24. Vanatoare

(Bella)


   Priveam luna. Cioburile norilor de cenusa din jurul ei prevesteau o noapte sumbra, iar vantul era aspru, brazdand cu suflu rece uscaciunile de sub zapada. Era atat de mult alb! Ciudat era el ca nu ma linistea, aceasta nesfarsita mare perturbata doar de pasii nostrii, ma facea sa ma gandesc la moarte, la Trecerea pe care astazi aveam sa o cunosc, intr-un alt mod decat se asteaptau altii, intr-un mod tragic, ce va pata albul cu sange...Padurea vuia. Copacii isi aplecau crengile pana la pamant, le ridicau si se leganau din nou. In jur, intunericul parea o grota nesfarsita, un ultim drum... O ultima noapte, care se va termina inainte sa il mai vad pe Edward. Golul din piept s-a strans, facandu-ma sa ma intepe locul inimii. Daca lucrurile ar fi stat altfel, daca timpul nu ne-ar fi fost in contradictie si l-as fi intalnit cand inima mea inca batea, as fi daruit fiecare bataie a ei tot lui, ar fi fost numai a lui...mereu a lui...

- Bella, Alice a soptit din spatele grupului, s-au razgandit din nou. Le-am pierdut urma!

Cu totii am marait disperati, iar Emmett a lovit cu pumnul unul din arborii care ii stateau in cale, doborandu-l din prima.

- Usurel, iubitule, nu vrem sa omoram toate veveritele din Alaska! am auzit vocea suava a lui Rosalie, incercand sa mascheze densitatea nervilor care clocoteau in gatleju-i sec.

- Este incredibil cum ne-au putut prostii in aceste zile! a continuat el si ne-am oprit cu totii.

- Daca ne enervam, nu vom mai putea gandi lucid si la urma urmei, suntem la vanatoare: trebuie sa le anticipam miscarile si nu sa ii fugarim la nesfarsit, s-a evidentiat Carlisle pasind in centrul nostru.

- In tot acest timp au batut aceleasi teritorii, iar noi i-am urmat ca niste catelusi.

- Se joaca, Em, a interevenit Jasper. Nu uita: sunt vanatori si savureaza capcanele si disperarea, tot ce trebuie sa facem noi este sa gandim! Trebuie sa existe un mod de a le anticipa urmatoarea miscare si...s-a terminat atunci.

   Era vineri si se faceau trei zile de cand nu il mai vazusem pe Edward, de cand plecasem din Forks atat de brusc, dar fusese necesar. A fost crunt sa disimulez atata pasivitate si calm in fata lui in momentul despartirii. Stiam ca putea fi ultimul, dar l-am facut sa para atat de neinsemnat, pentru ca el sa nu banuiasca nimic. Dorul de el se transformase intr-o a doua voce a constiintei mele ce ii repeta numele in colturile mintii goale, facandu-l astfel sa fie mereu prezent, mereu parte din mine. Ma uram pentru faptul ca nu ii raspunsesem la telefon, dar imi negasem si ultima sansa de a-l auzi, de a-l simtii aproape, de a-l stii acolo, undeva, numai si numai pentru binele lui. Speram ca in zilele acestea in care fusesem deconectati unul de altul, sa ma fi...uitat? Nu, nu imi doream asta pentru nimic in lume, desi ar fi trebuit sa-mi fie singura dorinta daca il iubeam atat de mult. Cu toate astea, speram macar sa se fi eliberat de prezenta si amintirea mea, sa isi aeriseasca viata in care patrunsesem sa o sufoc, si astfel, daca ceva s-ar fi intamplat astazi si nu ma mai puteam intoarce la el, sa nu ii fie greu sa ma lase sa plec...

   In acea dimineata in care am pornit vanatoarea, l-am privit dormind mult timp, inainte sa plec. Cu o noapte in urma avusese acele cosmaruri oribile care ma ingrijorasera mai mult decat am lasat sa para si care aproape ma facusera sa il atac. Sangele umezind bandajul mi-a dat foc gatlejului si a fost nevoie de toata vointa mea sa sar pe pervazul ferestrei si sa raman acolo, pentru a-l pazi, racorindu-ma regulat cu aer rece si curat. Senzatia din laboratorul de biologie nici macar nu se putea compara cu intensitatea setei care ma incercase atunci. Tot trupul meu se zvarcolea din dorinta de a simti lichidul vietii prelingandu-se pe gatul meu, dar am rezistat: pentru ca il iubeam. Nici macar monstrul nu era mai puternic decat sentimentul pe care i-l purtam lui Edward, sentimentul care era esenta vietii mele si motivul mortii...






Parasind casa Masen, am fugit desculta, pentru a savura umiditatea pamantului care pe atunci era in asteptarea iernii. Aerul se intoxicase cu miros de iarba si apa, pentru ca desii nimeni nu crede asta, pana si apa isi are mirosul ei, doar ca oamenii sunt incapabili de a-l simti. Zgomote care nu pareau facute de animale ma urmau, asa ca am hotarat sa ma opresc pentru a cerceta zona in care ma aflam, destul de departe de casa, pentru ca vreunul din membrii familiei mele sa ma auda daca strigam dupa ajutor. Toate instinctele strigau in mine ca trebuie sa fiu in stare de alerta si deja ma gandeam la pericol, la nevoia de sprijin, desii nici macar nu stiam ce asteapta in ierburile care ma injonjurau ca o cusca.


- Bella, piu bella che mai (mai frumoasa ca niciodata).


- Pana la urma, unde ai invatat tu italiana, James? am marait arcuindu-mi spatele in timp ce el si sora lui se apropiau cu o relaxare prefacuta.


- Daca tot ne punem intrebari, am si eu o curiozitate: cum se face ca noi nu stiam despre tine si... sacul acela de oase?


Maraitul aproape mi-a spart amigdalitele si ochii imi ieseau din orbite la felul in care s-a referit la Edward.


- Usurel, nu se presupune ca voi vegetarienii sunteti mai putin salbatici? a soptit Victoria aplecandu-se inainte pentru a ataca, atunci cand James i-a pus mana pe umar.


- Ce cautati voi aici?


- Te-ar surprinde cat de departe pot ajunge pentru ceea ce imi doresc.


- Nu te juca, James.


- Tu ai fost cea care te-ai jucat cu mine,Bella! Stiind de sentimentele mele m-ai respins, a spus scrasnind din dinti, lucru care nu arata suferinta ci orgoliu ranit, egoism.


- Nu ne-am fi potrivit, James, am spus calma.


- Ha! Dar cu omul ce ai in comun, aceeasi inima? a continuat razand sarcastic.


- Il iubesc!


- Pacat! Atunci, va trebui sa moara!


- Sa nu indraznesti!


- Ti-ai batut joc de mine, Bella Cullen si James nu iarta niciodata...!


Disperearea m-a impins sa imi mut privirea pe Victoria, dar ea nu parea deloc contrariata de planurile fratelui sau. Lingandu-si buzele sugestiv, mi-a amintit de dorinta ei pentru sangele lui Edward, de faptul ca ma pusesem intre ea si prada ei, asa ca amandoi aveau ceva contra lui, sau si-ar fi gasit daca nu ar fi fost sa aiba.


- Nu o sa va permit sa ii faceti rau!


- Stiam, tocmai de accea ne-am gandit sa iti facem o vizita inainte, ca sa fim siguri ca nu esti o piedica.


- Familia mea va va urmari pana la capatul lumii daca este nevoie!


- Cum altfel iti poti face existenta mai distractiva? a aplaudat James ca un bolnav.


M-am ferit la timp, de o lovitura dubla, menita sa-mi franga gatul, am sarit intr-unul din arbori si am ramas acolo pana si-au reluat locurile. Eram depasita numeric, dar nu asta conta. Ceea ce conta era ca dupa ce ar fi terminat cu mine s-ar fi dus la Edward si nu imi puteam permite macar sa ma gandesc la asta.


- Prinselea pe cocoteatea, s-a scarpinat James pe barba, sau mai bine ratele si vanatorii?


Dintr-un pas a fost langa mine, iar greutatea lui m-a dezechilibrat si am picat, chiar in bratele Victoriei. Am lovit-o in burta, dar inainte sa ajung la gat, James m-a aruncat de pe ea, izbindu-ma cu spatele de o tulpina noduroasa. M-am ridicat cat de rapid am putut, dar ei erau doi si...


Unul mi-a prins bratele, altul picioarele si se pregateau sa ma rupa de la jumatate. Ma zbateam in zadar, palmele lor erau fier turnat peste incheieturile membrelor mele.


- Nu mi-as fi inchipuit niciodata ca va fi atat de usor, ochii lui negrii ii ingaureau pe ai mei si fiorii mortii, chiar daca nu erau de frica pentru mine, mi-au navalit venele sece. In momentul acela, ceasul care ma asteptase de atata timp, ceasul caruia ii oprisem alarma, a inceput sa sune!


Am inchis ochii, dar in loc de durere, intuneric, amorteala, foc, iad, nu am simtit decat aer si pamant. Cazusem? Imi dadusera drumul?

- Repede, Bella, inconjoara-l! vocea lui Alice mi-a readus agilitatea.


Ea si Jazz venisera la fix sa ma salveze, dar inainte sa se intoarca spre nomazi, aceastia fugisera. Am fi putut sa ii urmarim, dar nu sa ii prindem, si in plus, ceilalti nu stiau despre cele intamplate; sa ne despartim de ei era riscant. Am hotarat sa asteptam pana Rosalie si Emmett vin de la vanatoare, iar cand toti am fost in sufrageria resedintei Cullen, s-au luat deciziile.


- Il vor pe Edward, am spus.


- Sunt sute de vampiri care vor cate un om, asta nu inseamna...a inceput Rosalie iritata.


- Este mai mult decat atat, a intrerupt-o Alice cu vocea inalta, James o vrea pe Bella si Bella este una de-a noastra, Rosalie!


- Esti sigura ca nu i-ai vazut niciodata venind spre Forks? a intrebat Esme.


- Nu...si-a prins Alice tamplele cu capul, nu inteleg ce se intampla cu mine...a ridicat ochii si i-am citit durerea si frica la gandul a ce mi s-ar fi putut intampla.


- Nu este vina ta, Al, te rog, nu te invinovati!


- Sa nu ne mai gandim la ce ar fi putut sa fie! Mai bine ne gandim ce facem acum?


- Un lucru este clar, a zis Emmett ridicandu-se in picioare: trebuie vanati!


- Reprezinta o amenintare, Emm are dreptate, a spus Jazz privind-o pe Alice cu coada ochiului si eliberand-o de sentimentul de vinovatie.


- Eu merg dupa ei, i-am auzit apoi vocea de clopotel.


- Si noi, a spus Emmett luand-o de mana pe Rosalie, care isi musca buza pentru a nu protesta.


Stiam ca unde este Alice este si Jasper, deci nu a mai fost nevoie sa ne spuna si el ca pleaca.


- Carlisle? a intrebat Esme ingrijorata.


- Tu ramai aici si stai cu ochii pe Edward in caz ca planurile nu decurg cum trebuie.


- Si eu raman! am spus categoric.


- Bella...m-a privit Carlisle cu ochii jumatate acoperiti de peloape, imi pare rau, stiu ca vrei sa il stii in siguranta, dar, avem nevoie de tine si de puterea ta. Esme va avea grija ca Edward sa nu pateasca nimic...


- Nu pot sa il las, am insistat, nu ma simt in stare...


- Are prieteni in La Push, varcolacii vor avea grija de el, iar Esme este in Forks daca ceva se iveste, dar raul il suportam noi, asa ca avem nevoie de toate resursele pe care le putem gasi, scutul tau fiind una dintre ele. Nomazii nu sunt nebuni sa ramana aici, asa ca Edward va fi in afara pericolului cat timp noi vom fi pe urmele lor.


- Carlisle...am suspinat infranta de realitate, dar panica la gandul ca il voi parasi ar fi fost insuportabila fara Jazz.


- Ceva nu este cum ar trebui sa fie, a soptit Alice si toti ne-am oprit holbandu-ne la ea. Ochii aurii s-au marit si buzele mici au format un "o" cand viziunea i-a traversat mintea.


- Alice, ce vezi? am intrebat-o.


- Trei. Sunt trei...


- Dar credeam ca Laurent este mort?!


- Ies din Forks....ba nu, se intorc, din nou vor sa plece...nu reusesc sa vad...fata lui Alice se schimonosea in timp ce incerca sa dea de capul planului lor.


- Se tot razgandesc! a exclamat Carlisle ganditor.


- Cum reusesc asta?


- Au cu ei un nou-nascut! Asta trebuie sa fie! Au transformat un vampir pentru a avea acoperire si il urmeaza pe el.


- Dar de ce s-ar lua dupa un necunoscator, un initiant al lumii acestea? am intrebat gatuit.


- Pentru ca nou nascutii sunt nehotarati, schimbatori, impulsivi, indecisi, dar mai ales...foarte puternici. Fiind "teoretic" sub comanda lui, nu le putem prevedea miscarile pentru ca sunt luate pe moment si executate rapid...


Cu totii am amutit, gandinu-ne ce insemna asta: cu un nou-nascut puternic nu mai intra in discutie ca eu sa raman in Forks si stiam ca trebuia sa fiu alaturi de familia mea, cand toata aceasta vanatoare incepea pentru mine.



  Liniste. Nici fulgii nu mai pufaiau cand loveau plapuma asternuta de nea. Vantul se potolise. Copacii tacusera. Luna era mai mare, mai rotunda, mai sangerie, inecata in nori negrii.

Am privit in jur si toti stateau nemiscati, concentrati asupra simturilor folosite la maxim in aceste zile.

Erau aproape. Ii simteam.

- Stiu ca suntem aici, a soptit Alice si vor...lupta...




 
 
 

Hello, fetele mele! Scriu aici pentru ca am impresia ca daca imi las singura comm dupa capitol nu sunteti atenti sa cititi si asa va atrag atentia mai usor.
Deci, acum incepe ceea ce v-am promis: actiunea, suspansul, lupta! Sper sa va placa si sa va fi starnit curiozitatea:P...App: multumesc tuturor celor care imi lasa commuri si admira ceea ce scriu, dar in special, as fi vrut sa ma adresez fetei care mi-a scris ca inainte sa inceapa ziua de lucru, deschide pagina mea sa vada daca am postat ceva nou. Este magulitor si incredibil sa stiu asta si multumesc tare mult! Promit ca o sa termin Reversul cu brio si ca nu o sa il las in pom fie ce o fi, daca nu pentru mine insami, atunci pentru voi, pentru ca meritati un final al povestii.Tot ce va rog, este sa recomandati ficul si altor cititoare fane ale povestii Twilight, pentru ca asta m-ar incuraja si mai tare.
Va multumesc mult inca o data!
Pupicei dulcineiii dl un Shtrumph:*>:D<:X!!!