20. Haz de necaz

(Edward)




  Am terminat repede discutia cu tata. Impresiile lui cu privire la Bella se rezumasera la o singura porunca: "Ai grija de ea!" Eram mandru ca reusise sa il farmece dintr-o singura seara. Nici o pendula in fata ochilor nu l-ar fi hipnotizat pe Charlie mai bine ca iubita mea. O placea si dupa expresia uimita, pariam ca se gandea ce anume vazuse la mine?

Am urcat nerabdator scarile si am inchis usa cu cheia in urma mea. Fata mea a aprins veioza si intr-o secunda a fost la fereastra. Draperiile ii mangaiau bratele imbratisate si parea ganditoare. M-am apropiat si i-am strans mijlocul tragandu-l spre mine tot mai mult, desii eram lipiti.

- Ai primit un ravas...

- Ravas? am bufnit la termentul antic, dar privirea ei m-a convins ca nu era nimic amuzant.

- Este pe noptiera, a facut un semn scurt cu barbia ridicata.

Am aruncat ochii peste o bucata de hartie cololosita, prinsa de un colt sub veioza. Nu a fost nevoie sa o iau in mana, pentru ca l-am citit repede, datorita marimii scrisului. Autorul parca se chinuise sa faca litera tocmai cat patratelul de matematica.

"Lily"...Leah?

Nu ne despartisem prea amabil la amiaza si se pare ca, lafel ca mine, nici ea nu era in regula cu asta. Ma gandisem oricum sa trec a doua zi sa o vad ca sa lamurim schimbul de vorbe neplacute, si ma mira faptul ca ea recursese la biletele ca in clasa intai sa rezolve treburile dintre noi. Astfel de copilarii ii erau tipice si reusise sa ma binedispuna, incercand sa mi-o imaginez rozand creionul pana i-a ascutit si celalalt capat, in incercarea de a gasi cuvintele potrivite. Toate taieturile si mazgalelile erau dovada ca acest pas de remediere nu fusese unul usor pentru ea. Poate acaparata de problemele varcolaci-vampiri, uitase pana si ca fusese inventat telefonul. Sigur statea si medita la fraze, gandindu-se: "De ce am impresia ca as putea lua legatura cu el si pe alta cale? Ciudat...dar parca mi-ar scapa ceva..."

- Scrie ceva amuzant? m-a scuturat Bella cu o expresie nemultumita si mi-am dat seama ca zambeam. Buzele au inghetat inainte sa cada imediat ce i-am observat tristetea din ochi.

- Este de la Leah, o prietena din rezervatie. Cred ca ti-am mai spus despre ea?...

- Stiu cine este Leah, a rupt conexiunea privirii noastre, preferand cerul noptii.

Simteam ca o tradez, desii nu stiam care era motivul. Savuram compania lui Leah si nu vedeam de ce pe Bella o deranja asta. Era prietena mea, lafel ca si Jacob si cu amandoi ea trebuia sa fie dusmana. Spun trebuia, pentru ca ambele clanuri erau lafel de incapatanati sa se vaneze si sa se rivalizele unul pe altul, doar de dragul traditiei.

- Edward, tu poti iesii cu cine vrei si poti sa iti alegi prietenii singur, dar...

- Dar ei sunt varcolaci!

- Problema nu este natura lor. Problema este faptul ca va intalniti pe un teren interzis...mie.

- Ce mi s-ar putea intampla?

- Uiti ca nou-nascutul de ieri a atacat chiar in rezervatie?

- Va trebui sa traiesc de acum cu frica de a nu fi omorat? tonul glasului mi-a urcat involuntar.

- Nu asta am vrut sa spun...doar ca, nu as putea suporta gandul ca cineva sau ceva te-ar putea rani.

Am oftat profund, asezandu-ma pe marginea patului cu pumnii inclestati. Am impins cuvintele de repros de pe limba si au alunecat pe gat inainte de a provoca o cearta majora. Normal ca nu ar suporta gandul ca as putea fi ranit, nici eu nu sunt in stare sa concep ca Bella ar putea pati ceva, dar pentru toate aceste ingrijorari tampite, ea stie solutia si cu toate acestea, o ignora atat de bine, incat parca nici nu fi existat. Nici macar nu lua in considerare sa ma transforme? De ce nu?

- Stiu la ce te gandesti, mi-a atins umarul cu mana rece.

- Totusi, te prefaci foarte bine ca nici nu ai idee...am spus ragusit.

- Bine, a oftat, nu spun ca...nu.

I-am cautat fata. Fata ei nu ma putea mintii. Ea avea sa ma asigure ca Bella nu spune asta doar ca sa ma linisteasca pe moment. Buzele subtiri, formau o singura dunga tremuranda si ochii ei masurau solemn ochii mei. Promitea.

- Bella, esti sigura?

- Edward, te rog, doar...da-mi un timp...

- Nu am chiar tot timpul din lume, dar... oricum toata viata mea iti apartine.

Ii apartinea din primul moment in care m-am lovit de acei ochi aurii care mi-au turnat aur pe inima.

- Cu o conditie!

- Care? am spus nesigur.

- Trebuie sa te gandesti foarte bine daca asta este ceea ce iti doresti cu adevarat. Timpul in care eu voi medita asupra hotararii, o sa iti foloseasca si tie pentru a reflecta...

- Cu asta nu ai sa ma convingi sa renunt la idee.

- Eu, sunt coplesita de faptul ca tu ma iubesti intr-atat incat sa iti doresti asta, dar nu este o joaca, asa ca impulsurile neinfranate de acum, pot fi o remuscare pentru totdeauna.

- Remuscare ar fi sa te las sa treci pe langa mine, Bella. M-as rascoli in mormant, daca s-ar intampla asa.

- Edward, sunt aici si voi fi atata timp cat tu vei vrea sa fiu. Nu plec nicaieri, daca tu nu ma gonesti. Nu ma intereseaza ce spune familia mea, Black sau Papa de la Roma. O sa raman pentru a te iubi, iar daca vreo-data sentimentele tale se vor schimba, voi pleca, dar voi continua sa te iubesc.

- Atunci, sa fie clar: te vreau langa mine pana...,mi-am scarpinat barbia continuand apasat, pana cand ma vei vrea si tu: capcana.

- Pregateste-te sa te plictisesti asteptand sa vina clipa aceea.

- Plictiseste-ma...

   I-am tras bratul alb si l-am inconjurat in jurul gatului meu, dupa care m-am lasat de-asupra asternutului, cu Bella in loc de patura. Mi-am incalcit degetele in buclele care curgeau pe fata mea si i-am cautat buzele ca sa le deszmierd. Mirosul floral al pielii fine imi invadase mintea si dorinta pusese stapanire pe creierul meu. Am facut un tur tactil al trupului ei, dupa care am impins-o de pe mine, fara sa eliberez impreunarea palmelor noastre si am presat-o sub pieptul meu. In pupilele ei marite, citeam acelasi extaz si aceeasi frustrare ca va trebui sa ne oprim...

- Pierdem partea cea mai intensa, am zambit cum stiam ca ii place ei si mi-am muscat buza inferioasa sugestiv.

- Nu ma tenta! aproape ca m-a implorat doritoare.

- Nu-mi da motive sa te doresc atat de mult!

A clipit sa se dezmaticeasca si a alunecat de sub mine, tocmai in picioare, langa usa.

- Trisezi!

- Doar ma folosesc de armele mele, lafel cum faci si tu, a chicotit aroganta.

- Isabella!

- Eddy?

Am ocolit patul sa o prind, dar isi folosea viteza vampiriceasca si pana sa ajung la ea, l-a inconjurat de trei ori, luand pe sus carti, caiete, haine si provocand o semitornada in camera mea. Chicotitul ei se auzea fantomatic atunci cand trecea pe langa mine si ma gadila inainte sa o prind de mana.

- Bine, ma predau, m-am aruncat in pat, intins cu mainile sub cap si dupa nici o secunda, a venit si ea langa mine.

- Ai fost batut de o femeie de o suta de ani! ma tachina.

- Femeie? am intrebat cu ton dubitabil, privindu-i sanii cu nerusinare si urcand cu palma deschisa peste coapsele ei despartite.

- Ce...faci? a ramas nemiscata, soptind intrebarea de parca ii era atat de rusine, ca ar fi dorit sa treaca prin pat.

- Te mangai?

- Asa...?

- Cum altfel? am eliberat varful limbii peste clavicula ei dulce.

- Edward, esti un... pieptul gol cauta disperat dupa aer pentru a se calma.

- Iti place sa vorbesti murdar? am continuat jocul.

- Eu...nu...ce...adica...ai inteles gresit....

- Sh! i-am atins buzele plapande cu degetul aratator, cufundandu-ma in ochii ei ca in Oceanul Planetar si simtind chemarea muta si interzisa a valurilor lor ucigatoare.

- Bella, te iubesc.

- Stiu.

- Nu astept sa fiu egal cu tine doar pentru asta, desii iti recunosc sincer, ca felul in care trupurile noastre se cheama, ma fac sa imi ies din minti...Intelege-ma ca doar vreau sa fim...completi- o pereche.

- Edward, te iubesc.

- Stiu.

Pierdusem controlul si lasasem buzele sa se odihneasca peste ale ei. Amandoi am gemut in acelasi timp, dar ea in loc sa se relaxeze, s-a transformat in stanca si am stiu ca este momentul sa ne oprim. I-am facut spatiu sa poate respira si m-am asezat langa ea, prea departe, pentru ca desii imparteam o saltea, parea ca ma aflu la mile distanta daca nu o aveam in bratele mele.

   Capul il simteam greu si bratele imi erau amortite, asa ca abea am deschis ochii pentru a privi in jur. Cearsaful era strans intre picioarele mele, patura pe podea, pernele pe la celalalt capat al patului, iar tricoul de pe mine era fleasca.
  Bella ma studia incruntata cand m-am trezit. Era tocmai urcata pe pervazul ferestrei, agatata cu mainile de lemn, in postura de pradator. Nu vroia sa ma atace, ci sa se abtina, insa ma privea fix.

- Esti bine?

- Am adormit...unde ramansesem?

- Edward, dormi de trei ore. Culca-te la loc, inca nu a rasarit soarele.

- Nu imi mai este somn.
 
   Desii aveam o stare generala foarte proasta, caci imi simteam urechile, nasul si gatul umflate, nu simteam nevoia sa adorm. Nu eram odihnit, dar nici somnoros. M-am ridicat incet pe coate ca sa previn ameteala si am vrut sa o intreb de ce sta acolo, cand am vazut bandajul imbibat de sange. Rana se deschisese si ma durea. Acela si fusese motivul senzatiei bolnavicioase pe care o experimentam si desigur, al distantei pe care ea o luase de mine. Din cand in cand se intorcea spre fereastra si inhala puternic, pentru a se racori de mirosul sangelui meu, pulsand prin pat.

- Imi pare rau, de ce nu m-ai trezit?

- Am incercat...dar, ai avut un somn destul de agitat, a continuat Bella in soapta.

- Este uman, am spus ascunzandu-mi jena.

Ce fantezii nocturne dezlantuim dupa scena de mai devreme cu Bella?

- Nu la acel tip de "agitat" ma refeream, a schitat un zambet intelegator, care a fugit imediat ce si-a continuat ideea. Ai avut cosmaruri. Multe.

- Le-ai vazut?

- Nu am putut, a lasat umerii sa cada grei. A fost singura data cand nu am putut impartasi ce era in mintea ta. Erai un seif inchis cu o suta de lacate si tot ce auzeam erau gemetele si bolboroselile carora nu le-am putut da niciun inteles.Te chinuiai singur...

- Ciudat...

- Foarte, a aprobat rapid, dandu-mi impresia ca suspecta ceva. Dormi, eu... sunt aici.

- Stiu ca esti, dar nu trebuie. Cred ca ti-a fost destul de greu sa ramai in ciuda...am ridicat mana lovita.
 
- Sunt in regula...aici...

  Dupa ce mi-am schimbat bandajul cu grija sa nu il trezesc pe Charlie cu zgomotele sertarelor din baie, am revenit in camera intalnind pe patul perfect aranjat, o tava de cereale cu lapte.

- Micul dejun la pat, a gesticulat Bella mandra de picnicul matrimonial...solitar.


P.S: Am schimbat prefixulll!!! Capitolul 20:X . Urmeaza multe altele care vor contine actiune pentru ca in curand va aparea un oarecare suspans in poveste...insa COMENTATI VA ROG, cu pareri sincere si subiective!!!...Pupicei si ms muuult k trecetzi p'aici!:*>:D<:X