O vampa iubeste un... Edward:X

O vampa iubeste un... Edward:X

joi, mai 27, 2010

32. Timp, incotro mergi?

(Bella)


   Am sarit cu usurinta pervazul ferestrei, aterizand direct in bratele lui. Caldura lor mi-a incins talia cu fermitate si instinctiv, buzele noastre au inceput sa se caute, continuand sa o faca si dupa ce deja s-au gasit. Setea care imi dogorea gatul nu mai exista, iar in aer plutea fumul gros al pasiunii.

- Bella, mi-a fost atat de dor, te rog...

- Sh, i-am pecetluit poarta cuvintelor nenecesare cu varful degetului, urmand apoi conturul ei plin care era bolnav de ispititor.

M-a acoperit cu trupul sau precum un asternut acopera patul, presandu-ma sub temperatura-i ce amana dorinta prin toti porii. Rezemati de perete, in unirea degetelor noastre de o parte si de alta a capului meu, a inceput clipocitul pofticios al gurilor. Firele de par moi s-au cuibarit rebele printre palmele mele deschise si am continuat sa-i mangai ceafa.

Zgomot!

  Charlie fusese la baie. Am privit in jur cateva clipe: intuneric, patul gol, absenta lui strigand in timpanele mele ca un isteric incuiat intr-o camera captusita. M-am cuibarit cu perna intre brate, imaginandu-mi din nou...pieptul lui viu rasufland greu sub capul meu si respiratia incalzindu-mi parul cu aroma afrodisiaca. Cat chin! Cata iubire! Cat dor!

  Acesta era un secret pe care numai Alice il stia. Charlie habar nu avea de prezenta mea nocturna in casa lui. De fiecare data ii miroseam tricourile, ii foloseam colonia si ma ingramadeam in mijlocul patului tanjind dupa atingerea lui. Toata lumea credea ca imi petrec noptile jucand rolul unei snoabe care se admira in oglinda, dar singurul motiv pentru care imi place sa imi privesc figura relfectata, este pentru ca am impresia ca ma oglindesc in doua irisuri verzi in care scrie doar "te iubesc". Sa il caut aici desii stiam ca nu aveam sa il gasesc nu imi facea rau, dimpotriva. Ziua ii ignoram pe cat posibil prezenta prin viata mea, insa cand soarele apunea, ma imbaiam in lumea lui de iluzii in care iubirea noastra era perfecta...perfecta...?...

"Bella, tu esti perfecta!"


"Nu, te rog nu..."


"Plec si te rog sa nu ma mai cauti niciodata!"

  Niciodata era un cuvant care imi dadea fiori. Daca voi avea puterea sa il ascult, va insemna sa stau departe pana cand el va... Nu sunt in stare sa concep o viata de om fara el si apoi o eternitate de vampir...la fel. Leah nu va sta langa el mereu. Va exista un moment in care drumurile lor se vor desparti si atunci, Alice va fi capabila sa ii intrezareasca viitorul. Il voi cauta, il voi spiona, il voi implora iubire, atunci cand va veni acea clipa?

  Un cadru bulversant mi-a intunecat ochii. O femeie caruia preferam sa nu ii dau fata, langa el. Cei doi erau uniti prin ceva mai important decat doua palme impletite. Faptura miniona dintre ei scotea exclamatii de mirare si isi etala dintisorii perlati acompaniati de gropite dulci. Sub fruntea ingusta acoperita de zulufi de bronz, clipeau doi ochi mari, al caror verde perturbant aveau aceeasi putere de a topi sau ingheta pe oricine sta in fata lor. Acea fetita minunata, era pe atat de frumoasa pe cat era de otravitoare. Prin nevinovatia ei, imi tortura locul inimii cu picaturi de frustrare si regret, facand insuportabil paralelismul dintre mine si el.

Am parasit camera, padurea, orasul, fugind...din nou, in cautarea unui loc pustiu in care sa nu fac altceva decat sa tip!



Aprilie...



Mai...



Iunie...



   Aceeasi viata de pana acum...aceeasi atmosfera dinaintea lui, aceeasi lupta cu secundele, aceasi existenta fara scop. Dar aceste zile calduroase, pentru mine nu insemnau inceputul vacantei, sau orice alt inceput, ci un tragic final al tuturor lucrurilor...Urma sa parasim Forks-ul. Rosalie, Jasper si Emmett se presupunea ca trebuiau sa plece la facultate, iar Carlisle primise un post in Alaska, deci noi ceilalti, aveam sa ii urmam. In spatele acestor decizii bruste, eram sigura ca statea si instinctul protector al tatalui meu de am ma scapa de suferinta. Nu o acuzasem pe Rosalie pentru ce facuse...Poate ca mi-a marturisint sperand ca o voi lua la fuga sa-l caut si astfel ea nu s-ar mai simti vinovata, dar...fusese decizia lui sa plece si nu conteaza sub ce presiuni, trebuia sa i-o respect!

   In curand, voi lasa in urma totul, "totul" meu fizic si desii imi era greu sa ma gandesc la asta, era cel mai ...corect lucru de facut. In tot acest timp, cu mare efort, ma tinusem de promisiune si nu il cautasem, nu ma informasem cu privire la el, nu facusem absolut nimic inafara de a plange in interior.

   Singurul lucru pe care il ignorasem pana acum pentru a-l pastra pentru final, era portretul lui. Acea hartie mazgalita cu creion de care el nici macar nu avea habar, ramasa ascunsa sub pat. Infatisarea lui prin prisma unor ochi indragostiti nebuneste, in curand ma va privi tandru si imi va zambi strengareste. Peste putin timp, imi voi face curaj sa il vad, in absenta camerei lui ce imi fusese confident atatea luni...

Adio, Forks!





(Edward's perspective about leaving Bella)





Eu o iubeam!



  Dupa plecarea lui Rosalie am ramas lipsit de emotii, de durere, ura, iubire...gol...gol...gol! Cel mai bine conturat si evident era adevarul. Blonda avea dreptate. Nu eram bun pentru Bella, dar puteam ajunge sa fiu. Eram pregatit sa astept oricat pana va fi gata sa ma trasforme si asa sa avem o eternitate fericita. Dialogul cu Rosalie, desii fusese menit sa ma faca sa ma indoiesc, nu reusise decat sa imi intareasca convingerea ca nu exista fiinta cu o importanta mai mare pe acest pamant pentru mine, decat Bella. Ea era ca o stea in mainile mele, un astru rece, dar de o lumina orbitoare, care mi-a incalzit inima si m-a invatat ce inseamna sa orbitezi in jurul unei singure persoane, care sa insemne TOTUL!

Inca o asteptam sa parfumeze draperiile cu buclele ei de matase si sa ma cuprinda in brate aratandu-mi cat de dulce era impacarea. Zgomotul pasilor pe iarba m-a facut sa sar din pat in intampinarea ei.

Am eliberat fereastra si i-am facut loc sa intre in camera, dar cand sa o cuprind in brate, mi-am dat seama ca oaspetele meu nu era persoana pe care o asteptam defapt.

- Leah? i-am prins fata in palme stergandu-i lacrimile care ii udasera obrajii.

- Ma simt pierduta, nu stiu ce sa fac, Edward, am nevoie de ajutor, sunt...nu stiu...eu...

- Shhh...linisteste-te, Lyly, totul va fi bine, vino aici! am strans-o tare la pieptul meu si mirosul de mosc mi-a invadat narile.

M-a tras spre pat iar genunchii i-au cedat la fix, lasand-o sa cada ravasita pe saltea. I-am prins tamplale si le-am masat incet, sarutandu-i fruntea.

- Ma sperii!

Tremura.

- Lyly, stii ca rabdarea nu este punctul meu forte.

- Iarta-ma pentru ceea ce o sa iti cer, Edward, iarta-ma!

Si-a ridicat fata la nivel cu a mea, dupa ce ne-am strans amandoi picioarele sub sezut si ne-am impletit mainile.

   A inceput sa vorbeasca cursiv, cu pleoapele lipite, suspinand si inghitindu-si lacrimile de parca imi spunea o rugaciune. In intunericul camerei m-am concentrat doar pe vocea ei, simtind cum fiecare acord se transforma in vibratie si-mi ajungea direct la inima.

Dupa lupta de vineri, Leah plecase pe urmele lui James. In doar cateva ore il ajunsese si odata in fata lui, si-a luat forma omeneasca pentru a-l putea imbratisa. In glas i se citea devotamentul si concomitent impotrivirea pentru ceea ce facuse, dar s-a lasat purtata de valurile de iubire care ii pulsau din corp si mi-a povestit cum a fost a lui. Padurea parca rasunase la uniunea focului cu gheata pielii lor si cei doi nu s-au oprit pana cand soarele nu a rasarit. A citit in ochii lui ca nu mai era James al ei, la fel cum si el a cunoscut o alta Leah, dar au stiut ca aces ultim gest avea sa ii ajute pe amandoi sa lase in urma frustrarile trecutului.

- Nu te invinovati...

- Asculta-ma pana la sfarsit, mi-a prins cuvintele in palma si a continuat: O data ajunsa acasa, m-am simtit ciudat. Totul se invartea cu mine, inclusiv stomacul isi avea axa proprie de rotatie. M-am gandit ca emotiile intense m-au slabit si m-am pus in pat crezand ca un somn bun ma va ajuta sa imi revin, dar nu m-am trezit abea pana acum cateva ore. Fiind singura acasa, niciunul din baieti nu a venit sa ma deranjeze si cand m-am ridicat din pat...

- Esti bine? am scuturat-o putin pentru ca umerii ii tremurau si glasul ii era aproape o soapta.

- Priveste!

Am inmarmurit cand si-a ridicat tricoul aratandu-mi abdomenul. O umflatura cat un pumn ii pulsa moale, de parca cineva ar fi respirat inauntrul ei.

- Pe toti sfintii, Leah! Ce ai in burta?

- Este copilul meu...si al lui James!

- Trebuie scos! Nu poti pastra asa ceva!

- De ce nu? s-a incruntat infasurandu-si protectiv mijlocul.

- Habar nu ai ce poate sa fie!

- Un bebelus?!

- O combinatie dintre un varcolac si un vampir ?! Se presupune ca voi nu va suportati nici macar mirosul, dar sa va mai si...sarutati, am spus ocolind cealalta actiune savarsita. Cine crezi ca stie ce porti tu in pantece? Un embrion uman normal nu creste atat de repede...ce tot spun, nici macar nu este uman...poate fi un monstru...

- Poate, dar este monstrul meu, Edward si nu am venit aici ca sa ma judeci! Daca aveam nevoie de asta ramaneam in La Push!

- Imi pare rau, mi-am pus palmele peste ale ei in dreptul burtii si am simtit cum micul ghemotoc s-a miscat.

- Simti? Este viu: respira, creste si eu deja il iubesc! Ajuta-ma! a coborat ochii grei spre palmele noastre unite peste fiinta ciudata dinauntrul ei.

- Leah...am oftat, sunt aici pentru tine...

    Am ramas asa tacuti o vreme, pana cand soarele asfintise, iar eu nu faceam nimic altceva decat sa ma gandesc la motivul pentru care ea venise la mine. Fiind varcolac, nu putea tine niciun secret de restul lupilor din cauza comunicarii lor telepatice si ii intelegeam dorinta de a-si proteja fatul. Daca Sam si restul ar fi aflat despre asta, l-ar fi omorat fara sa stea pe ganduri! Transformarea presupune acele cateva secunde in care varcolacul nu este nici om nici lup si fiind insarcinata, Leah nu putea risca sa-si schimbe forma pentru ca ar fi ucis copilul. Singurul lucru care ii provoca transformarea era proximitatea unui vampir, deci trebuia sa stea departe de cei din neamul ei, dar si de vampiri...

Intelesesem! Imi cerea fara cuvinte sa o insotesc, undeva departe, undeva unde sa nu ne luptam cu mituri, cu viata si moarte, intr-un loc unde sa-si nasca copilul sanatos, fericit, in siguranta. Eu eram singurul care ii puteam fi alaturi, dar asta implica sa las in urma tot ce ar fi putut-o pune in pericol...

- Stiu ca o iubesti, Edward, dar daca si ea simte lafel, te va astepta... Ei ii ramane familia, dar eu...sunt singura, eu nu te am decat pe tine. Poate ca nu intelegi, dar o femeie ar fi gata sa isi dea si viata pentru copilul ei, fie el de orice natura!

   Am simtit un siroi de lacrimi perforandu-mi gatul si ma durea traheea de la ardoarea cu care ma abtineam sa nu plang. Ma coplesea felul lui Leah de a fi si eram gata sa o ajut, dar ma durea, ma chinuia pana in strafundul simtirilor sa o parasesc pe Bella. Stiam ca ea nu va trebui sa stie motivul plecarii mele, asa ca singurul lucru ramas era sa o mint. Sa o fac sa ma urasca, pentru a trece usor peste asa zisa tradarea a mea.

Acel dialog dintre noi, acea ruptura, a insemnat moartea mea mentala si sentimentala. Eram mai mort decat ea, un mort viu...

  Primul lucru pe care l-am facut dupa ce Leah a plecat, a fost sa fumez. Mult, exagerat de mult, nu de nevoie, dar trebuia sa acopar mirosul ei si orice urma ca un varcolac sau Rosalie ar fi fost aici inaintea Bellei. Am lasat si geamul inchis ca sa nu se aeriseasca pana avea ea sa vina.

  Cand am auzit ticaitul de pe pervaz, parca mi-am auzit ultimele batai ale inimii. I-am deschis fereastra si am fugit pentru a-mi infrana dorinta de a o imbratisa care ardea in bratele mele de la pranz asezandu-ma pe pat si luandu-mi masca de fier: expresie neutra, ochii departe de ai ei. A fost inimaginabil de chinuitor sa nu ii infasor mijlocul nici atunci cand i-am simtit trupul presat langa mine si aroma florala a parului era cat pe ce sa imi anestezieze altruismul si sa ii povestesc totul. Dar nu o puteam trada pe Leah, ea avusese incredere in mine.

In principiu, m-am gandit sa o dezamagesc: sa ii reprosez exact complexele ei si am facut-o egoista, lipsita de corectitudine, reamintindu-i disproportia dintre noi, doar ca atunci cand mi-a spus ca era hotarata sa ma transforme, am clacat. Nu ma asteptasem la asta, bazandu-ma pe faptul ca puteam folosi altruismul ei in favoarea mea, pentru a-mi arata "adevarata fata" si lipsa de principii pe care le conduc. Ma rugam sa nu o faca, sa fi decis sa ramanem despartiti ca sa nu fiu nevoit sa o ranesc atat, dar firea ei buna laolalta cu rugamintile mele staruitoare au invins-o si asa cum spusese Rosalie, a decis sa faca asa cum vroiam eu.

Cand mi-a spus ca in curand putem fi egali, mi-am si imaginat doua maini reci, albe, fine, tinandu-se cat de strans vor, pentru cat timp vor...dar nu! Trebuia sa ii arat cat de slab, indecis, irational, schimbator, om...sunt!

- Ma urasti! a rostit intrerupta de suspine si parca totul in jurul meu a amutit.

  Cum putuse sa ajunga la aceasta concluzie cand ii repetasem de nenumarate ori tot ceea ce ea insemna pentru mine? Totul! Ma blocase. Pentru nimic in lume nu as fi aprobat asa ceva, nici pentru o mie de Leah nu as fi zis "Da, Bella, te urasc", asa ca am evitat raspunsul, cu o replica tipica precum "...nu stiu ce simt exact...". Eram constient ca era geloasa pe Leah, asa cum as fi fost si eu. Cu toate ca i-am dorit sa intalneasca pe altcineva, au fost doar silabe unite de vant, fara gram de adevar. La fraza cand i-am urat sa traiasca fericita si am spus ca ar fi "sanatos" sa isi gaseasca unul egal cu ea, mi-am dorit sa fiu mut ca sa nu trebuiasca sa disimulez niciodata acord in situatia in care Bella, Bella mea ar fi mangaiata de un altul...Nu! Trebuia sa ma gandesc ca ea nu o sa o faca niciodata, ca ea ma va iubi mereu, altfel avea sa mi se opreasca inima chiar atunci sub ochii ei dureros de...goi. Ce isi imagina oare in spatele lor? Viata fara mine? Iarta-ma!

  O alta lovitura de maestru i-am dat cand a trebuit sa-i resping sarutul. Era ca si cum i-ai arunca unui tuareg insetat ultima picatura de apa in desert; dar cu buzele nu o puteam minti, pentru ca atunci cand gurile noastre se uneau, rezulta un intreg, care nu spunea decat iubire, care m-ar fi dat de gol. Asa ca am impins-o, simtindu-ma cel mai jalnic om din lume. Dupa ce i-am spus ca plec si i-am dat cateva indicatii pentru a nu o face sa cerceteze, deja nu ma mai simteam. Eram o epava care vegheaza raceala sarata a marilor de lacrimi. I-am spus ce aveam de gand sa fac mai departe ca sa nu fie curioasa si sa ma asigur astfel ca nu ma va mai cauta. Nu i-am putut arata ca nu simt nimic, pentru ca ar fi fost marsav dupa toate momentele de vis petrecute impreuna, asa ca i-am privit pentru ultima data fata rostindu-i ca nu regret faptul ca am cunoscut-o, dar m-am razgandit in ceea ce imi priveste viitorul.

  Imaginea ei incadrata de intuneric imi va bantui zilele de acum inainte. Parul rostogolit in forme vaporoase pe umerii mici, silueta subtire si sidefata, vocea ei pura si vlaguita, ochii vineti micsorati de cantinatea exorbitanta de durere care ii rodeau interiorul... dar chiar si asa, a acceptat despartirea. Dupa felul in care ma comportasem cu ea si explicatiile nemultumitoare pe care i le dadusem, ea ma iubea inca... "Va fi asa cum vrei tu sa fie. Ti-am promis ca nu voi fi o piedica si ca te voi iubi mereu, chiar si din umbra."

"Bella, Bella mea...unica mea iubire, iarta-ma si nu ma uita niciodata! Am sa ma intorc candva, iti jur, dar nu ma uri pana atunci, te rog...nu ma uri...!"

18 comentarii:

  1. Sper ft tare k acest cap sa fie pe placul vostru si cu aceasta lamurire( PDV al lui Edward) sa va faceti o idee mai clara despre ce se va int in fic...Oriqm eu nu va dezvalui mare lucru, dar reintalnirea lor nu dureaza sa aiba loc...
    Va rog din suflet comentatzi comentatzi si iar comentatzi pt k ma bukura tare mult sa va stiu parerile.
    Va puacesk apasattt!!!:*>:D<:X!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Super tare, imi place, in fiecare zi deschid ficul tau sa vad dak mai e ceva nou. tine-o tot asa

    RăspundețiȘtergere
  3. Ah, iata ca a aparut. Mi-a placut, la fel ca si celelalte capitole. Imi plac sentimenele Belei. Sincer, m-a dezamagit ca Edward a plecat din cauza Leahei. As fi vrut sa fie mai altruist si sa plece pentru a o face pe Bella fericita, sa renunte la ei pentru a-i da Bellei o sansa (de a fi cu cineva din rasa ei, de a nu o rani, etc). Dar nu pentru Leah. Macar ar fi trebuie sa-i spuna. Toata durerea Bellei...aproape ca o ia razna, asa cum sta noptile in amera lui...Si toate astea pentru Leah? Pentru ca ea a avut partea ei de amor nebun cu James, trebuie sa sufere Bella, care il iubeste sincer si neconditionat pe Edward? Si Charlie ce crede despre ce s-a intamplat? Macar lui Charlie i-a spus. Oricum, e frumos si este un punct de vedere al tau. Nu ma asteptam la asta si poate ca asta il face original... Bafta multa

    RăspundețiȘtergere
  4. Chestia pe care am vr sa o subliniez este k si Edw este altruist si poate fi in stare sa se sacrifice pt un prieten chiar cu pretul de a pierde iubirea Bellei. Leah era singura la propriu, fara nimeni care sa o sprijine in asta asa k nu putea risca sa ii nege ajutorul...Oriqm el spera k Bella sa il ast asa km am spus in final, si la intoarcere va incerca sa ii explice totul...
    Imi pare ra k te-a dezamagit, dar...acest aspect este necesar pt finalul pe care mi l-am propus, deci...:D
    Oriqm apreciez k ai fst sincera si ai zis ce nu tia placut...ms mult de tot:*:*:*

    RăspundețiȘtergere
  5. Cum adica reintalnirea lor nu o sa aiba loc???:O:O:O:O

    RăspundețiȘtergere
  6. in sfarsit . imi place foarte mult ficul tau
    astept urmatorul cat mai repede

    RăspundețiȘtergere
  7. "Nu dureaza mult si va avea loc":D

    RăspundețiȘtergere
  8. putin cam trist si Edward este intradevar un bun prieten...sacrifica iubirea lor pentru Leah...inca mai sper ca va avea un happy end...spor la treaba

    RăspundețiȘtergere
  9. Ah...esti umitoare:)Edward nu a plecat din cauza cuvintelor lui Rose si pt Leah :)Gestul lui e de apreciat...insa a lasat deoparte relatia lui cu Bella:( E mare pacat :((
    Edward nu trebuie sa se ingrijoreze ...Bella inca il iubeste :X si sunt sigura ca-l va ierta:)
    Nu stiu cum se vor intalni ...dar vreau sa fie cat mai curand :X
    Sunt curioasa ce s-a intamplat cu Leah si copilul ...inteleg ca ea avea nevoie de Edward...
    Puff...si la acest capitol am plans:D:(
    E absolut genial si minunat capitolul :X Felicitari >:D< Nu uita vreau un final fericit :)
    Spor la scris:*

    RăspundețiȘtergere
  10. m-ai speriat...am crezut k vrei sa shimbi finalul..pfffiu...bafta multa;app ai talent sh te exprimi superb:D

    RăspundețiȘtergere
  11. Mi-a placut si acest capitol, nu am spus niciodata ca nu mi-a placut. Este original si felul in care tu reusesti sa schimbi lucrurile este original. Nu este niciodata asa cum ma astept sa fie. Nu era o critica post-ul de mai sus, era doar parerea mea legata de Edward. L-am considera egoist pentru ca a sacrificat iubirea Bellei, ca a adus-o in pragul nebuniei, pentru Leah, chiar daca aceasta era o prietena buna si singura. Explicatia lui a fost ca oricum Bella va fi acolo cand el se va intoarce. Dar daca nu va mai fi? Daca Leah nu va renunta la el, decat cand va fi prea tarziu, cand va fi batran si Bella va fi in continuare frumoasa si copila? Ca daca el a sacrificat totul pentru ca Leah era singura, ce se va intampla daca Leah nu va reusi sa-si creasca singura copilul? Atunci el va ramane legat de ea, nu? Ca in spiritul prieteniei care i-a legat si odata sacrificiul facut, nu o parasi niciodata, daca ea ii va cere asta, nu? De asta l-am considerat egoist. Daca il analizez ca si prieten, este ok, este cel mai bun prieten, dar ca si iubit, ca si iubire eterna a cuiva, este un egoist! Nu s-a gandit cum ar fi fost daca ar fi fost el cel parasit. Scuza-ma, sper ca nu te-am suparat. Era parerea mea, poate ca eu iubesc altfel, ca ma dedic unei persoane si nu renunt la ea si asa as fi vrut sa fie si Edward. Ieri am postat pe fuga, vroiam sa detaliez, dar se trezise Strumpha mea si am scris si cu cateva greseli. Inca o data, imi place cum scrii tu. Pup

    RăspundețiȘtergere
  12. SUPER . IMI PLACE LA NEBUNIE
    PE CAND URMATORUL CAP?
    SPER SA FIE CAT AI REPEDE

    RăspundețiȘtergere
  13. Dmne feresteee nu m-a deranjat k ti-ai spus parerea dimpotriva si itzi intzeleg punctul de vedere:x
    Am spus de fiecare data sa lasatzi commuri cu parerile voastre sincere si apreciez mult de tot asta.
    Muah pupici pt Shtrumphulina ta:*!

    RăspundețiȘtergere
  14. SUPER ASTEPT CAP URMATOR

    RăspundețiȘtergere
  15. atat de trist...dar imi place...cel ami mult la ficul tau imi place faptul ca se vede ca pui suflet in cea ca scrii.....eu asata apreciaez cel mai mult la tine....si bine inteles ca si incredibila imaginatie ata de bogata....felicitari

    RăspundețiȘtergere
  16. Sincer, daca o iubea cu adevarat nu o parasea. Si Leah, e o mare proasta! Cum poti fi asa Doamne?
    Imi place cum ai descris, cum te-ai exprimat, dar nu imi plac scuzele lui inutile.
    In rest, sublim:X

    RăspundețiȘtergere
  17. Offf si LEah.....
    Trec la urmatorul sa vad ce se mai intampla.. :D
    App e absolut genial cap :x

    RăspundețiȘtergere
  18. Nu pot sa cred!!! Nu pot sa cred!!! asta e motivul plecarii lui Edward nici intr-o mie de ani nu mi-ar fi trecut prin minte asa ceva..Leah e....offffffff,
    la durerea lui aproape mi-au dat lacrimile ....nu se poate! ce ne faci! :(
    Deci in concluzie...Minunat si capitolul asta

    RăspundețiȘtergere