27. Sub luna

(Edward)




- Lyly...nu inteleg...cum? Adica voi si vampirii...

- S-a intamplat inainte ca eu sa ma transform si el sa aleaga sa devina ceea ce este.

   Acum patru ani, James Watt, era unul din seniorii cei mai frumosi si ravniti ai liceului din Forks, iar eu, doar o pustoaica credula, care abea parasise pana atunci de cateva ori teritoriile rezervatiei. Intr-o dimineata banala, pasii nostrii s-au intalnit pe coridorul lung si mi-a zambit. Nu l-am intrebat niciodata ce l-a facut sa inceapa totul, sau motivul pentru care m-a bagat in seama in clipa ceea, dar cert este ca inima mea a inceput sa bata nebuneste la vederea lui. Nu imi puteam explica aceasta senzatie noua si de curiozitate, il spionam prin scoala in fiecare zi ca sa imi dau seama daca palpitatiile accelerate aveau legatura cu el, sau fusese doar o coincidenta si eram defapt bolnava. Ma indragostisem!

   Mi-am luat intr-o dupa-masa inima in dinti, am traversat cercul de baieti care nu ma intimida cu nimic deoarece crescusem intr-unul, m-am apropiat de el, m-am ridicat pe varfuri si i-am soptit la ureche: "Imi placi foarte mult." Incepand de atunci, am fost de nedespartit. James era plin de caracter, hotarat, cu aptitudini de lider, chipes, asa ca nu m-as fi plictisit de el niciodata. Am facut o multime de lucruri impreuna si eram cu adevarat fericita, dar un lucru umbrea totul: orgoliul lui exagerat, mandria, egoul nemarginit. Incercasem sa il ignor de cele mai multe ori, pana cand acesta l-a acaparat cu totul, facand din iubitul meu o alta persoana, una care credea ca i se cuvine totul. Era obsedat cu toate legendele despre vampiri, cu miturile despre bautorii de sange si experientele povestitorilor, dar nu parea ciudat...

- Dar cum a devenit si el unul?

- Inainte de sfarsitul anului, intregul oras vorbea ca Victoria s-a intors acasa. Nu aveam habar ca este sora lui, pentru ca nimeni nu mai stia nimic de ea de mai bine de patru ani. Se vorbea ca este neschimbata si chiar mai frumoasa decat atunci cand plecase. Din momentul venirii ei, am inceput sa am niste cosmaruri oribile, agasante, din care nu imi mai aduceam aminte nimic a doua zi.

- Cosmaruri ai spus?

- Da, Victoria poseda aceasta capacitate de a interveni in mintile oamenilor in timpul somnului. Este teribil de afectata ca puterea ei nu afecteaza deloc vampirii, asa ca o exercita pe oricine o enerveaza dintre cei "fara aparare".

- Inteleg...am spus numai pentru mine, cand mi-am dat seama de ce Bella nu putea patrunde in visul meu atunci cand eram manipulat de Victoria.

- Ea nu se intorsese decat cu un scop: sa il ia pe James cu ea. Timp de cateva zile, nu l-am vazut deloc. Credeam doar ca ii impanzea capul cu prostii, dar nu si ca il transformse deja. Cand a venit la mine, nu mai era James al meu, baiatul cu viitor promitator de care ma indragostisem, ci o fiinta salbatica, cu hainele rupte, fata murdara si ochii rosii. Nu voi uita niciodata dialogul nostru din noaptea aceea. Ma ruga sa il urmez, sa fiu ca el si astfel sa ne iubim o vesnicie. Sam a aparut de dupa copaci, dupa ce ne-a ascultat discutia si mi-a spus legenda noastra. Pana atunci, crezusem ca sunt doar povesti, dar s-a transformat in fata mea si atunci, l-am crezut. Mi-a spus despre menirea varcolacilor si despre lupta impotriva vampirilor ca...el. M-am simtit rupta in bucati, prinsa intre dragoste si mit, fara sa stiu pe cine sa aleg. Dar, apoi, l-am privit atenta si nu mai era nicio urma de sentiment si omenie in el, doar dorinta de sange, de nemurire si am ales astfel sa fiu alaturi neamului meu. Chiar si asa, l-am rugat sa astepte, sa nu plece departe, sa nu ma paraseasca.

- Sa astept? Sa astept pana vei fi pregatita sa ii vanezi pe cei ca mine?

  De atunci nu l-am mai vazut. Sam nu s-a mai trasformat in lup abea pana acum doi ani, pentru ca regiunea fusese curata de vampiri, insa o data cu venirea Cullenilor, m-am transformat si eu. Tocmai atunci cand speram ca voi lasa locul acesta, care imi aduce aminte de el, in urma , ca voi incepe o viata noua in alt oras, am ramas blocata aici!

Suferise mult si inca suferea. Ma vedeam pe mine in ochii ei, semanam atat de mult, incat aproape puteai zice ca Leah era o varianta feminina a lui Edward Masen. Ea alesese, dar era si randul meu sa imi fac alegerea.

- Eu ma intorc acolo, Leah. Adio, am spus plecand capul fara curajul de a o mai ruga sa vina cu mine.

- Edward, nu este locul tau, nu te voi lasa, te rog, sa mergem in rezervatie, nu este conflictul nostru...nu am terminat tot ce aveam pe suflet, Edward, eu...eu te...te...

- Stiu, stiu si eu...te iubesc! am spus clar, de parca imi ridicasem un bolovan de pe inima.

Amandoi am ramas privindu-ne lung, pana cand linistea ne-a acaparat simturile: niciun zgomot, nicio miscare, doar liniste.

- Leah, Bella! am spus scurt, iar ea si-a lasat umerii sa cada grei. Aveam sentimente pentru ea, sentimente puternice, dar Bella, era radacina mea, seva din care imi luam fortele. I-am intors spatele si am fugit inapoi la iubita mea.



(Bella)

   Victoria isi arata dintii ascutiti in carne umana si aproape ca le auzeam zgomotul cand ii uda cu limba pentru a ma invita la lupta. In timpul in care ii evitasem loviturile mi se paruse ca il vad pe Edward. Mintea mea isi dorea atat de mult sa il vada pentru ultima data, in cat aveam halucinatii cu ochii lui verzi scuturand intunericul in cautarea mea. Alice si Jazz se descurcau bine sa le evite pe Kate si Irina, la fel si Carlisle o impiedica pe Carmen sa se apropie, dar Emmett nu se gandea la menajare, el il zdruncinase de cateva ori bune pe James si nici iubita lui nu ramansese mai prejos.

"- Blonda contra blonda", fusesera cuvintele lui Rosalie cand a vazut-o pe nou-nascuta si s-a si infipt in parul ei incalcit si plin de pamant si ierburi.

   Victoria si fratele ei ii manipulasera atat de bine pe cei din clanul Denali, incat nici nu mai putusem avea o discutie inainte de a porni lupta, asa cum sperasem, pentru a lamuri lucrurile. Le stiam numele si o parte din viata, pentru ca Alice le prevazuse venirea in noaptea aceasta cu putin inainte sa apara cu totii zburand din bezna arborilor, dar nu ii intalnisem niciodata pana acum. Nu intelegeam de ce daca erau vampiri vegetarieni, cazusera prada siretlicurilor unor nomazi in cautarea aventurii.

  Pe langa faptul ca se desfasura o lupta cu raporturi egale, mai exista o problema: scutul meu nu functiona. Nu mersese nici cand fusesem atacata de James si Victoria (chiar daca ei nu aveau puteri mentale si imi puteau face rau doar cu forta fizica, energia defensiva a campului para inainte orice apropiere nedorita, asa putusem sa opresc masina sa-l zdrobeasca pe Edward in parcare), iar acum era la fel de nefolositoare, de parca nici macar nu posedam o astfel de putere.

  Unghiile Victoriei mi-au zgariat gatul si m-am ferit la timp ca sa nu imi zmulga capul de pe umeri. Am invartit-o in aer si i-am frant bratele, dar a scapat din stransoarea mea inainte sa-i rup coloana. Mi-am dat seama ca puteam activa scutul acum. Nu intelegeam de ce, dar am profitat de moment si i-am barat atacul cu un picior in piept, care a azvarlit-o dincolo de arbori. In loc sa merg spre locul in care a aterizat si sa termin cu ea, am intors capul. Nu doar monstrul, dar si mintea mea reactiona la prezenta lui, fiind capabila sa il simta chiar daca stia ca este imposibil sa fie acolo. Totusi, ochii mei vedeau clar silueta lui Edward, cu ochii mari si sparti de uimire si frica. Nu se uita la mine, cu acea expresie de neinteles, ci la nou-nascuta. Rosalie era la pamant si pana sa se ridice, blonda inamica il privea pe Edward in acelasi fel, doar ca la ea exista o sclipire aparte, care nu putea fi ignorata...setea.

- Acum, Tanya! a strigat Victoria cu un glas ascutit si poruncitor, dar fata nu a ascultat-o, ci s-a incordat inchizand ochii si fortandu-se sa stea cat mai departe de el.

"Tanya"? mi-am repetat in gand...acea Tanya? Ea trebuia sa fie: blonda, frumoasa, vampir de scurt timp, dar ce cauta ea aici si de ce era cu James si sora lui? Nu am mai avut timp sa imi raspund intrebarilor, pentru ca o data ce am realizat ca Edward din fata mea nu era doar o iluzie, am fugit spre el pentru a-l proteja. James a strigat inca o data la Tanya, de data aceasta reusind sa-i scoata un marait animalic, dar Edward nu se misca. Ce era in neregula cu el? In loc sa fuga, incerca sa ii vorbeasca.

- Tanya? Sunt eu, Edward...a inghitit in sec intinzand o mana inainte de parca vroia sa mangaie un caine turbat.

Am simtit ca ma lasa picioarele.

- Edward, fugi! am strigat, dar Victoria a aparut in fata mea si mi-a trantit o palma care m-a aruncat langa Alice.

Kate, Irina si Carmen s-au oprit, privind ciudat spre Edward.

- Un om? De ce ati adus un om aici?

- Nu il atingeti sau va smulg cu dintii carnea bucata cu bucata! am scos un sunet amenintator din gat si i-am incoltit pe toti cu privirea.

- Am stiu de la inceput ca nu ma pot baza pe tine, a racnit Victoria sarind peste Rosalie si inaintand spre Tanya si...tinta privrii ei.

- Nu! am strigat urmand-o, dar parca timpul se lupta cu mine, incetinindu-ma ca-ntrunul din vortexurile acelea infernale ale jocurilor video. I-am simtit pe Emm si Al flancandu-ma, dar Victoria era deja acolo. A impins-o pe nou-nascuta de parca nu valora nimic si si-a intins bratele spre el. Eram atrofiata!

Inainte ca femeia cu parul rosu sa il atinga, a disparut in besna, lasand in urma un tipat isteric de durere. Fusese catapultata de coltii varcolacului ce asezat in fata lui Edward, a inceput sa maraie amenintator, facand padurea sa tremure.

- Leah, ai venit dupa mine...a soptit el emotionat, mangaindu-i urechea cu dragoste.

  Lupoaica nu a schitat niciun raspuns, fiind concentrata pe o singura persoana: James! Ochii lor s-au intalnit ca doua fulgere cu enegrii diferite atat de intense, incat se simtea discordanta si ura in aer. Cand el a atacat-o, l-a prins cu botul moale, fara sa stranga si i-a dat drumul la picioarele ei. Cand vampirul a vrut sa se ridice, i-a presat laba cu putere pe locul inimii, imobilizandu-l si l-a privit dinnou. James nu a ripostat. Pareau ca se cunosc, ca au o legatura, iar privirea ochilor mari si negrii, imi era cunoscuta. Nu se indrepta spre a-l ucide. Aceeasi privire mi-o vazusem oglindita in doi ochi verzi, exprimand regretul si frustrarea ca natura mea ma impinge sa il fac rau perosanei iubite, desi eu nu vreau asta.

Tanya a marait amenintator la varcolac si s-a pozitionat de atac. Lupta dintre monstru si om luase sfarsit.

Cand m-am pus intre ea si Edward, gatul mi s-a spart de la urletul salbatic ce mi-a impanzit corzile vocale.

- Imi pare rau, dar nu pot rezista...Edward, mi-e sete... murmura vampa intre suspinat si marait, privind flamanda gatul alb in care pulsa sange fierbinte din spatele meu. Concentrandu-ma pe felul in care Tanya trebuia sa il simta, aroma lui era dublata si ma bulversa si pe mine, dar nu puteam permite ca nimeni si nimic sa il raneasca, nici macar eu! Daca il putusem apara de mine insami la prima noastra intalnire, aceasta blonda cu par de vata nu avea sa prezinte nicio dificultate ca si comparatie! Am incercat sa creez iarasi scutul, fara nicio reusita. Ea era! Fara sa stie, Tanya ma impiedica sa imi folosesc puterea. De aceea nu puteam intra nici in visele lui Edward cat timp ea fusese prin preajma. Cand lupta, anihila capacitatile celorlalti vampiri, reducand conflictul la unul pur de forte. James ii descoperise acest talent de care ea nici macar nu era constienta si de aceea o pastrase langa el.

- Da-te din calea mea!

- Da-ma tu! am racnit din nou.

- Nu aceasta este singura cale! a strigat Carlisle, apropiindu-se.

- Ce? a intrebat nou-nascuta dezorientata.

- Uita-te la noi! Ochii nostrii nu sunt rosii, aspectul nostru nu este salbatic, noi stim sa ne abtinem si traim printre oameni fara sa le facem rau, fara sa fim niste monstrii.

Cele din clanul Denali se departasera de lupta, dar priveau de pe margine. Dintre toate, Irina era singura ramasa in pozitie ofensiva, gata sa sara oricand la gatul unuia dintre noi.

- Nu sunt destul de puternica....nu pot...glasul blondei era spart, chinuit de focul ce ii ardea in gat.

Am facut cativa pasi in spate, pana cand i-am simtit mana lui Edward pe umarul meu. Dorul de el din tot acest timp nu se astamparase, dimpotriva, aveam o pofta nebuna sa ii prind buzele intre ale mele si sa il stiu in siguranta camerei lui. I-am atins palma si i-am soptit ca il iubesc.

- Este singura ta sansa. Priveste in jur: James si Victoria nu iti mai pot tine partea si chiar si asa, aceasta nu este lupta ta, a continuat tatal meu. Noi te-am putea omori inainte sa apuci sa te misti.

Blonda a sarit speriata, dar asa cum spusese Carlisle, Emm si Jazz aveau amandoi mainile pe ea inainte sa faca un pas, tinand-o strans in timp ce se zvarcolea ca un animal captiv.

- Da-ti dreptul la o alta sansa! a mangaiat-o Carlisle pe par, vorbindu-i atat de bland, incat protectia parentala specifica lui a distrus o bucata din panza de tensiune din jur.

- Lucrurile nu se incheie aici! a spus Irina venind spre el cu maxilarul deschis larg. Reusise sa le fenteze pe Alice si Rosalie si eu tocmai ma chinuiam cu gandul de a-l lasa pe Edward neprotejat pentru a-i apara spatele tatalui meu, cand Esme a zburat dintre arbori impingand-o pe Irina cu mult in spatele surorilor ei!

Inainte ca surorile ei sa ii sara in ajutor si sa reinceapa lupta, Alice a vorbit clar, dar atat de repede, incat eram sigura ca Edward nu putuse intelege nimic.

- Noi nu vrem sa luptam cu voi! Care este motivul pentru care ne sunteti dusmani?

- Voi, l-ati ucis pe Laurant! a suspinat Irina intre bratele lor.

Alice i-a facut semn lui Rose sa ii dea drumul si ea a ramas uimita de eliberare.

- Laurant a fost ucis de camarazii tai, intr-una din padurile Canadei cum cateva saptamani, am spus.

- Mintiti!

- Imi pare rau, noi nu ucidem! am spus ferm, privind in ochii ei. Suntem vegetarieni la fel ca voi si ne dorim o viata cat mai linistita! Ati fost manipulate...

Cele trei surori si-au intalnit gandurile intr-o singura privire si s-au indreptat spre James.

  El si Leah se privisera in tacere in tot acest timp, in care ea il tinuse departe de Edward, dar acum, cand cele trei vampe isi hlizeau coltii spre dusmanul de la pamant, lupoaica a ridicat laba si James a putut fugi. Leah a ridicat capul mandra, scuturand vampele cu o privire impenetrabila ce nu arata catusi de putin regretul pentru fapta ei. Ele au inteles ca nu fusese prada ei si ca nu avea dreptul sa i-l ofere lor pe tava, insa eu intelesesem mai mult de atat...intelesesem dragoste...

- Carlisle? Carlisle Cullen? a intrebat Carmen pasind in fata. Am auzit multe despre tine, cum de nu te-am recunoscut? Esti un vampir respectat si un exemplu pentru cei care vor sa duca o viata ca a noastra. Ne pare rau pentru tot ce s-a intamplat, nu ne vine sa credem ca am fost pacalite de acei niste, nomazi.

- Ati fost doar alaturi de sora voastra si putem intelege sentimentul de solidaritate, a raspuns Carlisle. Eu si familia mea am trecut prin multe impreuna, a spus mandru, trecandu-si bratul in jurul taliei sotiei lui.

   Eram atat de bucuroasa sa o vad! Ramansese in Forks pentru a fi cu ochii pe Edward si se pare ca desii intarziase, reusise sa ne scoata dintr-un moment dificil asa cum facea mereu. Parintii mei adoptivi s-au privit cu o tandrete coplesitoare care spunea o mie de cuvinte nerostite si pentru prima data, am simtit iubirea mea pentru Edward o binecuvantare si nu o cruce pentru amandoi.

- Cum ne putem revansa?

- Prefacandu-va ca nu s-a intamplat nimic aici in noaptea aceasta.

   Linistea a ocupat padurea si cum nu se auzea decat o singura rasuflare, cea a lui Edward de care in tot acest timp doar eu fusesem constienta, toate privirile s-au indreptat spre oftaturile Tanyei. Emm si Jazz o eliberasera si statea acum la tulpina unui arbore, cu capul in maini si picioarele adunate la piept. Tremura si isi incalcea degetele prin par de nestare. Chinurile ei trebuiau sa fie aproape insuportabile.

- Haide, scumpo, totul va fi bine, a mangaiat-o Kate pe brate.

- O vom lua cu noi, a spus Irina. De acum, va face parte din clanul Denali si va fi sora noastra mai mica. Esti de acord? s-a intors spre ea?

- O sa ma ajutati sa scap de focul acesta? a spus ea cu ochii mici, zgariindu-si gatul.

- Il vei purta cu tine mereu, dar te vom invata sa il controlezi, continua sa o linisteasca cu mangaieri.

Tanya a aprobat absenta si Carmen i-a intins mana ca sa mearga cu ele.

- Multumim pentru intelegere si daca vreo-data veti avea nevoie de ceva, vom fi acolo pentru voi.

   Dupa ce au plecat, m-am intors in sfarsit spre Edward. Parul de bronz ii stralucea in lumina lunii si pielea desi mai calda decat a mea, era sloi din cauza temperaturii scazute. I-am prins obrajii in palme si i-am sarutat mult tanjitele buze, simtind cum reinviu, parasind moartea pentru... o moarte fericita iubindu-l.

- Cat a trecut de cand nu te-am vazut, ani? m-a intrebat taindu-mi buzele cu privirea verde.

- Secole!

- Bella, a susurat ca o cascada de vraja, astupandu-mi cuvintele nerostite cu o sarutare infocata.

Si-a trecut bratele in jurul meu mulandu-se peste mine si degetele lungi s-au prins in parul strans in coada din motive practice, rasfirandu-l peste umeri si mangaindu-mi gatul.

- Ar fi o amenintare urata daca ti-as spune ca a doua oara cand ma vei mai parasi te voi omori? a chicotit fara sa se opreasca din presarat dulci flori cu buzele moi peste fata mea.

- Inainte sa existe o a doua oara ma voi omori singura! Iarta-ma, Edward, nici nu stii cat am suferit, cat dor...

- Shhh, nu stiu, dar imi poti arata, sa mergem acasa! mi-a zambit strengareste si valul de pasiune mi-a acoperit mintea.

- Te iubesc!


Nota de autor: Deci, stiu cat ati asteptat acest capitol: Leah-James, lupta, revederea dintre Edward si Bella,Tanya, asa ca sper din suflet sa nu va fi dezamagit pentru ca stiu ca punctul meu forte este descrierea sentimentelor si nu actiunea, dar totusi...
Este mega important pentru mine sa comentati acest capitol si va multumesk ink o data ca trecetzi pe aici.
Pupicei dulcinei:*>:D<:X!!!