o forta exagerata, ca mi-a oprit aerul in plamani. Cu toate ca ar fi putut sa ma conduca ea, si-a lasat obrazul in palma mea, alintandu-se de el si invitandu-ma sa o invat...sa iubeasca...sa ma iubeasca...

- Edward! si-a deschis maxilarul in scobitura gatului meu si m-a impins, aruncandu-se in celalalt colt al camerei. S-a izbit de perete si s-a lasat sa alunece, tragand de materialul bluzei ca sa-si acopere pieptul.

- Esti bine? am strigat grabindu-ma spre ea.

- Ramai acolo, te rog, a continuat incet.

M-am dus spre ea si i-am prins trupul intr-o mana, ridicand-o delicat si indrumand-o spre pat. Arata de parca o armata de nou-nascuti trecuse prin el, asa ca am tras putin de patura.

- Am fost...atat de fercita, a zambit larg in pieptul meu.

- Nu a fost frustrant? m-am mirat de atitudineai ei pasiva.

- Foarte! a ingreunat cuvantul cu ciuda si m-a facut sa chicotesc, dar te iubesc, Edward si sunt dispusa la orice, pentru cat de putin...

- Daca ai fi de acord, ai putea sa ai mai mult de atat si nu ne-am mai chinui cu picaturi care nu ne astampara setea, fara niciun subinteles, am adaugat ridicand mainile in semn de predare.

- Poate ca ai dreptate, poate ca nu...a spus, dar de un lucru sunt sigura: nu imi pot permite sa te pierd!

Luna lasase o raza subtire printre draperii, care centraliza toata frumusetea momentului. Romantisul exista...





(Bella)





A lui.

Senzualitatea, dorinta, pasiunea care imbracasera acest moment ma transformasera. Am crezut ca un vampir ramane la stadiul la care a fost creat, fara posibilitatea unei schimbari, dar cu Edward m-am inselat. El conturase ca olarul, o alta Bella, una care exista de acum numai si numai pentru el. Ce mai conta Universul insusi, cand el ma vroia?

Surprinderea cu care reactinoam la stimulii sai fizici m-a blocat pentru o secunda, pana am realizat ca imi ignorasem pana atunci setea mistuitoare, focalizandu-ma doar pe scopul de a ma topi sub formele lui calde. Numai ca nu am putut scapa de ea in totalitate si cand un val de ceata intensa mi-a acoperit ratiunea, am fost pe punctul de a-l ataca. Frica m-a oprit sa nu o fac si nu dragostea sau luciditatea. Groaza ca as fi putut distruge tot ce avea sens pentru mine, tot ce contase vreodata. Gandul ca as putea sa il pierd bantuia pana si monstrul din mine, cu toate ca el era cel care avea cea mai mare nevoie de el.

Dupa ce ne-am linistit intr-o imbratisare cuminte, Edward a coborat sa il intampine pe Charlie. Ajunsese acasa destul de tarziu si asta era ingrijorator.

- Ce este cu tine asa fara bluza?

- Tocmai ce ma schimbam, a raspuns Edward rapid. De ce ai ajuns atat de tarziu?

- Alt atac de animal in padure.

- Atac de animal? am ramas nemiscata concentrandu-ma pe vocile lor.

- In apropiere de rezervatie.

- Cine a fost victima?

- Un baiat, nu avea mai mult de doisprezece ani.

Langa La Push. Black cu siguranta trebuie sa stie despre ce este vorba. Deja imi venea sa vomit la gandul ca maine va trebui sa ii simt mirosul, dar trebuia sa vorbesc cu el. Ce vampir putea sa fie prin zona?

Ca sa nu treaca timpul degeaba, am cautat o foaie si un creion in sertarul biroului si m-am aruncat in varful patului. Am inchis ochii si am vazut doi ochi verzi, de crom, transmitandu-mi semnale mute spre fiecare nerv si am incercat sa-i conturez: forma alungita specifica privirii intense, buzele pline, sprancenele groase, parul dezordonat...in fine, pe Edward...Dar portretul era lipsit de culoare si ochii lui au luat culoarea minei de creion, una inchisa, asemanatoare cu a mea...

Cand a urcat sus il terminasem si l-am bagat dupa capul patului ca sa il iau cu mine cand plec.

- Ati asteptat mult, doamna Masen?

- Suficient de mult cat sa iti duc dorul, am mustacit pe pieptul lui moale. Inima batea normal, spre deosebire de bassul cu care ma lovise cateva ore in urma si mi-am lipit urechea de materialul noii bluze ca sa o ascult.

- Pot sa te rog ceva?

- Ce anume? am raspuns nesigura de tonul lui ezitant.

- Ai putea in noaptea aceasta sa imi oferi un anumit vis...? vorbea sacadat, desenandu-mi cercuri pe podul palmei.

- Ce ai vrea sa vizezi? m-am ridicat spre buzele lui crapate.

- Cum ar fi daca...ar fi fost totul invers.

- Prin invers intelegi...?

- Sa fi fost tu omul.

- De unde iti vin ideile acestea? am bufnit oarecum amuzata.

- Ma gandeam...as fi curios sa vad aceasta schimbare de roluri, sa te inteleg mai bine si sa am macar impresia ca te pot proteja de..."atacuri de animal"...a suspinat incet.

Am inchis ochii incercand sa-mi imaginez perfectiunea naturii lui Edward, definita de frumusetea vampiriceasca si mi-a fost imposibil de conceput ceva atat de stralucitor si nepretuit.

- Bine, am soptit luandu-l in brate si deschizandu-mi mintea si scutul pentru a-l primi inauntrul gandurilor mele..."Te iubesc" i-am soptit mental intre imaginile pe care i le aratam...