O vampa iubeste un... Edward:X

O vampa iubeste un... Edward:X

joi, mai 20, 2010

30. Lacrimi de sange

( Edward )




- Nici eu nu stiu, dar, iata-ma! si-a fluturat Rosalie parul.

- Iti era dor de cumnatul tau? am zambit ca sa o scot din sarite, pentru ca nervii si frica puneau stapanire pe mine si asta nu imi placea deloc. Nervi din cauza ca nu vorbea mai repede si frica de ce s-ar fi putut intampla ca Rosalie Cullen sa faca sacrificiul suprem de a veni la mine in camera?

- Sa nu ne tragem de sireturi, omule!

- Nu o spune de parca ar fi o boala incurabila!

- Pai logic este: om, egal, muribund, mi-a facut cu ochiul batjocoritor.

- Daca te plictseai, trebuia sa iti cauti jucarii in alta parte.

M-am dus la fereastra si am ridicat elegant draperia de un colt, indicandu-i iesirea.

- Va rog! am continuat.

- Pastreaza-ti scenele ironice pentru mai tarziu, avem de vorbit.

- Noi? am gesticulat haios.

- Nu, eu si...hey, mi s-a parut ca aud un sobolan pe aici, a mormait aplecandu-se sa se uite sub pat.

- Amuzant...vrei o gustare pana imi povestesti? Cu mustati sau cu antenute?

- Am sa fiu scurta si la obiect: te vreau departe de Bella!

Am ridicat dintr-o spranceana uimit si iritat in acelasi timp.

- Glumesti, nu?

- Niciodata.

- Vreau sa zic, am stiut din prima clipa ca nu ma agreezi si sentimentul este reciproc, dar doar nu ai impresia exagerat de naiva ca eu voi renunta la Bella in favoarea "vrerilor" tale?!

- Ba ai sa o faci...pentru ea, si-a dat ochii peste cap.

- De plictiseala azi noapte ai invatat chineza si o exersezi cu mine? Nu pricep o iota din ce incerci sa zici!

- Intelegi, Edward, dar nu vrei sa iti dai seama.

- Am invatat si eu ceva: OUT! am accentuat.

S-a ridicat de pe marginea patului direct spre gatul meu si m-a lipit violent de fereastra.

- Uite cum sta treaba, si-a hlizit dintii amenintator la nici un centimetru de fata mea, am sa iti explic cu fructe ca sa fiu sigura ca ma intelegi: Nu stiu de ce am decis astazi sa fac pe ingerul pazitor, dar pentru ca a fost ceva spontan, m-am gandit sa profit de sansa, pentru ca putea fi ultima. Imi iubesc familia si Bella face parte din ea. Tu i-ai pus in pericol, pe noi toti si treburile ar fi putut sa se incheie tragic vineri seara o data cu aparitia ta. Tu ai poate senzatia ca esti curajos, dar defapt esti un inconstient! Nu vei fi niciodata bun pentru sora mea, asa ca las-o in pace!

- De unde stii tu ce va hotari ea?

- Amandoi stim: te iubeste si va face ca tine. Te vei simti multumit pe moment, satisfacut, poate chiar patetic de fericit, dar in procesul in care te vei obisnui cu ideea, lucrurile se vor schimba: vei incepe sa devii sentimental gandindu-te la ce vei renunta, la persoanele pe care le vei pierde, la toata viata ta de pana acum, la monstrul cu care iti vei imparti existenta viitoare. Te vei transforma, da, dar numai pentru ca nu vei stii cum sa-i spui Bellei ca ai dat inapoi si o data vampir, o vei uri.

- Niciodata!

- Habar nu ai de simtamintele noastre! Noi putem trai senzatii diametral opuse simultan, fara sa ne simtim confuzi, noi iubim pana la sfarsit, dar uram si mai departe de atat! Suntem doar animale cu trup de om!

- Se pare ca nici tu nu esti prea incantata de tine insati! aproape am soptit intr-o incercare esuata de afisa un ton categoric.

- Nu conteaza ce mi s-a intamplat mie!

- Inceteaza! Nu o sa reusesti sa ma indepartezi! sunau cuvintele mele mai mult a rugaminte.

M-a eliberat prvindu-ma indurerata. Era socant sa o vad pe Rosalie trista si mai ales, aratandu-si tristetea in fata mea. Era sincera si protectoare?...

- M-am gadit si la asta. Uneori oamenii sunt atat de egocentristi, incat lupta cu dintii pana obtin un lucru si o data in posesia lor, isi pierd interesul si il arunca.

- Nu! Iesi! am tipat fara sa ma intereseze ca Charlie putea auzi de jos.

- Plec. Dar cand o vei face sa sufere, nu conteaza ca vei fi un adversar pe masura mea sau doar ... m-a privit de sus pana jos abtinandu-si comparatia "o portie de cartofi prajiti", te voi cauta Edward Masen! Te voi cauta si voi face din tine lumanarele parfumate!

Curentul care m-a lovit in fata de la rapiditatea cu care a fugit m-a facut sa ma simt ca nisipul uscat al desertului imprastiat de o briza rara. Pustiu...fara scop...singur...





( Bella )



"And when I shall die, take him and cut him up in little stars, and he will make the face of heaven so fine that all the world will fall in love with night and pay no worship to the garish sun."(Romeo & Juliette)



   Am ramas un timp sprijinita de zid si cu privirea in gol. Dupa plecarea lui Edward, mi-a alunecat spatele pe zugraveala rece si am cazut cu fata in palme, gandindu-ma la pasul pe care urma sa il fac. Era decisiv, asa ca o data hotarata, nu mai aveam cale de intoarcere. Urma sa fie doar inainte, mereu inainte, cu Edward de mana. Imi jurasem ca voi fi langa el atat cat imi va permite si nu aveam taria de a-mi incalca cuvantul. Il iubeam atat de mult, indescifrabil, inimaginabil, incomensurabil, la maxim...

Alice m-a ridicat din locul acela cand liceul era pustiu si toate luminile stinse.

- Sa mergem acasa, Bella!

- Acasa?

Edward era "acasa" pentru mine, Alpha si Omega, "totul" meu fizic.

- Ma bucur sa "vad" ca ai luat decizia corecta.

- Cum va fi? am intrebat-o fara temeri.

- Perfect, si-a dat ochii peste cap zambind.

- Inainte sa ii spun lui Edward, vreau sa vorbesc cu Carlisle si restul.



 ***

     Am respirat aerul nenecesar si am simtit cu las tot chinul sa plece din mine, ridicandu-se ca niste boltari cu aripi si lasandu-ma usoara, libera de framantari, sigura!

Spre uimirea mea, nimeni nu a schitat nimic impotriva, nici macar Rosalie. Privea absenta stropii de ploaie prelingandu-se timizi pe geam. Zapada durase putin, dar in cateva zile urma sa luam vacanta de Craciun si poate avea sa ninga din nou.

Oare ar fi fost deplasat sa-mi pun inima sub bradul lui Edward? Oricum era nenecesara, dar sigur un gest ca acela l-ar ingrozi. Da, ar fi fost foarte deplasat!

- Spune-i lui Edward ca este binevenit in familie, m-a imbratisat Esme.

- Daca ai nevoie de ajutor...

- Nu, Carlisle, o sa o fac eu, ii datorez asta, am spus incet, dar categoric.

Bineinteles ca vroiam sa fiu asistata pentru a nu-l pune pe Edward al meu nicio clipa in pericol, dar imi doream ca veninul meu sa fie cel care va curge prin venele lui de acum si pentru totdeauna.

- Va fi ciudat sa-l vad ca pe un cumnat si nu ca pe... s-a abtinut Jasper ranjind.

- Hei, in sfarsit voi avea cu cine sa comentez meciurile si sa vanez grizzley, a topait Emmett.

- Va multumesc pentru ca sunteti alaturi de mine.

- Cine s-ar risca sa te vada acra precum o muratura "for ever"?

- Originala ca intotdeauna, Al, am spus imbratisand-o.

- Pentru cand? a intrebat Carlisle.

- Oricand va vrea el, am raspuns iesind pe usa. Muream de nerabdare sa-i dau vestea! Nimic nu va mai sta in calea noastra de acum!



Draperiile erau trase si geamul inchis. Nu vroia sa vin? M-am oprit.

"Ai facut destul pe atotputernica si pe atotstiutoarea, Bella, cred ca are dreptul de a se lasa rugat", mi-am zis inaintand spre zidul de urcat.

  Am ticait cu unghiile de cateva ori pe pervaz, iar secundele pana cand mi-a raspuns au fost infernal de lungi. I-am vazut mainile albe tragand sa deschida si apoi s-a indepartat. Am pasit cu aceeasi stanjenire ca prima data. In camera mirosea a tutun, il vedeam plutind in aer. Cat fumase? Statea intins pe pat, cu ochii in tavan- goi. Suferea ingrozitor, cum putusem sa ma comport astfel?

- Edward, iarta-ma, m-am urcat langa el presandu-mi capul pe pieptul moale, dar bratul lui cald nu mi-a infasurat talia. M-am presat mai bine de el, dar tot nicio miscare din partea lui.

- Uite, am fost egoista crezand ca le stiu pe toate si regret nespus, dar te rog, nu ma trata asa, nu stii cat doare...

- Oare? a separat buzele lenes rostind cuvintele in scarba. Crezi tu ca nu stiu cat doare sa te simti inferior, slab, nedemn...

- Taci, nu mai vorbi asa. Esti cel mai bun om de pe pamant pentru mine!

- Dar totusi...doar un om!

- Nu pentru mult timp!

Am prins fugitiv o reactie de uimire care l-a facut sa vrea sa intoarca capul pentru a-mi intalnii ochii. Stiam ca ochii mei il asigurau, ca in ei vedea pana in suflet, dar nu i-a privit, ramanand nemiscat.

- Ce vrei sa spui, Bella?

- Ca sunt pregatita sa te transform. Iti dau ceea ce vrei sa iei de la mine si in schimb, te pastrez pentru totdeauna, fara nicio sansa de scapare!

- Sacrificandu-te din nou, Sfanta Bella? a intrebat sarcastic.

- Nu vad niciun sacrificiu in a te face al meu...cu orice pret pe care mi-l vei cere.

Tacere, dupa care a bufnit intr-un ras fortat.

- Dar nu te auzi? Esti egoista...iar, a spus flegmatic.

- Credeam ca asta este ceea ce vrei...

- Tu ai spus-o de multe ori, oamenii se schimba.

- Nu te inteleg.

- Da, tocmai asta este problema: niciodata nu ai inteles.

- Am gresit, imi pare rau, dar nu ma poti uri!

- De la ura la iubire nu este decat un pas...si invers.

- Ce se intampla cu tine? Nu-mi mai vorbii in filosofii si spune clar ce ai de zis?! am izbugnit intorcandu-i fata spre mine:nepasator, transparent, exprimand pur dezinteres.

- Ma urasti! am exclamat cu un suspin.

- Cred ca...nu mai stiu ce simt...Ai avut dreptate, acum vad lucrurile altfel, Bella...

- Nu...te rog...am lasat tot aerul sa-mi paraseasca palmanii si m-am apropiat de gura lui ca sa-l recapat.

Doua degete calde mi-au presat buzele intredeschise si m-au indepartat.

- Edward?

- Bella, eu nu te merit, nu sunt bun pentru tine, vobea fara emotie in glas, spunand cuvintele robotic.

- Si eu de ce te-as merita pe tine?

- Te fac sa suferi si nu mai suport asta.

- Gata cu suferinta inutila, am hotarat!

- Tarziu...s-a rupt din ochii mei.

- Cum...?

- O sa plec, Bella!

S-a spart! Pieptul imi era intepat de cioburile colturoase ale inimii!

Nu stiam ce sa intreb, eram blocata intr-o calota de gheata.

- Este ultima data cand ne vedem si te rog sa nu ma cauti.

- Cu ce am gresit?

- Nu te pot lega de unul ca mine. Ai suferii enorm.

- Eu nu am inima, Edward. Tu poate ca ma iubesti doar cu inima, dar eu te iubesc cu mintea, cu toata fiinta mea! Nu ma parasii...

- Vezi? Te ranesc doar spunandu-ti ceea ce gandesc. Noi nu ne-am fi potrivit niciodata. Nu doar apartinem unor lumi diferite, dar mai suntem si in contra timp, a inspirat adanc continuand cu arma letala, Bella, pur si simplu, tu esti...perfecta.

- Stiu si asta ma distruge...suspinele imi bombardau sternul.

- Este cel mai bine asa.

  As fi dat orice. As fi platit oricat, chiar si cu sange, pentru a fi capabila sa vars macar o lacrima. O singura picatura sarata ar fi eliberat putin din infinita durere care nu-mi mai incapea in piept!

Vazand ca eu nu mai aveam puterea de a spune nimic din cauza invaziei de suspine care imi dogoreau trupul, a inceput sa vorbeasca rar:

- Am sa termin liceul in Pheonix. Voi incepe o viata noua departe de aici, impreuna cu Leah...

Toata lumea mea s-a daramat. Toate sperantele, idioatele iluzii, dragostea, totul a devenit negru, abis...iar eu, o umbra!

- Nu vreau sa te simti vinovata nicio secunda pentru plecarea mea si te rog sa incerci sa traiesti fericita vecurile urmatoare. Ar fi... sanatos sa iti gasesti un barbat care sa te merite, unul egal cu tine si sa ma uiti. Stiu ca suferi, dar, ai avut dreptate, eu nu as fi putut niciodata sa renunt la ceea ce sunt pentru tine.

- De ce ai mai incercat sa ma convingi atunci? am spus gandindu-ma la lupta de saruturi care se daduse pe pielea mea in dupa-masa aceea.

- Atunci am crezut ca este ceea ce imi doresc, dar, am deschis ochii la timp. Mai bine acum decat mai tarziu, a spus intorcandu-se cu ochii intr-ai mei. Ochii lui zambeau. Luau totul atat de senin, asa cum se intampla de fiecare data in lumea lor, pe cand in mine se declansase colapsul vietii si inceputul Apocalipsei.

- De ce nu ramai sa termini scoala aici, cu tatal tau? Eu...nu o sa te mai deranjez niciodata, am sa ma multumesc privindu-te de la distanta...

- Asta este tocmai ceea ce vreau sa evit: senzatia ca sunt urmarit, studiat, spionat, mereu. M-am saturat de pericol si de frica de moarte, Bella si nu vreau sa te pun in situatia de a fi mereu in spatele meu aparandu-ma de cel care sta la panda din intunericul padurii. Vreau sa uit de Forks, sa uit de vampiri si...

- Pe varcolaci nu vrei sa ii uiti?

- Intre mine si Leah nu este decat o prietenie. Si ea isi dorea sa plece din rezervatie, asa ca o voi ruga sa ma insoteasca.

S-a apropiat de mine si mi-a ridicat mana ca sa isi preseze buzele de ea.

- Nu regret nicio secunda ca te-am cunoscut, Bella, dar sa nu ma cauti, te rog!

- Va fi asa cum vrei tu sa fie. Ti-am promis ca nu voi fi o piedica si ca te voi iubi mereu, chiar si din umbra.

Asta aveam sa devind, o umbra, umbra iubirii noastre. L-am privit pentru ultima data inainte sa sar acea fereastra care imi fusese altar in aceste luni...Nu-l puteam opri, dar daca doar ochii mei ar fi avut glas sa vorbeasca...:(

Edward...

Maxilarul usor proeminent, doar cat sa evidentieze forma masculina a fetei, trasaturile geomerice ale nasului, gatul de grosimea cuprinderii unor maini mici. Mainile mele nu se potriveau acolo, prea puternice si riscand sa ii simta pulsul fierbinte.

Nu eram doar din timpuri diferite, parca pana si lumile noastre erau paralele, intalnindu-se dintr-o lacuna neprevazuta a destinului.



NOTA DE AUTOR: Mdea...trist, unii poate atzi si lacrimat pikuletz, dar plsss nu credetzi k va fi tot o drama de aici inainte pana se vor revedea(pt k clar se vor revedea). Sper sa va fi placut cap si nu ma refer la despartirea lor, ci la felul km ati perceput emotiile personajelor:D. Oriqm, cred k v-am surprins ku plecarea lui Edward si nu a Bellei asa km se astepta toata lumea doar pt k este Reverse! Nu e totul asa ca in Twilight doar k ivers, asa ca nu va ast niciodata sa stitzi ce-mi trece mie prin capusorul asta ciudat:P...Va pupacesk megadulce si comentatzi k am mareeee nevoieee!!!

12 comentarii:

  1. Da...iar Reverse...adica omul paraseste vampirul! Interesant punct de vedere in capsorul tau...Ti-am spus ca imi plac Happy End-urile, nu? Pentru ca sper ca va fi un Happy-end! Este original ficul tau, nu am mai intalnit o astfel de idee de fic pana acum si ma gandeam ca trebuie sa-ti spun ca ar fi bine daca ai lua in calcul sa-l scrii mai elaborat si sa faci un roman din el. E interesant si nu vad de ce nu ar avea succes. Eu l-as cumpara! :) Bafta in continuare si astept cu nerabdare urmatorul capitol.

    RăspundețiȘtergere
  2. Wow...esti uimitoare :X mai surprins iar :) edward o paraseste pe bella :( Eu una ma asteptam sa se intample incers,dar uite ca nu a fost asa.
    Sunt sigura ca Edward a luat aceasta decizie numai din cauza spuselor lui Rosalie.Acum el se gandeste ca Bella nu il merita...etc. Mereu a avut o parare proasta despre el insusi,se simtit inferior,dar nu isi da seama ca el si Bella nu pot trai unul fara celalalt :( Rose nu trebuia sa faca asta :( mai ales ca Bella hotarase sa-l transforme...totusi acest obstacol va demostra cat de mare e dragostea lor :X
    E pacat ca irosesc o asa iubire frumoasa.Ambii sufera din cauza despartirii si ambii cred ca e lucrul cel corect sa te sacrfici pt cel iubit (asta e de apreciat),insa e greu sa-i vezi despartiti.Ma bucura gandul ca se vor revedea (dupa cum ai zis),asa isi vor da seama ca nu pot trai unul fara celalalt :(
    Ma enervat Edward...cum adica sa plece cu Leah...PROASTA idee X(
    NU UITA vreau un final FERICIT -EDWARD+BELLA
    Felicitari e minunat capitolul...dar dominat de tristete :( Lacrimile au curs siroaie pe obrajii mei cat l-am citit :(
    Astept cu nerabdare continuarea:X
    Spor la scris:*
    >:D<

    RăspundețiȘtergere
  3. Si mie imi plak Happy End-urile si va asigur k vetzi avea parte de unul, cel putzin asta am in cap pana akm...:D...Oriqm statzi p fir pt k parerile voastre momentan...nu sunt in totalitate corecte:D...adik...of nu va zik mai multe, statzi p fir k va pap dak nu:P
    Salu-mana de commuri si app faza ku romanu m-am gandit si eu k scris doar dintro persp sau la pers a3a ar iesi roman, doar k este ideea deja elaborata si facuta in Twilight saga, asa k,,,nu m-as incurka...
    In paralel oriqm lucrez la o poveste proprie, semi carticica pana akum, despre o iubire adolescentina ku totul diferita si pot spune k Reversul m-a ajutat tare mult sa-mi dezvolt felul de a scrie, pt k recitind akm ce am scris vara trecuta la acea poveste, am impresia k a scris-o un copil de clasa 1.
    Multzumesk mult pt aprecieri si va rog nu renuntati sa comm. Imi place k v-ati spus clar punctul de vedere: "FINAL FERICIT" si asta vetzi primi.
    Megapupicei:*:*:*!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. super.
    astept capitolul urmator cat mai repede
    scri foarte frumos

    RăspundețiȘtergere
  5. incredibil...imi spui si mie de unde poti sa ai atata imaginatie?...wow deci totul este chiar invers...la asata chiar nu ma asteptam...oricum dupa cum am mai spus tu nu scri nimik din ce ma astept sa scrii....de aceia ador povestea ta....

    RăspundețiȘtergere
  6. super
    pe cand urmatorul cap

    RăspundețiȘtergere
  7. superb ca intotdeauna:D si interesant,captivant,fascinant:D bafta multa la scris si nu numai;)

    RăspundețiȘtergere
  8. E cel mai original fan-fic vazut vreodata! Si eu nu am varsat doar lacrimi, am suspinat si inca suspin, si am un nod in gat, inima mea s-a spulberat odata cu a Bellei. Ai reusit sa exprimi intr-un mod perfect de fabulos sentimentele Bellei. Sper ca in capitolul urmator Edward sa explice in gandurile sale de ce a facut asta, de ce ne-a frant inimile tuturor. Pentru ca eu nu il cred ca s-a razgandit.
    Si facand acest "pas" a ranit-o pana la lacrimi pe care nu le poate varsa. Nu pot sa cred ce a facut capuletul tau mic si frumos. Atat de... adica... doar... perfect.:X
    Ador fic-ul tau si sincer, nu as vrea sa se termine vreodata. Si, chiar daca in capusorul tau dragalas se vor schimba ideile, te rog... te implor sa faci un Happy-End!
    Pupici, Deny:*:*:*
    Si inca odata, iti iubesc fic-ul, care a patruns chiar si in cele mai indepartate colturi ale inimii mele.
    Next-ul sper sa vina cat mai repede.
    P.S.: Astazi a fost ziua mea, si sa gasesc acest capitol, a fost cel mai frumos cadou pe care mi-l puteai face:X:X:X

    RăspundețiȘtergere
  9. Ms din suflet Deny si cu mare placere o satzi mai fac si alte cadouri de genul:*
    La multzi ani!
    Urmotorul cap il am scris de mana intr-o agenda semi-ciudato-jurnal de al meu pe care o iau dupa mine la scoala k sa nu mazgalesc toate caietele cu ideile mele. Astazi plec din localitate la nedeie,,,stitzi voi, asa k nu kred k voi posta pana marti...miercuri asa... Imi cer scuze, poate knd p sa vin luni o sa am chef de transcris si cn stie poate apare atunci cap 31, dar daka nu,,,statzi p fir k nu va las sapt asta fara Reverse, clar!
    Megapupaceli!!!:*:*:*

    RăspundețiȘtergere
  10. Super capitolul si imi place intorsatura pe care au luat-o situatia a fost exact inversul a ceea ce ma asteptam sa fie....ai stil sper tare...si la fel ca Lory sper din tot sufletul sa aiba un Happy end.

    RăspundețiȘtergere
  11. ..... Nu stiu ce sa zic, mi-au dat si lacrimile.....
    Daca pana acum am spus ca Bella e fraiera ca nu il transforma... Edward e cel mai stupid om din intreg universul asta....
    Abia astept urmatorul capitol, sper sa fie happy :x

    RăspundețiȘtergere
  12. OMG OMG OMG.......deci nu pot sa cre...nu pot sa cred!!!!! Ce mi-ai facut! Ai infipt pumnale in inima!!!! Pe Rosalie o bat! si pe Edward..nu stiu ce ii fac :)) daca-l vad! :))
    Cum sa fie atat de batut in cap incat sa se ia dupa Rosalie...nu pot sa cred...si mai ales dupa vestea pe are i-o da ea!!!!! Ahhhhhh!!!!
    Deci in concluzie alt capitol minunat! :D

    RăspundețiȘtergere