26. "Prietenul la nevoie se cunoaste"

(Edward)




Dialogul varcolacilor mi-a facut parul maciuca.

- Cum de niciunuia dintre voi nu i-a dat in gand sa se transforme pentru a putea comunica telepatic? a ridicat Sam tonul.

- Avem de ce sa ne facem griji? a intrebat Paul.

- Cullenii si un grup de nomazi se lupta in Alaska.

- Cullenii? a repetat Leah vazandu-ma ascuns in spatele lor si am presupus ca privirea i s-a intristat ca raspuns la privirea mea.

- Nu stiu motivul conflictului, dar daca au preferat sa se indeparteze de teritoriul nostru, atunci nu ne priveste.

- Sam? am soptit plecand capul. Ma simteam rusinat sa fiu martor neinvitat la intalnirea lor, dar nu mai puteam sta fara sa fac nimic. Era vorba despre Bella...

- Edward? s-a mirat Jake si a venit imediat in dreapta mea. Ce cauti aici?

- Aveam nevoie sa vorbesc cu cineva si...imi pare rau pentru ca am ascultat discutia voastra, dar, nu puteti sta fara sa faceti nimic!

- Poftim? l-a impins Sam pe Paul ca sa ajunga in fata mea. De ce am face ceva?

- Pentru ca stii ca sunt diferiti! Stii ca si ei ar fi acolo pentru tine! am replicat categoric, neindimidat de muschii varcolacului care se incordau tremurand in fata mea.

- Vorbesti prea mult unde parerea ta nu este necesara, a spus capetenia haitei.

- Spun adevarul. Cullenii sunt condusi de Carlisle- un vampir care este medic chirug, imun la sange si desii are doar jumatate din natura umana, este mai om decat multi pe care ii cunosc! Ce dovada va mai trebuie ca nu sunt niste monstrii fara sentimente, insetati de sange?

- De ajuns! Varcolacii nu o sa se imprieteneasca cu vampirii cat timp eu voi fi Alpha!

- De ce nu ii lasi pe ei sa hotarasca asta? am intors privirea spre Jacob. Stiam ca dupa Sam, el era al doilea respectat ca lider. Ar fi fost nevoie de un singur cuvant din partea lui si s-ar fi starnit controverse care ar fi dus la convingerea majoritatii. Un singur cuvant care nu a venit. Prietenul meu mi-a evitat privirea si am ramas mut.

- Sa mergem! a spus Sam.

- Unde? am intrebat disperat.

- Nu stim cum se va termina lupta dintre strigoi, asa ca trebuie sa ne punem la punct cu rondurile de paza in preajma rezervatiei.

- Daca i-ati ajuta, atunci lucrurile ar ramane la fel ca pana acum. Chiar daca nu va convine prea tare de Culleni, macar ati fi obisnuiti cu ei, dar daca lasati nomazii sa castige, nu veti stii niciodata la ce sa va asteptati de la niste salbatici si populatia va fi pandita de un pericol dublu.

Nimic. Niciun raspuns. Faptul ca stiau ca am dreptate si nu acceptau asta din cauza orgoliilor si rivalitatilor stupide ma scotea din minti.

- Sangele sa curga pe mainile tale, Sam Alpha! vocea imi tremura de nervi, dar profunzimea ei m-a uimit. Tot trupul meu parca se transformase in glas, in vibratie, in sunet, punand toata convingerea in acele fraze accentuate cu bas gros. M-am intors cu spatele la haita lipsita de principii si am luat-o la fuga spre masina. Auzisem ce era necesar: Alaska.

    Eram sigur de trei lucruri: tradarea lui Jacob Black, natura mea umana nefolositoare si pericolul in care era Bella. Nu ma parasise asa cum ajunsesem sa cred in cele din urma, dar gandul ca nu aveam sa o mai vad niciodata parea mai real acum decat in toate aceste zile fara ea. Trebuia sa o vad!

    Inainte sa deschid portiera Volvo-ului, insa, un scancet moale m-a facut sa ma intorc. La un metru de mine, statea asezata precum un caine fidel, o lupoaica pe jumatatea masinii, cu urechile ridicate si botul in vant, eliberand spre mine caracter si incredere. Parul roscat ii stralucea datorita fulgilor luminati de luna platinata si corpul inca ii tremura moderat in urma transformarii. Am intins mana incet spre gatul ei.

- Leah? am soptit cu lacrimile facute noduri in gat.

Lupoaica a plecat capul pentru a se alinta sub palma mea deschisa, dupa care a urlat lung la cerul acoperit de nori si si-a pus botul pe labe pentru a ma invita sa ma urc in spatele ei.

- Esti sigura?

   Isi sfida neamul pentru a ma ajuta pe mine. Ca raspuns, mi-a aruncat o privire adanca. In maretia ochilor negrii, mi-am putut vedea expresia contorsionata de groaza si mi-am dat seama ca ea fusese cea care o convinsese pe Leah a ma insoteasca. Aratam dintr-o data slab, nesigur, daramat, infricosat, incat parca mi-ar fi grait cu glas omenesc: "Nu te vezi cum arati? Nu as mai putea privi ochii aceia sparti de durere dupa noaptea aceasta, stiind ca puteam face ceva si nu am facut-o." A aprobat categoric si m-a chemat nerabdatoare cu inca un marait. Nu mai aveam timp. Speram sa nu fie prea tarziu.

   Am sarit in spatele prietenei mele si mi-am impletit parul in blana ei moale, care mirosea a mosc si iarba, facandu-ma sa ma simt protejat, sprijinit, puternic si imediat ce am sfarsit oftatul care mi-a eliberat energia, a luat-o la fuga printre arbori.

  Am ametit de la viteza cu care Leah sarea si ocolea gropi, tulpini cazute, rauri, pana cand, a incetinit pasul, adulmecand cu precautie. Mirosul noptii era intepator si pretutindeni in jur simteam ochi pandind, guri salivand, brate asteptand. Lupoaica mergea agale, concentrata doar pe simturi ca sa detecteze locul bataliei.

- Grabeste-te, Lyly!

A comentat un marait dezaprobator, sa o las sa isi faca treaba cum trebuie, chiar daca nu este mandra de tradarea ei si dupa cateva minute, i-a detectat!

Rasuflarea imi era taiata de adrenalina declansata in urma realizarii pericolului in care ma bagam, amestecata cu nerabdarea de a o vedea pe Bella. Daca acesta era menit sa fie sfarsitul, atunci sa fie pentru amandoi!

Eram acolo...pe marginea luptei.

  Niciunul dintre ei nu era nins, de la rapiditatea cu care se miscau, impiedicand pana si fulgii sa se aseze. Fiecare avea un adversar. Emmett lupta cu singurul barbat dusman, Alice si Jazz cu doua femele necunoscute, Carlisle cu o alta, iar Rosalie ameninta o blonda. Umorul meu negru nu a putut sa nu observe ca ii se implinise fantezia lui Emm: doua vampe blonde luptand pe viata si pe moarte, pacat doar ca circumstantele nu ii permiteau sa fie spectator. Si ea...Bella, la inceput am avut impresia ca se lupta cu o torta miscatoare, dar flacara, era defapt parul unei vampe, adiand salbatic in aerul rece. Bella...Buclele de mahon ii erau adunate intr-o coada deasa, semanand cu un buchet de trandafiri stropiti cu alama, dar se rasfirau din cauza miscarii de aparare din partea atacului venit de la roscata. Parea o balerina exersandu-si piruetele gratioase, dar pentru care esecul nu insemna doar o fractura, ci insemna totul. Din cand in cand, isi arata dintii scanteind in razele lunii. Revazand-o, nu am fost deloc socat de schimbarea infatisarii ei elegante, dulci, rafinate, pe una de pradator, ofensiva, animalica, dimpotriva: ma simteam mandru de forta ei si norocos ca ma aflam acolo. Apoi, imaginea s-a schimbat si am lasat-o in urma. Lupoaica a inceput sa fuga inapoi in directia din care venam si sa se indeparteze tot mai mult de lupta.

- Ce faci? am racnit, dar ea nu imi dadea atentie. Trebuia sa imi fi dat seama ca asa se va intampla! Cum de m-am gandit pentru o secunda macar la faptul ca m-ai putea ajuta? Am fost un idiot! Mai bine te ignoram si veneam singur! Doar m-ai adus pana aici ca sa o vad si acum ma intorci in Forks teafar si nevatamat, nu-i asa? Ce ai sa-mi spui cand vei renunta la infatisarea asta? Ca ii datorai asta lui Charlie? Ca astepti ca Sam sa te primeasca inapoi? Ca esti o lasa fara cuvant? Um? Vorbeste Leah Clearwater! La dracu', vorbeste!

  S-a oprit brusc, adancind laba in zapada groasa si inghetata de sub noi, dupa care s-a smucit si m-a rasturnat de pe ea, continuand o cotitura in padurea intunecata, fara sa se uite inapoi la mine. Pana ca eu sa ma ridic si sa ma scutur, ea s-a intors sub infatisare umana, privind pierduta pamantul pana cand a ridicat ochii sa-mi intalneasca privirea acuzatoare.

- Aculta, Edward Masen, a inceput pe ton jos scuturat de nervi, eu am cuvant, iar pe Sam nu dau doi bani, la fel cum nici el nu da pe mine! Te-am adus aici nu pentru ca iti datoram asta, ci pentru ca tu... nu stii cat insemni pentru mine! Chiar si asa, am fost gata sa te urmez si sa te apar cu orice pret in noaptea aceasta. Eram decisa sa ma alatur strigoilor in lupta, dar...,a luat o pauza deoarece suspinul i-a infundat pieptul, barbatul acela, impotriva caruia lupta ei...numele lui este...James si candva...a fost iubirea vietii mele...