22. Dor

(Edward)




"King Edward was extremely affable and friendly, and loved the good life. Nonetheless, he despised class distinctions and railed against the treatment of Indians as "brutes". The Edwardian period was also known as the Belle Époque, meaning "beautiful era".



Mi-am infundat buzele in palma. Zambeam mandru. Numele noastre: "Edward" si "Bella", erau in aceeasi fraza, in manualul de engleza, cu toate ca sensul era unul istoric, legat de dinastia de Wales si nu de un baiat care comisese idiotenia de a se indragosti de o superba vampa. Poate ca de-alungul timpului, mai existasera Edwardzi si Belle care se iubisera, care reusisera in acea iubire si care ne puteau servi drept model. Dupa toate, poate pana la urma nu eram chiar diametral opusi.

Dupa ora de biologie, pe fiecare culoar al liceului, la fiecare rasfoire de carte, cu fiecare briza umeda de pe terenul de sport, simteam parfumul ei. Ma insotea peste tot si ma intrebam daca si ceilalti il recunosteau. Cu siguranta nu, pentru ca el era acolo doar pentru mine, doar al meu, la fel ca si ea. Bella.

- Hey, Eddy! am primit un fluierat batjocoritor de pe partea cealalta a fileului.

Mi-am facut degetele elastic compatibil cu suprafata cauciucata a mingii de volei pe care o aveam in mana pregatit sa servesc, atunci cand netotul de Newton s-a gandit sa se dea ghizdav. Mi-am luat avant si i-am izbit-o de teasta seaca, dupa care a ricosat in perete si s-a intors la mine. Mike facea acum cerculete pe podeaua salii de sport, incercand sa-si aseze creierii zdruncinati.

- Ce a fost asta, Masen? a strigat proful care arbitra meciul.

- Adversarul nu a fost atent la joc, am spus pasiv, ridicand din umeri. Este prea ocupat sa deseneze cercuri percum cele din lanurile de grau.

- Deci Mikey facea acele forme misterioase?

- OZN-ule!

- Pe buna dreptate ai ochii aceia iesiti din orbite, esti un extraterestru!

Gurile celor satui de aerele popularului nu au intarziat sa apara si rasetele cu ecou i-au rosit fata pampalaului.

Michael Newton, incerca inca sa-si gaseasca demnitatea pe jos, frecandu-si cucuiul nervos. Privirea lui furioasa aproape ca m-a inspaimantat. Aproape.

I-am ras facandu-i cu mana, dupa care am aruncat mingea scarbit, ca sa merg la dusuri. Mi-am aruncat dintr-o miscare tricoul si pantalonii de trening si am dat drumul la apa fierbinte. Siroaiele grele imi netezeau pielea uscata si imi calmau muschii.

Semiintuneric. Fereastra larg deschisa. Haine rupte. Perna sfasiata. Ghemotoace de vata umplu patul. Miroase a tamaie si fumul ma impiedica sa vad. Ceva se misca prin ceata densa a camerei: rapid, nehotarat, salbatic. Vata zburand, vine spre mine, cu un zgomot animalic de prada. Ma indepartez, dar spatele se loveste de usa inchisa. Prea tarziu, ghemotoacele suiera si sunt tot mai aproape, pregatite sa aterizeze in fata mea. Nu este vata, sunt niste bucle ravasite, bucle blonde incalcite, par de om. Maxilarul alb pocneste si buzele carnoase se desprind cu pofta. Bestia intinde mainile spre gatul meu si raman paralizat.


Apoi, parfumul de flori si miere imi loveste fata si netezimea de matase rece ma revigoreaza. Un alt urlet, mai aproape, chiar in urechea mea ma face sa reactionez. Acesta ma apara. Era Bella. Cu o atingere aparent delicata, face acele maini care se indreptau spre mine sa paraie ca un lemn gol la mijloc. Apoi racoarea atingerii ei mi-a mangaiat obrajii transpirati si a intors spatele adversarului. Nu! Fi atenta! Nu trebuie sa lasi garda jos, acum! O vad iar, se ridica, spatele arcuit isi focalizeaza tinta si coltii aproape ca ii taie falcile ca sa iese la iveala. Sare. Vine spre ea, dar eu am limba amortita si fiecare muschi din corpul meu este imun la poruncile disperate ale creierului de a o avertiza.

- Bella!


Am deschis ochii si am inghitit toata apa care mi se stransese pe gat, cat timp nu respirasem din cauza...amintirii? Ce fusese acea scene fugitiva dinaintea mintii mele? De ce paruse un deja-vu? Fusese o parte din cosmarurile care ma bantuie de cateva nopti incoace?

Mi-am infasurat prosopul in jurul taliei si mi-am serss bine ochii, cand doua maini au incercat sa-mi prinda pieptul. M-am intors si le-am rasucit ca si cum ar fi fost de plastilina, urmand apoi cateva lovituri cu piciorul. Cineva se vaita, dar nu conta, pentru ca desi auzeam, nu reactinoam. Urechile imi erau infundate, ochii nu vedeau din cauza aburului, iar glasul nu ma indemna sa intreb cine este. Doar ma aparam!

- Edward, opreste-te, ma doare, gata...!

- Newton? Ce dracului faci aici?

Sigur venise stiind ca sunt singur aici, ca sa se revanseze pentru faza din sala.

- Ce fac eu? m-a intrebat pe ton tanguitor, miscandu-si din coate, mainile care se balansau fara voie lui. Au! a urmat, dupa care m-a privit cu ochii scanteietori pe jumatate inchisi, ce urlau frica si dezgust in acelasi timp: Masen,ce dracului te-a apucat? Au!

- Mike...eu...nu am stiut...

- Lasa-ma! mi-a indepartat mana si s-a ridicat singur.

Dupa cateva secunde au venit doi baieti, ce l-a ajutat sa se ridice ca sa mearga la cabinetul medical, iar antrenorul ce ii urmase, mi-a facut un raport pe care l-am semnat fara sa scot un cuvant de aparare la adresa mea. Ce fusese in capul meu sa il agresez asa pe Michael, fara macar sa stiu cine este, ce vrea, ce cauta in spatele meu? Parca un instinct de o varsta cu natura umana imi urlase in fiecare por nevoia de autoconservare. Momentul acela fusese unic, infricosator, de parca nu mai aveam control asupra mea, nu mai gandeam, nu mai simteam, nu mai aveam vointa.

 
***




- Ai ceva sa imi spui? si-a arcuit Charlie spranceana.

- Nu!

- Exact cum ma asteptam. Fugi de responsabilitati?

- Lasa-ma, tata, nu am dispozitia necesara sa...

- Cu mine conteaza o iota daca ai sau nu dispozitie, Edward Masen, asa ca ia loc pe scaunul din fata ta, sau iti tabacesc dorsala pana ai sa te rogi sa-mi fi acceptat invitatia de buna voie.

- Fi serios, te auzi vorbind? Parca ai avea in fata un copil care inca gangureste!

- Esti un iresponsabil, Edward si cand credeam ca frica mea nu are fundament, mi-ai demonstrat ca asta esti: un imatur caruia nu ii pasa decat sa calce in picioare pe ceilalti. Ma gandeam ca fata aceasta chiar te-a schimbat, dar a fost nevoie sa paraseasca orasul doar putin, ca sa iti reiei adevarata fata, care apropo, arata ca a unei mumii si te da de gol. Stiu ca ai fost in oras noptile, cu toate ca nu m-am injosit sa verfic daca esti sau nu in camera ta, stiu ca ai chiulit de la scoala toata saptamana, ca ai batut potecile prin La Push, ca ai circulat ca un sinucigas cu acel Camaro pentru care nici pana acum nu mi-ai dat o explicatie de ce se afla in fata casei noastre si mai stiu si de incindentul de astazi de la dusurile salii de sport. Am doar o intrebare: unde vrei sa ajungi?

- Sa fiu sef de politie in Forks. Tu esti modelul meu in viata. Ma atrage la aceasta meserie faptul ca poti fi ATOTstiutor. Sunt curios, ce altceva mai stii Charlie?

- Sa nu idraznesti sa mai folosesti tonul acesta cu mine inca o data!

- Stii ce? Bancurile cu politisti, inafara de faptul ca sunt doar un pamflet, au o idee adevarata la baza: politistii, pe cat sunt de incapatanati si siguri pe ei, pe atat nu stiu nimic din ce se intampla defapt!

Am urcat scarile muscandu-mi buzele ca sa nu scot restul de perle care asteptau si am trantit usa camerei cu toata forta. In spate, nu am auzit nimic. Nici tipete, nici injuraturi, nici pasi grabiti in urma mea, nici batai de pumni in usa. Liniste mormantala, care a fost intrerupta dupa cateva secunde de vocile de la Tv.

Cand am simtit ca tensiunea paraseste zona casei, mi-am aprins computerul si in asteptarea conectarii la internet, am aruncat o privire spre fereastra.

- Unde esti, Bella? am soptit spre padurea neagra din fata mea, pipaind in buzunarul blugilor telefonul mobil. L-am scos in graba, cautand la apeluri numarul lui Alice, de pe care ma sunase Bella ca sa ma roage sa imi vada Carlisle rana. Am apasat tasta de apelat si am asteptat fara sa respir, pana cand a sunat de mai bine de sapte ori.

- Alo? vocea de clopotel mi-a dat impresia ca tocmai am intrerupt-o dintr-un tenis pe plaja.

- Al? Sunt Edward, Bella este cu tine?

- Imi pare rau, nu este.

Sec.

- Cand pot vorbi cu ea?

- Nu stiu sa iti spun exact.

- Dar unde este?

- Cred ca pierd din semnal, nu te mai aud bine.

- Spune-i te rog, sa ma sune cand poate, o sa astept.

- Pa-pa!

Ton.

- La dracu! am pocnit clapeta si am azvarlit telefonul de tablia patului.

- Probleme in dragoste?

Am tresarit, atunci cand capul zburlit al lui Leah a aparut printre draperii.

- Lyly? Cum...,apoi m-am oprit, gandindu-ma ca intrebearea mea nu isi avea rostul. Daca stiam ca Bella putea escalada peretele exterior al casei intr-o secunda, cu siguranta si un varcolac putea face la fel. S-a asezat pe pervaz, la fel ca ea, chicotind bine-dispusa.

- Imi pare bine ca ai venit. Aveam nevoie de o prietena. Jacob ce face?

- Adica eu nu iti sunt de ajuns?

- Nu te simti jignita, doar ca...

- Da, da, voi baietii. Imi pare rau, Jake este plecat cu Sam.

- Este ceva in neregula in Forks?

Avusesem de gand sa il intreb pe Charlie ce vrusese sa zica acum cateva zile cu privire la acele "atacuri", dar acum imi era imposibil sa o fac.

- Nu chiar. Cu totii am simtit ceva ciudat, dar in aparenta nu este nimic in neregula. Oricum, este mai bine sa fim siguri.

- Inteleg...

- Pot sa intru? a lasat varful pociorului pe podea, dar chiar inainte sa o atinga am sarit:

- A...mai bine iesim la o plimbare, ce zici?

- Crezi ca Charlie ar fi de acord cu asta? m-a privit ciudat, dar si-a retras imediat piciorul, urcandu-l la locul lui de pe pervaz.

- Doar nu o sa-si aresteze propriul fiu la domiciuliu, am incercat sa zambesc.

Nu as fi fost confortabil cu Leah pe pervazul meu, in camera mea, in patul meu, in locurile in care mirosea a Bella. Bella mea. Chiar si asa, aveam nevoie de compania ei ca sa ma calmez, sa ma regasesc.

Ceva nu se petrecea conform planului. Ceva scartaia in toata treaba asta si ma facea sa ma indoiesc de Bella. Ceva, sau totul mergea foarte, foarte prost!