25. Tanya Donelly

(Tanya)




Mergand...

   Totul este atat de diferut acum: nesfarsita sete care imi arde traheea, corzile vocale, plamanii si imi conduce muschii, forta incomensurabila, nestarea, sentimentul ca nu apartin nicaieri si mai ales, sila, greata, fata de propria persoana, pentru faptul ca nu ma gandesc decat la sange: il aud, ii simt temperatura si ii miros aroma bulversanta o data cu circulatia. Nu mai am nevoie de oxigen, dar am nevoie de sange. Niciodata pana acum nu am fost prea mandra de mine, dar acum, in scurtele clipse de luciditate, cand sunt satula, ma dispretuiesc, ma consider o eroare a naturii, un monstru. Victoria continua sa imi spuna ca in cativa ani, senzatia va trece si ca ma voi simti frumoasa, puternica si dorita, pentru James. Fratele ei, ma privea intr-un mod ciudat. Chiar si departe, ii simteam ochii taiosi asupra mea, studiindu-ma, de parca vroia ceva de la mine si avea de gand sa obtina acel ceva fara sa il ceara. Nu imi provoaca frica, pentru ca acum acel sentiment nu este ca cel uman: este mai de graba un amestec de neliniste, ura, furie si umilinta, asa ca simplu: nu il suport in preajma mea. El m-a transformat!

   Amintirea acelui moment era in ceata cand am deschis ochii din ultimul somn, pentru prima data in acest corp nou. Cu cat am repetat-o, insa, cu atat a devenit mai clara, mai perturbanta.

  Conduceam in noapte. Stergatoarele faceau un zgomot enervant, dar nu le puteam opri pentru ca ploaia pocnea violenta parbrizul. Nici la radio nu puteam asculta pentru ca nu era semnal, asa ca ma simteam foarte singura. Linistea, pustiul si intunericul din fata si din urma mea imi dadea fiori. Mai era putin si ajngeam la destinatie, asa ca ma consolam cu gandul ca in curand voi face un dus fierbinte si voi uita de sentimentul acesta de pericol. In subconstient, stiam defapt ca nu avea sa fie asa.

   Plecasem din Pheonix satula de porcaria de viata pe care obisnuiam sa o duc, gandindu-ma ca un vechi prieten ma poate ajuta sa incep din nou. Nu iubisem niciodata, dar dintre toti baietii cu care fusesem, Edward Masen era singurul de care imi era dor, pentru care imi parea rau ca plecase.

   Intr-o noapte, stateam cu ochii pironiti in tavanul de de-asupra patului si ma concentram pe o modalitate de a face o schimbare in viata mea. Cum sa las reputatia de rebela, descreierata, usuratica in zgomotul si aglomeratia Pheonixului si sa ma refugiez intr-un oras mic, unde toti locuitorii se cunosc intre ei si se respecta, unde nimeni sa nu stie despre mine decat ceea ce vreau eu sa povestesc. Mi-am adus aminte astfel de Forks si am deschis computerul pentru a-l cerceta cu atentie. Dupa ce am vazut pe internet peisajul, liceul, rezervatia, padurile, spitalul, drumurile, am hotarat ca acesta este locul potrivit, asa ca i-a scris primul mail lui Edward.

   In cateva zile, mi-am aranjat zborul, am inchiriat masina, mi-am facut bagajele, iar la momentul potrivit, am fugit...direct in gura lupului.

   Ceva a oprit masina cu impact brusc. M-am lovit de volan, apoi de tetiera si dupa cateva secunde un firicel rece imi curgea din arcada umflata. Nu era nimic in fata masinii si nu vazusem niciun obstacol pana atunci, asa ca am coborat sprijindu-ma de portiera si impleticindu-mi picioarele pana la botul automobilului. O umbra s-a ridicat mult prea repede si m-a izbit de parbriz.

- Cine esti? am zbierat.

- Mereu aceasi intrebare, a fost pentru prima data cand am auzit vocea profunda si amenintatoare a lui James, dupa care si-a prins palma de gatul meu strangand pana am simtit ca aerul imi tasneste prin globii oculari. Ochii lui luminati de farurile inca aprinse erau de un rosu scanteietor, care m-a convins ca nu voi mai ajunge...nicaieri. De dupa umarul lui a aparut o femeie de o frumusete salbatica, al carui par ud, semana cu flacarile stinse.

- Grabeste-te, James, nu mai am rabdare, mirosul... a vorbit subtire, privind hipnotizata arcada mea pulsand sange peste ochi.

Aceeasi privire flamanda si rea se prefigura si pe fata ei contorsionata de dorinta.

- Lasati-ma sa plec, am murmurat stiind din start ca asta era imposibil.

- Unde vrei sa mergi?

- Spre Forks la...un prieten.

- Nu ti-a ajuns de cate ai vazut aici? Omoar-o si sa mergem! striga femeia.

- Ti-am spus ca nu plec pana cand nu ii fac sa plateasca pe ea si pe om, a scrasnit din dinti rastindu-se la femeia cu parul rosu.

Stropii de sus ma loveau greu si frigul se instalase in oasele mele.

- Daca ma gandesc bine, ne-ar putea fi de folos, a schitat un zambet malefic desprinzandu-si larg maxilarul de mandibula intr-un pocnet scurt, animalic.

Aceea a fost pentru ultima data cand am simtit frig, umezeala, durere, urmand apoi focul mistuitor care m-a trezit la alta viata.

   Ei spuneau ca transformarea in vampir durase trei zile, in care inima imi batuse nebuneste, pana cand se oprise definitiv. Imediat, arsura m-a facut sa marai de sete. Am baut sute de pumni de apa din rau, dar nu inceta, asa ca am fugit dupa mireasma delicioasa din aer, fara sa stiu spre ce ma indrept si am dat peste acel copil... Era dintr-o tabara scolara. Inca imi amintesc fata lui schimbandu-se treptat: uimita, incruntata, ingrozita. Apoi, James a spus ca eu am comanda grupului si ca ei ma vor urma oriunde, dar deseori disparea doar cu sora lui, intr-un mod misterios, de parca aveau ceva de ascuns. Ma foloseau si stiam asta, chiar daca ei ma considerau un animal de companie, dar ei erau tot ce aveam: ii uram, dar fara ei as fi fost pierduta intr-un univers complet necunoscut, asa ca nu puteam renunta la ei, cel putin pentru un timp pana aveam sa ma acomodez cu asta. Va trebui sa ii ascult si sa ii urmez in tot ce hotarau sa faca.

   Vizitasem de curand o familie de vampiroaice din regiunea Denali care venise cu noi in noaptea aceasta. Puteam vedea ca fetele acelea erau diferite. Ochii lor aveau culoarea aurului si nu aveau infatisarea necizelata a camarazilor mei. Erau deosebit de frumoase si gratioase, dar pareau...bune. Victoria o tot consolase pe una dintre ele, Irina se numea, iar apoi, ea si surorile ei Kate si Carmen au hotarat sa ne insoteasca.

Acum, mai aveam foarte putin si ajungeam in Alaska. Era noapte. O noapte pe care o simteam ca pe aceea de acum cateva zile: ultima...

- Tanya?! m-a strigat Victoria arcuindu-si spatele, a sosit clipa.

   Fara sa intreb nimic, am ascultat, am mirosit, am simtit. Erau sase. Noi eram sase. Nu stiam catre ce ne indreptam, catre cine si de ce, dar nu ma interesa. Eram un pradator. Stiam ca gresesc, stiam ca este salbatic si primitiv comportamentul meu, dar nu il puteam schimba. Eram de necontrolat si plecam la lupta!


Nota de autor: Stiu, este un capitol scurt, dar nu puteam amesteca perspectiva Tanyei cu ce urmeaza sa scriu in capitolul 26 si nici sa o las nepovestita. Avea si ea dreptul sa se apere, pentru ca desi era o vampiroaica exfufa, fusese o victima;))...Deci, comentatzi si la capitolul anterior si la acesta va rog din suflet.
Megapupaceli!:*>:D<:X