O vampa iubeste un... Edward:X

O vampa iubeste un... Edward:X

luni, mai 17, 2010

29. Sclava fericita


( Bella)



   Duminca a trecut fara sa il vad. M-am tinut departe de el si a fost nevoie de toata vointa mea. Efortul aproape a atins intensitatea abtinerii in momentul in care pulsul lui este coplesitor si imi sfasie dorinta. A fost nevoie. In ochii lui nu citeam nimic. Stiam ca are intrebari de pus, raspunsuri neclare de dat, reprosuri, incertitudini, dar nu aveam nicio explicatie care l-ar fi putut satisface si nici el.

Imi era imposibil de descris Universul de culpe ce mi s-ar fi spart in cap pentru cateva "clipe" de acum inainte, daca m-as stii asasina lui. Era de nepretuit pentru mine, deci nu l-as fi putut omorai pentru nimic in lume, nici chiar pentru iubirea noastra, asa cum spune el.

Poate ca era momentul sa fiu altruista, curajoasa, corecta, imbecila si sa il las sa plece. Trebuia! Nu puteam sa continui cu aceasta relatie care asa cum spunea si el, nu va avea nicio finalizare, asa ca nu avea niciun rost sa ii distrug viitoru legandu-l de o poveste care va dura maxim cativa ani de aici inainte. Aveam sa sufar, sa-mi smulg uriasa curmala din piept care imi tinea loc de inima si sa o ingrop la celalalt capat al lumii ca sa il uit, dar pentru Edward, trebuia sa renunt.

- Bells!

- Alice, nu ma judeca!

- Esti incorecta si oricat ai incercat sa eviti asta, esti egoista! De ce hotarasti tu pentru el?

- Pentru ca el nu stie ce vrea!

- Ba stie, doar ca tu nu accepti dorinta lui!

- Daca se va razgandi?

- Eu nu il vad facand asta, dar nu pot baga mana in foc. Oricum, dorinta lui acum este sa te iubeasca, iar tu i-o negi. Va trai cu aceasta neimplinire toata viata si te va cauta, doar il cunosti! Are rost sa isi cheltuie anii vietii pe urmele tale din nevoia de o explicatie? Are rost sa luam cu noi pacatul tau pe oriunde am merge daca parasim acum Forks-ul?

- Te joci bine cu cuvintele, dar tot nu ai dreptate! am marait.

- Am! Tocmai de aceea te enervezi. Stii si tu. Mereu am!

- Pleaca, Alice, nu te-a chemat nimeni aici.

Iar se urcase dupa mine pana in varful copacului!

- Gandeste-te bine, Bella, poate ca merita sa te gandesti si la fericire, nu doar la sacrificiu.

- Pleaca...am implorat-o vlaguita de adevarul din vorbele ei.



   Era noaptea. O noapte care a fost infernal de lunga. A doua zi aveam sa il revad si trebuia sa ma gandesc bine la hotararea mea, pentru ca poate aceasta era ultima sansa pe care o aveam de a intoarce destinul in favoarea mea.



- Bella, trebuie sa vorbim!

- Nu...am spus neconvingatoare cand Edward mi-a prins incheietura pe culoarul liceului a doua zi.

- M-ai ignorat toata ziua si am zis ca iti voi lasa timp sa reflectezi, dar am nevoie de raspunsuri! Isabella?! m-a privit batjocoritor ca sa ma scoata din pepeni. Stiam ca vroia doar sa ma faca sa vorbesc, dar nu eram pregatita sa ii spun ca "DA"! Vroiam sa fiu a lui pe vecie! Simteam remuscari in fiecare viziune cu momentul in care i-as spune ca accept tot ce imi propune, ca fac asa cum spune el, doar ca... era greu...

- Ce mai e, Eddie? i-am facut jocul.

- Nu te las sa pleci de aici pana nu imi raspunzi!

- Ha, si cum ai de gand sa ma opresti? Cu "forta"?

- Asa!

Mi-a prins fata intre palme, aruncandu-ma in perete. I-am oprit apropierea, impingand cu pumnii in pieptul moale, unde normal as fi vrut sa ma cufund.

- Edward, nu! Arsura!

A ridicat dintr-o spranceana si si-a umezit buza inferioara, dupa care a zgariat-o cu dintii:

- Ud-o!

   S-a incordat cat de mult a putut si a ramas pe pozitie. Ma amuza si ma enerva in acelasi timp incapatanarea lui, stiind ca as fi putut sa-l arunc de pe mine doar cu un deget. Buzele lui au inceput sa se miste peste ale mele, intr-un ritm alert, departandu-se o singura data, ca sa imi intalneasca privirea. Ochii mei spuneau "vreau". Nu folosea forta fizica, dar exercita o forta pe care doar el o avea aspupra mea. Nu il puteam respinge, dar ii puteam rezista, asa ca mi-am strans maxilarul. Neinvinsa.

   Asta l-a facut sa imi paraseasca gura. A urcat cu limba peste clavicula mea, lasand in urma pana la ureche, dare umede. Aici a gemut incet si mintea mi-a fost intunecata de o ceata groasa, dar nu m-am miscat! S-a enervat, si s-a agatat cu dintii de pavilionul meu, dupa care a strans si a tras. Durerea m-a facut sa despart buzele si atunci a prins momentul sa inspire profund aerul din gura mea, agatandu-se dinnou de ele ca un nebun.

  Trisa, iar eu nu aveam arme sa lupt cu sarutul lui! Am lasat mainile sa cada blege pe langa corp. Renuntarea mea l-a facut sa isi incalceasca degetele in parul meu, cuprinzandu-mi tot craniul cu palmele.

  Ma chinuia o dorinta nestavilita sa-l lipesc de mine si sa ii simt muschii prin piele. Am lovit cu pumnii in perete ca sa imi tin mainile la locul lor, insa el mi-a dat ce eu imi negam. Mi-a despartit pulpele cu genunchiul si s-a facut una cu mine. Eram o statuie, cu toate ca buzele lui dulci calcau fara mila peste ale mele. Parul meu incalcit i-a ramas intre degete cand a coborat brusc peste talie si coapse, plimbandu-se fara rusine. Depunea atat efort sa ma faca sa raspund si ii simteam oftica pentru ca rezistam, dar continua. Stiam si eu si el, cine avea sa oboseasca primul dintre noi doi si vroia sa dea ce e mai bun acum!

Mi-a ridicat barbia ca sa isi faca loc cu capul la pieptul meu. Ah, cum m-as fi jucat in parul lui moale! Si-a impletit degetele cu ale mele si mi le-a pus in parul lui. Direct la tinta! Baiatul asta citea gandurile? Mi-a prins sanii si a inceput sa ii framante ca pe cel mai pufos aluat.

Ma intepau ochii. Daca as fi fost om, i-as fi udat gulerul de lacrimi pana acum. Ma uram pentru faptul ca nu ii puteam raspunde, era mai mult decat umilitor, era o tortura ceea ce imi facea el, dar meritam. A batut cu pumnul in perete, chiar langa capul meu, gemand mai tare si ambitionandu-se mai mult. Parca eram intr-o cusca, una de aur, incatusata de bratele lui.



Eram cea mai fericita sclava, iar el, singurul meu stapan!



- Edward, geamatul mi-a spart buzele.

- Um? a fost tot ce a reusit sa spuna, continuand sa-mi zdrobeasca bielea cu biciul buzelor.

I-am prins una si am supt-o cu pofta.



S-a oprit!



  Cand a ramas nemiscat, ii auzeam respiratia cum incepea sa ii revina la normal, iar pasivitatea lui m-a surzit. Pana acum, parca fusesem intr-o fabrica in care urlasera motoarele si brusc, liniste. Am gemut in respiratia lui si am simtit cum i se dilata inima. Mi-am crapat buzele mai tare ca sa ii caut limba si m-am agatat de gatul lui ca sa il trag mai aproape. Nimic. De ce imi facea asta? Ma chinuise ca pe cea mai nemernica fiinta si acum, imi nega gustul pasiunii dupa ce ma inebunise atat cu mirosul ei.

Atunci am realizat: fusese o incercare. Pradatorul devenise prada. Ce vroia sa demonstreze acum, cand i-am aratat ce stia deja: ca el este singura mea slabiciune?

  M-a eliberat si privata de caldura corpului lui, m-am simtit goala. I-am privit figura convinsa ca avea dreptate intr-un anumit aspect si o grimasa de satisfactie i-a ridicat colturile buzelor care zvacneau rosii si umflate. S-a sprijinit putin de celalalt perete al coridorului, fara sa isi ia ochii pe jumatate inchisi dintr-ai mei, doar isi aranja parul ciufulit cu degetele.

Gatul imi mocnea mai rau ca jarul, dar eu abea acum simteam. Tortura fusese dublata de dorinta pentru sange, dar eu nici macar nu observasem. In bratele lui ma deconectasem complet de corp, lasand doar mintea sa se bucure de senzatiile pe care el ma facea sa le traiesc.

S-a aplecat si a luat ghiozdanul pe care il azvarlise mai devreme la picioarele mele:



- Sti unde sa ma gasesti!



A plecat... A plecat dorindu-si sa-l urmez...Ce era de facut?...



(Edward)



    Da...Fusesem un magar. Insistasem sa sparg gheata si cand am simtit toata rezistenta ei topindu-se, am lasat-o. A fost un exerciutiu ciudat sa ma desprind de Bella, dar era necesar.

"Hai, Bella, nu ma lasa singur in asta, iubeste-ma cum te iubesc si eu!" ma gandeam in timp ce o sarutam infocat. La inceput incercasem sa ma concentrez pe orice altceva ca sa nu pierd controlul, dar nu a functionat si aproape cand credeam ca o sa ma retrag invins, a cedat! Buzele ei au raspuns chemarilor mele disperate cu aceeasi pasiune imposibil de stapanit. Plecand, simtisem ca si cum urma sa o abandonez, dar era singura sansa sa ii arat ca nu putea sa glumeasca cu despartirea.

"Pentru un timp?" O singura zi fara ea a insemnat smoala incinsa, picurata lent peste pielea mea, dar i-am dat sansa sa se gandeasca. Stiam ce simtea. Daca rolurile ar fi fost inversate, poate si eu as fi reactionat la fel, negandu-i renuntarea la suflet asa cum spunea ea. Dar eram gata sa il dau si diavolului pentru ea, oricand! Ii aratasem ca nimic in lume nu se compara cu iubirea noastra si ca imi apartine in intregime, la fel cum si eu ii apartin ei.



Nu conta ca Bella era o vampa, Bella era FEMEIA mea!



Trebuia sa fie sigura de asta inainte ca eu sa...



  Gandurile mi-au fost intrerupte de o senzatie stranie. Speram sa fi functionat planul si Bella sa fi venit dupa mine, dar ochii ei asupra mea se simteau diferit, placut, nu ca doua sageti gata sa treaca prin plamanii mei. Nu puteam descrie, dar parca eram urmarit. Am parcat Volvo-ul atent in jur, dupa care am trecut rapid sa-l salut pe Charlie si am urcat sus in camera.

Era o dupa-masa innorata si cu draperiile trase, puteai jura ca este miezul noptii. Era acolo: mirosul, atmosfera, schimbate - prezenta unei alte persoane...

Am inchis usa incet si am asteptat. Nu simteam frica, cum obisnuiau sa zica vampirii si varcolacii, acesta era teritoriul meu si nu imi permiteam sa ma simt strain! Draperiile s-au despartit si a intrat in camera cu un calm exagerat. Dintre toate posibilitatile tragico-absurde pe care le luasem in calcul, nu m-as fi asteptat niciodata la...tocmai...ce dracu'...?

- Tu? Ce cauti tu aici? m-am incordat.

8 comentarii:

  1. O Doamne :X:X:X:X E EXTRAODINAR capitolul :X:X:X Felicitari >:D<
    E plin de pasiune si inversunare ... desigura ca iubirea si disperarea ca se vor desparti nu au lipsit :(
    Am ramas cu gura cascata :))Edward a pus cea mai buna arma la bataie ;))A castigat o lupta :X dar nu intreg razboiul ;))Sper ca o va face si Bella va renunta la ideea cu plecare :( E rea...hotaraste ea pt Edward si nu da iubirii lor o sansa :( Ar trebui sa asculte vorbele lui Alice :)
    "Nu conta ca Bella era o vampa, Bella era FEMEIA mea! " e superba fraza :X:X:X
    Nu pot sa-mi dau seama ce ar fi vrut Edward sa zica inainte ca Bella sa-i raspunda la sarut :"Trebuia sa fie sigura de asta inainte ca eu sa... " :-?
    De asemenea sunt curioasa cine e in camera lui Edward...poate iar e Leah :(
    Astept cu nerabdare continuarea :X
    Felicitari inca odata pt acest minunat...fantastic...adorabil capitol:X:X
    Spor la scris:*

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred k e Tanya:)) daca nu e ea e Leah;)) Foarte tare capitolul bafta multa!:*

    RăspundețiȘtergere
  3. SUPER
    ASTEPT URMATORUL

    RăspundețiȘtergere
  4. BRAVO! FELICITARI! MINUNAT!

    RăspundețiȘtergere
  5. Tot eu...am inteles acum de ce...si eu sunt tot Balanta! Pupici multi!

    RăspundețiȘtergere
  6. o Doamne ai inebunit?:O...cum sa lasi capitolul asa ?...vrei sa fac infart si sa iti citesc fcu' din spital?oricum un spital nu mar opri sa iti citesc ficu...este pur si simplu bestial...il ador:x....si aca chiar nu vrei sa fac infart ar fi mai bine sa vi repede cu urmatorul capitol:-w

    RăspundețiȘtergere
  7. DOaaaaamene e attat de soooper :x
    E Tanya nu?
    Oricum e sooper :x

    RăspundețiȘtergere
  8. Offffff!!!!!!!! Genial!!!!!!!
    Doamne esti genial....Edward face orice ca sa ii bage mintile in cap Bellei....minunat !!!!!
    Superb!!!!!!!!

    RăspundețiȘtergere